Religii noi

Publicat în Dilema Veche nr. 892 din 13 -19 mai 2021
Invizibilii jpeg

Cum altfel să se numească fanatismul bio, sentimentul „verde“ care a cuprins multă lume, revelaţia reciclării, salvaţi balenele şi altele asemenea? Subiectul e generos şi generator de aprige dispute, însă nu mă pot stăpîni să vă reamintesc una dintre iniţiativele parlamentare de după ’89: abia se deşteptase lumea largă şi aflase de clonare, de probleme morale, etice, bisericeşti şi aşa mai departe, că România era moţ în vîrful listei cu semnatarii care ziceau „nu“ bietei Dolly. Aşa, din principiu. Las la o parte că, într-o ţară realmente misogină, nepăsătoare faţă de probleme reale de mediu, cu o capitală care nu are staţie de epurare, cu plaje pe cale de dispariţie şi o mare aproape moartă, e nevoie şi de feminism, şi de ecologişti, şi de activişti, şi de Greenpeace, şi de ce vreţi dumneavoastră. Deranjant mi se pare – peste tot în lumea asta – modul în care se vrea a se impune un stil de viaţă. Agresivitatea asta „verde“, isteria bio, sănătatea impusă aproape că mă fac să mă simt exclusă din viaţa socială pentru că fumez şi mănînc nişte amărîte de chips-uri pline de E-uri, cu sentimentul că fac o vitejie fără de seamăn.

Am o bună amică emigrată de îndelungă vreme în Canada. Acolo i s-au născut cele două fetiţe, una este la vîrsta gimnaziului, cealaltă la grădiniţă. Vin în fiecare vară în România să-şi vadă bunicii. Terminînd una dintre copile o sticlă de suc, i-o întinde bunicii s-o arunce la gunoi. Femeia se întoarce de la bucătărie, iar fetiţa o controlează: „Buni, ai reciclat?“. Păi, dragii moşului, buni nu prea are ce să recicleze în România. Aici există acele tomberoane clasificate „hîrtie, plastic, sticlă“, numai că sînt deseori la trei-patru-cinci străzi depărtare de locul în care stai. În plus, nu de puţine ori, gunoiul pus acolo pe căprării ajunge în aceeaşi maşină de salubritate. Din maşină, la buza gropii de gunoi, se sortează încă o dată de mînă. Pe o bandă luuungă, mai multe femei aleg din zoaiele noastre şi plasticul, şi cartoanele, într-un miros şi un zgomot infernale.

Urmează apoi sindromul „apei plate cu lămîie“ atribuit, de regulă, famelicelor modele de catwalk. Un întreg popor vegetal se hrăneşte programatic cu soia, salate şi diverşi muguri exotici. Şi opţiunea asta (perfect valabilă pînă la un punct) are la rîndul ei mai multe stadii, pînă să ajungă la adevărate scrînteli urbane care modifică stiluri de viaţă. De la nimic care are puls la nimic gătit, pînă la nimic care a fost cules, recoltat sau rupt de pe creangă. Iar aşa-numiţii freegans („free“ plus „vegan“) practică ceea ce s-ar traduce prin trăitul din gunoaie. Evident, România nu are (încă) o comunitate de freegans. Tabuurile sociale de acest fel sînt încă extrem de puternice. Are, dacă vreţi, freegans de nevoie: comunităţile exasperate de sărăcie care s-au format lîngă marile gropi de gunoi. Un freegan adevărat mănîncă din gunoi pentru că în aşa fel luptă împotriva consumerismului şi a risipei. Şi a globalizării. Şi a încălzirii globale.

Ceea ce mă duce la altă istorie dubioasă. Temuta încălzire globală. Efectul de seră de care au fost găsite vinovate pînă şi vacile cu arderi metabolice mai intense. Privirea ucigătoare a posesorului de Prius aruncată şoferului de SUV. Probabil că multă lume a citit şi a văzut (tremurînd sub pături, într-una dintre cele mai friguroase ierni pe care le-am avut în ultimii ani) ştirile legate de documentele şi mesajele trimise între diverşi climatologi, din care înţelegeai că ideea acestei încălziri globale ar fi o mare manipulare. Asta dacă n-o fi fost chiar o manipulare faptul că documentele au ieşit la iveală cu o lună înainte de întîlnirea de la Copenhaga, unde urma să se stabilească o serie de măsuri „prietenoase cu mediul“. Neîndoielnic e, însă, cinismul cu care ţări dezvoltate şi ajunse cu sacii în căruţă vor să impună suratelor, care abia ajung să se împlinească economic, o emisie de gaze cumpătată.

Orice pare a fi impus cu forţa devine automat dubios. Nu contează cît de generoasă e ideea. Dacă îţi hărţuieşti ca societate „responsabilă“ carnivorii, fumătorii, consumatorii de benzină şi alții asemenea se cheamă că data viitoare pot avea probleme şi persoanele cu ochi albaştri, cele cu părul creţ şi, în general, oricine nu e de acord cu tine.

(apărut în Dilema veche, nr. 328, 27 mai 2010)

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.