Răpirea din serai

Publicat în Dilema Veche nr. 761 din 20-26 septembrie 2018
Invizibilii jpeg

Cînd eram mică mă fascinau carpetele. În lungile vacanțe de vară de la Constanța mergeam des la o mătușă de-a maică-mii care făcea cele mai bune prăjituri cu nucă și care avea cele mai frumoase carpete. Țin minte că mă pierdeam minute lungi în fața lor și că mi se păreau niște bucăți reale, pufoase, moi, decupate din poveștile pe care obișnuiam să le citesc.

Adăstam în fața unui cerb maiestuos, ieșit la adăpat cu ciutele lui. El era cumva centrat în mijlocul acțiunii: un cap superb împodobit cu cele mai arcuite coarne imaginabile, o privire mîndră, fixă, ațintită undeva peste capul meu, picioare puternice, mlădioase și musculoase în același timp, trupul arcuit colorat în cele mai calde tonuri de cafeniu, brun lucios, un piept puternic. Capul lui încoronat regal se vedea și mai bine profilat pe fondul unui improbabil cer roz, și el la fel de catifelat din perii tunși scurt ai lînicii sau ai melanei din care era făcută carpeta aia. Lîngă regele-cerb, o ciută cu picățele albe bea apă din pîrîu și, de-a dreapta lui, o alta păștea o iarbă mov.

Mai erau apoi carpetele cu păunul și o spectaculoasă coadă răsfirată pe jumate din imagine. Pipăiam cu degete respectuoase ochii penelor; lînica periată într-o parte făcea ca ei să aibă o culoare, iar mîngîiată în răspăr, culoarea se schimba magic – oh, puteam sta cu orele acolo.

Nimic nu se compara însă cu „Răpirea din serai“. Nimic. Era carpeta mea favorită. Stăteam (turcește, cum altfel) în fața ei, mîncam prăjituri pufoase cu nucă și mă uitam la fiecare detaliu. Caii în plină alergare cu coamele și cozile lor mătăsoase fluturînd, eroul care furase fata – tuciuriu la față, cu o bărbuță ascuțită, turban pe cap și cercel în ureche, fata însăși cu fața albă albă în contrast cu el, strînsă la pieptul lui, cu mîinile încolăcindu-i grumazul, toată o fluturare de șalvari, de eșarfe, mătăsuri ușoare și brocarturi grele. Brigandul din spatele lor, de asemenea călare, tovarășul eroului meu, se uită undeva în spate către urmăritorii care vin de undeva din afara carpetei, are în mînă o muschetă. Cerul de deasupra lor e cel mai frumos bleu-marin și e spuzit de zeci de stele galbene în cinci colțuri. O semilună albă umple cerul, iar altele mai mititele stau pe minaretele unei moschei în fundal.

Abia aici, în sfîrșit, se materializau basmele pe care le citeam. Personajele, cît mine aproape, erau în fața mea, în carne și oase, în lînă și mătase, le puteam atinge, puteam intra fizic în poveste. Și mi-aș fi dorit mai multe asemenea carpete. Cu Albă ca Zăpada, cu Frumoasa din Pădurea Adormită, ba chiar un soi de splatter glorios cu Capra cu trei iezi – cît de spectaculos ar fi fost! L-aș fi văzut pe Nils zburînd cu gîștele argintii pe un cer imposibil de albastru, iar jos s-ar fi văzut, mititele, orașele, rîurile șerpuind, oi micuțe-micuțe la păscut, ogoare de rapiță din melană gălbuie și cîte și mai cîte. Hänsel și Gretel în fața casei de turtă-dulce a vrăjitoarei din pădure. Acolo culori! Aș fi făcut apoi cea mai tristă carpetă cu Prințul fericit, sau cu Fetița cu chibrituri. Aș fi împărțit imaginea în două – cenușiul, zăpada rece, frigul albastru sau gri și fetița zgribulită de-o parte, din lînă palidă. De cealaltă parte imaginea somptuoasă a bradului împodobit în cele mai glorioase culori și forme, a focului din cămin – roșu, auriu, verde plin, purpură, rozuri intense.

Cît am iubit carpetele din copilărie și unde sînt acum… Am pe pereți niște chestii alb-negru, ba chiar și niște artă post-pop ironică, un Stalin lîngă Marilyn Monroe – East meets West, cică –, ceva tablouri afumate în ulei moștenite din familie. Nici o culoare mai acătării, nici un zvîc. Nici o emoție pură, doar din aia filtrată, maturizată, pervertită de citit. Nici un kitsch autentic, care să te înfioare primordial. Visez o cameră doar a mea în care să adun carpetele astea. O peșteră fabuloasă cu pereții mătăsoși și plini de culoare. Un loc secret din care să mă întorc de fiecare dată cu un roz adevărat în obraji și, poate, cu mai multă poftă de viață și de rîs. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.