Primăvară, flori, fete, filme...

Publicat în Dilema Veche nr. 679 din 23 februarie–1 martie
Primăvară, flori, fete, filme    jpeg

Se simte, în sfîrșit, în aer. Deși nu e primăvara aia din compuneri și povești, cea cu rochia lungă, roz, plină de fructe, flori și păsăret. E încă una netrezită total la viață, ieșită parțial din iarnă, mai curînd gri decît roz, pe a cărei rochie poți vedea, deocamdată, doar cîteva bălți spălăcite ivite din topirea diverșilor nămeți. Și totuși, nimic în jur nu mai e strict încremenit, s-a mai dus senzația de neclintire făr’ de speranță. Acum totul curge, în fața ta, pe tine, eventual, pe strada pe care începi să poți înainta. Iar soarele mai reușește să-și ițească cîte-o rază prin pîcla umedă de zi cu zi.

Pe scurt, a venit un soi de pre-primăvară, cea adusă de Sfîntul Valentin și de Dragobete, chiar dacă „the birds and the bees“ nu și-au intrat încă în drepturi complet. În acest context incert, totuși, se vînd pretutindeni flori de primăvară. Clasicele zambile – cîte una-ntr-un buchet, albă, roz sau albastră, încărcată și-ngrămădită peste poate – sînt printre primele oferte. Așa standard, cum par și cum sînt, rămîn florile mele preferate. Pe ele le alegeam, din prima, cînd jucam, pe vremuri, „Flori, fete, filme sau băieți“. Pînă la urmă, dacă stau să mă gîndesc, gusturile mele nu se dovedesc prea rafinate (cred că la băieți l aș pune pe Clooney, previzibil). Mi-au plăcut întotdeauna zambilele supraîncărcate, cu mirosul lor excesiv, și mereu am primit lalele zvelte, rafinate, delicate. O singură dată m-am umplut de zambile, cred că-n clasa a opta, cînd, în sfîrșit, ziua mea a picat în timpul școlii și i-am anunțat pe toți că mi-o voi serba acolo. Majoritatea mi-au adus flori, în special zambile. Și țin minte și acum cît de fericită și mîndră am fost să defilez cu ele, pe jos, pînă acasă.

Crescînd, relația mea cu florile a ­luat-o razna. Vrînd, probabil, să nu fiu convențională (deși ostentativele zambile continuau să îmi placă, în particular), ci rebelă (un soi de hippie întîrziată), am descoperit (sau decis) că nu îmi place să primesc flori. Că băieții care aduc flori cînd vin să te ia în oraș sînt niște pămpălăi sclivisiți care te plictisesc. Mai ales atunci cînd vin îmbrăcați elegant, în costum. Că cei adevărați sînt puștii pavoazați în negru, care abia vorbesc și abia se uită la tine, dar ascultă hard rock și te duc la filme negre și ele. Nici vorbă de vreun cadou. De asta, în clasa a zecea, l-am detestat pe băiatul frumușel și politicos care mă aștepta aproape în fiecare zi la școală cu o floare. Tot așa cum, la mare, vreo doi ani mai tîrziu, mi s-a luat de Făt-Frumos-ul smead cunoscut pe plajă cînd, după o seară la discotecă, a început să-mi vorbească de stele.

Nu-mi displăceau florile în sine. Îmi plăceau cele din curtea bunicului meu, chiar cînd acesta devenise foarte bătrîn și aproape că nu mai vedea și nu mai putea să le îngrijească: pînă și atunci, la începutul primăverii, în curtea lui înfloreau, „reglementar“, cîțiva ghiocei și niscaiva brîndușe. La Cumpătu, în Sinaia, dădeai peste poieni întregi vîrstate cu brîndușe și, în general, era o plăcere să te plimbi printre ele. Fără ca neapărat să le culegi.

Tatăl meu era împotriva florilor rupte, moarte. Dacă era să cumperi vreodată flori, măcar le luai în ghiveci. Cît eram eu mică, mama nu părea interesată în mod special de flori. Dar mai tîrziu, cînd și-a făcut, în sfîrșit, „casa visurilor“ ei, a devenit o maniacă a ghivecelor. Nu numai că le uda zilnic, dar fiecare dintre ele își avea ritualul ei. Îngrijirea și udarea lor durau peste o oră, zilnic. Și nu o făcea după capul ei, ci avea chiar și o consultantă horticolă, care venea din cînd în cînd și spunea de ce ar mai avea nevoie fiecare floare.

După ce mama n-a mai fost, o parte dintre florile ei au ajuns la mine. Care, pînă atunci, nu avusesem cine știe ce relație cu plantele. Ca prin miracol, florile de la ea au rezistat, au continuat și continuă să înflorească. Uneori devenind uimitor de frumoase, precum trandafirul galben sau orhideea. Sensibilizîndu-mă chiar și pe mine, cea care, acum cîțiva ani, nici n-aveam ochi pentru natura din jur. Și care, acum, încep tot mai mult să o descopăr, să mă bucur de fiecare pată de culoare dintre blocurile cenușii, să simt cînd magnoliile încep să înflorească în oraș și cînd celebrii mîțișori galbeni împînzesc Parcul Tineretului.

Atunci florile devin altceva decît cele din buchetul lui Don John­ston (Bill Murray) din Broken Flowers (Jim Jarmusch, 2005), de care mai nimeni nu avea nevoie. Chiar decît cele mov, cu alură sălbatică, pe care Jane Adler (Meryl Streep), în It’s complicated (Nancy Meyers, 2009), și le culege singură din propria grădină, într-un moment de bună dispoziție și clarificare de dimineață. Devin, strict acolo unde s-au nimerit să crească, semnul primăverii adevărate, cu mult mai puține griuri și cu mai multe rozuri, pe care o tot așteptăm. Și despre care, atunci cînd vine, mereu nu ne vine să credem că se întîmplă, iarăși.

Foto: wikimedia commons

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.