Reîntoarcerea la viață/realitate

23 mai 2020
Zizi și neantul jpeg

Ne-am trezit deodată cu atîta libertate la îndemînă încît nu prea știm ce să facem cu ea. Cel puțin eu, una, nu știu prea bine. Pînă acum era ceva de la sine înțeles. Nici nu o percepeam ca atare.

Acum, deodată, mi se pare formidabil să pot ieși din casă unde vreau. Plimbările pe care, înainte, nici nu observam că le făceam erau doar intermezzo-uri nesemnificative între drumuri utilitare, devin scopuri în sine. Și, mai mult de atît, se transformă în aventuri. E simpatic, pe de o parte, că avem aventura la îndemînă: că ne putem arunca într-o aventură cum ieșim din casă, că avem palpitantul, într-un fel, la degetul mic. E ca atunci cînd, în copilăria mea, mă jucam cu un prieten de-a exploratorii pe recamier: patul era corabia, iar covoarele – oceanul pe care pluteam.

Cînd ajungeam la vreo destinație, unul dintre noi trebuia să coboare de pe recamierul roșu peticit. Deși știam că oceanul erau, de fapt, cele trei carpete chinezești maro, cu model și imperfect aliniate, emoția în momentul în care puneam piciorul jos era imensă, covorul ăla aproape că mă ardea. Ceva aproximativ asemănător am simțit cînd m-am hotărît să pornesc în prima plimbare liberă – fără declarație, cu voie de la stăpînire. Ritualul ambalării pentru ieșirea asta a fost, pentru  mine, precum cel al unui cosmonaut care-și pune pentru prima dată costumul, chiar dacă se pregătește să exploreze o planetă minusculă, pe care nu crește decît o floare.

Momentul culminant, pe care l-am resimțit din alt film, a fost cel al punerii măștii, în oglindă. Am scos masca din cutia comandată în perioada critică, de penurie și suprapreț, aproape ca pe un obiect conspirativ, de la bursa neagră din filmele cu al Doilea Război Mondial. După ce am urmărit vreo două filmulețe pe net, care ne-nvățau cum să ne-o așezăm pe față mai eficient, mi-am potrivit-o, în oglindă, tot în stilul clasic.

Înarmată cu ea și cu dezinfectantul în buzunar, am pornit-o în aventură. Fiecare pas era complicat, ca pe Lună aproape, iar sentimentele față de oamenii care treceau pe lîngă mine – dintre cele mai amestecate. Da, mă bucuram să-i văd, îi iubeam, pompos spus, chiar pe fiecare în parte și pe toți laolaltă, dar, în același timp, mi-era frică de ei. Pe de o parte, simțeam nevoia să-i îmbrățișez, căci erau vii, erau de-ai mei și nu-i mai văzusem de mult. Pe de alta, fiecare dintre ei era și un potențial agresor și răspîndac de COVID-19.

S-a produs, practic, o zguduire a încrederii în umanitatea din jur, pe care am avut-o, mult timp, chiar cînd alții încercau asiduu să mi-o spulbere. Mult timp nu mi-a păsat ce atitudine manifestau cei din jur față de mine, cei de pe stradă ca prim strat cu care interacționam. Defilam cu zîmbetul meu nu neapărat superior, nici chiar atotștiutor, dar cumva complice cu puținii aleși care credeau că, de fapt, „lumea e frumoasă și oamenii buni”. Aveam eu încrederea aia oarbă și tîmpă în omenire, pavoazată cu inimioare și floricele, în bună tradiție Disney. În care toți trebuie priviți cu înțelegere și ajutați, chiar cînd se dovedesc Neanderthali.

Acum am constatat, însă, că spiritul de conservare, nenorocitul, tinde să depășească altruismul. Parcă nu m-aș mai apropia de nimeni cu drag, ca altădată, nici măcar de prieteni. E o dualitate care intră în acțiune ad-hoc: uite-l pe respectivul, ce dor mi-a fost de el, de cînd nu l-am mai văzut, odată cu „O fi el un tip simpatic și avem o istorie comună, dar totul e să nu-mi dea boala, nu poți băga mîna-n foc pentru nimeni…”

Ceea ce vreau să spun este că nu mi se pare chiar floare la ureche să ne păstrăm altruismul și umanitatea în perioada asta. Totul e să continuăm să facem eforturi, chiar dacă nu ne va ieși din prima. Ceva din ferocitatea speciei atunci cînd tu, ca individ care faci parte din ea, ești atacat pare să iasă la iveală în perioada asta, cu surle și trîmbițe. Un strat mai atavic, îngropat în vremuri pașnice, pare să se-mpingă acum către suprafață.

Să ne luptăm să păstrăm dacă nu neapărat floricelele, măcar verdeața din buchet. Chiar dacă ne-am mai încrîncenat, să trecem peste asta și să lăsăm de la noi. Sînt oameni iresponsabili peste tot? OK. Să-i lăsăm să treacă înaintea noastră, să ne dăm doi pași înapoi și să fim noi cei responsabili. Cei care poartă mască și au răbdare.

Așa, încet-încet, ne vom putea întoarce la bucuria de a fi afară și de a contempla lumea. Pe care, cumva, în momentul de față, ne temem s-o mai trăim. Încet-încet, sînt sigură că se va restabili. Apărarea de COVID-19 ne va intra în instinct. Cu masca la gură, cu ochelarii pe nas și dezinfectantul în buzunar, făcînd slalom printre semenii noștri pe care ne reobișnuim să-i iubim, vom amușina, atît cît putem, miresmele florilor și  ne vom bucura de culorile pomilor, ierburilor, acoperișurilor, păsărilor. Al căror ciripit și croncănit ne vor întregi și confirma întoarcerea la realitatea cea firească. La viață în forma ei cea mai simplă, dar și mai desăvîrșită, pînă la urmă.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.