Romii, criza şi Europa - interviu cu George SOROS

În ultimii 20 de ani, miliardarul american a înfiinţat fundaţii care au impulsionat dezvoltarea societăţilor civile din fostele ţări comuniste, a contribuit esenţial la democratizarea acestora şi a făcut nenumărate acte de caritate. E acelaşi om care, prin speculaţii bursiere, în anul 1992, în aşa-numita „Miercurea Neagră“, a realizat un profit uriaş mizînd pe deprecierea lirei sterline şi şi-a cîştigat renumele de cel care doborît Banca Angliei. A fost acuzat că ar fi stat şi la originea crizei ţărilor ASEAN, din 1997, lucru ulterior infirmat. La vîrsta de 82 de ani, George Soros continuă să fie implicat în chestiunile arzătoare ale economiei şi ale politicii mondiale. Îl preocupă în mod special situaţia din Europa, continentul unde s-a născut (la Budapesta). În urmă cu cîteva săptămîni, a înfiinţat, la Barcelona, Open Society Institute for Europe, după ce a observat că, urmare a crizei, spiritul democratic de pe vechiul continent e pe cale să se degradeze. A continuat să militeze pentru o societate deschisă, un concept pe care l-a preluat de la filozoful Karl Popper. A devenit un critic important al politicilor europene pentru combaterea crizei, în special a celor de austeritate promovate de Germania. Recent, a înfiinţat un centru de solidaritate prin care sînt ajutate persoanele afectate de măsurile de austeritate din Grecia. Zilele trecute, George Soros a vizitat România şi a acordat Dilemei vechi un interviu în exclusivitate, în momentele în care, în presa internaţională, apărea zvonul potrivit căruia fondul său de investiţii ar fi speculat la bursă deprecierea bruscă a dolarului australian (procentul de depreciere ar fi fost, în cele din urmă, de doar un procent, dar cîştigul rezultat de pe urma acestei speculaţii ar fi fost de 60 de milioane de dolari).

Domnule Soros, înainte de toate, care sînt motivele vizitei dumneavoastră în România?

Motivul principal este legat de un proiect comun între Banca Mondială şi Fondul pentru Educaţia Romilor (înfiinţat la iniţiativa lui George Soros – n.r.). Noul preşedinte al Băncii Mondiale a vrut să-şi arate sprijinul şi, în acelaşi timp, să cunoască mai îndeaproape ce anume îşi propune acest fond. Aşa că am aranjat să întreprindem o vizită comună acolo unde fondul desfăşoară programe educative pentru romi. Iar asta s-a potrivit foarte bine şi cu planurile mele de a revizita fundaţia pe care o am aici şi pe care n-am mai văzut-o de şapte ani, adică o perioadă mult mai lungă decît cea dintre vizitele mele anterioare. Aşa că am fost foarte încîntat că am ocazia să-mi văd fundaţia.

Ştiu că acordaţi o atenţie specială romilor şi că programele pe care le derulaţi pentru ei se desfăşoară şi prin Fundaţia Soros România. Vă rog, explicaţi-ne de ce populaţia romă e atît de importantă în proiectele dvs. De ce e importantă din punctul de vedere al formării şi al bunei funcţionări a unei societăţi deschise?

Pentru că, în privinţa lor, avem de-a face cu cel mai grav caz de discriminare şi excludere, bazat pe apartenenţa etnică. E o încălcare a ceea ce consider eu că sînt drepturile omului. Iar această problemă a devenit mai complicată acum, din cauza dificultăţilor economice, a recesiunii care afectează majoritatea populaţiei. În actualele condiţii, nu mai putem lucra doar pentru populaţia romă, pentru că sîntem preocupaţi, de asemenea, şi de declinul condiţiilor de viaţă ale altor categorii de oameni, care nu sînt romi, ci români.

Dar, în condiţii de criză, presupun că romii sînt printre primele comunităţi afectate.

Ei sînt cu certitudine cel mai tare loviţi, iar la asta se adaugă şi suferinţele generate de creşterea animozităţii în rîndul populaţiei majoritare, care se confruntă şi ea cu dificultăţile economice. Situaţia e exploatată şi de politicienii populişti, ceea ce duce la un necaz dublu. Pentru a trata această chestiune, noi, ca fundaţie, trebuie să avem grijă să ne ocupăm şi de educaţia celor care nu sînt romi, dar sînt şi ei afectaţi de sărăcia extremă.

Vorbind de criza din Europa, consideraţi că e ceva greşit în politicile prin care Uniunea Europeană încearcă să o combată?

Sînt un critic al politicilor de urmat pe care le-a stabilit Uniunea Europeană în această chestiune. Am scris şi am vorbit pe larg despre acest subiect – nu în România, pentru că România nu poate face nimic în această privinţă. Constat cum criza euro a transformat deja Uniunea Europeană în ceva care este radical diferit de ceea ce s-a intenţionat să fie. Uniunea a fost creată ca o asociere voluntară de state egale, iar criza a dus la o divizare care separă statele creditoare de cele debitoare. Într-o criză financiară, creditorul devine cel care dictează termenii. Asta nu mai e o asociaţie voluntară de state egale, ci o relaţie forţată între creditori şi debitori. În aceste condiţii, Uniunea Europeană nu mai e ceea ce s-a dorit a fi.

Vedeţi o soluţie pentru a ieşi din această situaţie?

Am avansat cîteva idei despre asta, într-un discurs pe care l-am ţinut la Frankfurt, dar e foarte mult de explicat. Conferinţa mea e publicată pe site-ul Fundaţiei pentru o Societate Deschisă, unde poate fi accesată.

Pe scurt, cum vedeţi viitorul zonei euro?

Aşa cum am mai spus, Uniunea Europeană este în pericol de a fi distrusă de moneda euro. Şi cred că Uniunea Europeană e mult mai importantă decît euro. E important să realizăm că scopul este să avem o Uniune Europeană ca o asociaţie voluntară, între egali, şi că euro e menit să fie doar un instrument pentru acest scop. Trebuie revizuite unele slăbiciuni fundamentale care au nevoie de corectare. Şi, de fapt, o Europă fără un bloc monetar comun poate fi mai bună decît una cu o singură monedă care nu funcţionează cum trebuie.

Dar cum vedeţi situaţia din ţările din Estul Europei, cum vi se pare că au trecut România, Ungaria, Bulgaria sau Polonia prin această criză?

Cred că ţările din ceea ce obişnuim să numim noua Europă – noii membri ai UE – sînt, după această perioadă, vorbind în termeni relativi, într-o formă mult mai bună decît ţările îndatorate, din vechea Europă. N-au suferit atît de mult ca ţările cu datorii din vechea Europă. De asemenea, din punct de vedere politic, dincolo de toate, au o situaţie mai solidă. În mod special Polonia este una dintre ţările cu cea mai mare creştere din Europa. România ar putea fi la fel, deşi nu e încă aşa.

Trecînd la chestiuni privind afacerile: în general, în România avem exemple de persoane bogate care au eşuat în încercarea de a-şi investi banii în mod eficient, din pricină că n-au reuşit să găsească manageri, oameni cinstiţi şi competenţi care să le administreze bine firmele şi investiţiile. Dvs. v-aţi confruntat cu fenomenul acesta? Aveţi soluţii la o asemenea problemă?

Da, din momentul în care m-am retras din managementul activ, am avut dificultăţi în a-mi găsi un succesor. Dar, în cele din urmă, am depăşit această problemă, iar acum am o echipă care conduce fondul cu succes. A fost, însă, nevoie de ceva timp pînă să reuşesc.

a consemnat Andrei MANOLESCU

***

Cum să salvăm Uniunea Europeană de criza euro

„În cazul în care analiza mea este corectă, o soluţie se impune, practic, de la sine. Aceasta poate fi rezumată într-un cuvînt: eurobonduri. Dacă ţărilor care suferă din cauza Tratatului Fiscal li s-ar permite să convertească întrega lor datorie publică în eurobonduri, impactul pozitiv ar fi aproape miraculos. Pericolul de a nu plăti datoria ar dispărea, şi la fel s-ar întîmpla şi cu primele de risc. Bilanţurile contabile ale băncilor vor primi imediat un impuls, şi tot aşa şi bugetele ţărilor puternic îndatorate, deoarece le-ar costa mai puţin să gestioneze datoria publică. Italia, de exemplu, ar economisi pînă la 4% din PIB. Bugetul ar deveni excedentar şi, în loc de austeritate, ar fi loc pentru stimulente fiscale. Economia ar creşte şi raportul datoriei ar scădea. Cele mai multe dintre problemele aparent greu de rezolvat s-ar evapora. Numai divergenţele în privinţa competitivităţii ar rămîne nerezolvate. Fiecare ţară ar avea în continuare nevoie de reforme structurale, dar principalul defect structural generat de moneda euro ar fi vindecat. Ar fi cu adevărat ca o trezire dintr-un coşmar.“

(din conferinţa susţinută de George Soros la Frankfurt, 9 aprilie 2013)


0 comentarii 2511 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 483, 16-22 mai 2013

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

Cum gîndesc politicienii, „Village, visages“, Festivalul Musica Barcensis

● Pînă pe 4 iulie, la Sala Acvariu a Muzeului Țăranului Român are loc expoziția de fotografie „Village, visages“ a Feliciei Simion. Veți găsi acolo atît macrocosmosul rural, alcătuit din 15 portrete ale sătenilor, cît și microcosmosul ilustrat printr o serie de instantanee decupate din dezordinea aparentă a gospodăriei țărănești. (Cristina Ștefan)

● Radu Paraschivescu ne mai livrează o mostră de haz-de-necazul românesc contemporan. De această dată e vorba de Cum gîndesc politicienii, volum ce poartă titlul – doar în aparenţă paradoxal – Cum? Gîndesc politicienii? De citit neapărat, precum un ghid al utilizatorului, înainte de a folosi ştampila, buletinul şi urna de votare. Cartea a apărut la Editura Humanitas. (Matei Martin)

citiţi

Cu ochii-n 3,14

● Pe una din ușile unei clinici din Leipzig scrie mare Kreißsaal, adică „sală de țipete“. Aflu că înseamnă „sală de nașteri“. Necruțătoare limbă, germana. (M. P.)

● Interjecţia „mno“ – cea mai recentă contribuţie a Ardealului la dezvoltarea limbii române. (M. C.)

 

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI