Pisica din Belgrad

Publicat în Dilema Veche nr. 704 din 17-23 august 2017
Pisica din Belgrad jpeg

De curînd, am plecat, tot singură, pentru cîteva zile, la Belgrad. Nu am mai fost însoțită și nici dată în grija vreunei familii à la Addams, precum pe vremuri, la Cumpătu. E drept că aici, în Belgrad, aveam familie extinsă și mă aștepta și fiul meu. Totuși, a fost, într-o oarecare măsură, o călătorie pe cont propriu. Și, ca orice astfel de călătorie, a venit însoțită de experiențele, inițierile, dar și de spaimele ei. Începînd cu mersul cu avionul, chiar de scurtă durată. În continuare mi-e greu să fiu total cool în timpul deplasării într-un mediu pe care nu-l stăpînesc – cerul, desigur. Lăsată pe niște mîini în care am toată încrederea, dar care, totuși, nu sînt ale mele. Lipsa controlului (a unei imaginare manete în spatele scaunului din față, de care oricum mă agăț la turbulențe, precum semnalul de alarmă al lui Goe din trenul cu pricina, pe care s-o pot trage și să opresc totul, și să mă aflu iar, într-o clipă, pe pămînt) rămîne, pentru mine, o problemă. Și totuși, de data asta, cel puțin la întoarcere, am reușit, pentru prima dată, să renunț la control. Sau măcar să-l mai reduc. Așezată spre culoar, ca mai de fiecare dată (la geam vezi prea mult, da, te bucuri de peisaj, dar și trăiești prea mult meandrele avionului), m-am uitat să văd cine e omul care se nimerise lîngă mine. Și am răsuflat ușurată: era un domn rubicond, mare în general, cu o figură bonomă. Mi-am zis că dacă, prin absurd, desigur, ne prăbușim, nu s-ar supăra să-l iau de mînă și să cădem împreună. Tocmai atunci domnul mi-a zîmbit, intuind parcă gîndurile mele apocaliptice. Și, ca prin farmec, cumva mi-a trecut frica, deși avionul a continuat să se hîțîne într-o pre-aterizare stîngace. Am zis „Cum o vrea Dumnezeu“ și, pentru prima dată după mult timp, nu mi-a mai fost frică.

La Belgrad am stat la un hotel în centru, de patru stele, dar care a fost mai rezonabil ca preț. Nu știam mai nimic despre el și, acolo unde mă lăsase taximetristul și era scris numele hotelului, se afla, de fapt o curte interioară fermecătoare. Arăta ușor (atît cît trebuie) din alt timp, din altă lume. Prima clădire din curtea interioară era o casă albă, un pic stil, în care se ținea un curs de muzică și dans. Muzica era clasică, iar casa – străjuită de un cîine mic și negru, vigilent, dar nu feroce.

Hotelul era și el în stil să-i zicem clasic, cu mobilă mai veche, colțuri mai domoale și materiale mai calde. La recepție nu era nimeni, ci doar un clopot mare pe birou. Fără să suni, cineva, de undeva din jur, te vedea și venea să te ducă în camera spațioasă, cu un aer vag decadent. Camera mi-a plăcut la fel de mult ca și hotelul, ca și curtea interioară. E drept că nu era foarte curată, am constatat la o doua vedere. Dar îți inspira un soi de încredere instinctivă.

În prima seară, cînd am ieșit cu verișoara mea de acolo și cu fiul meu, ne-am întîlnit, în curtea interioară, în fața școlii de muzică și dans, cu un cuplu de vîrsta a treia, prezentabil. Care venise din SUA, ne-a spus ea, să se stabilească în Belgrad pînă la adînci bătrîneți. Ea avea origini sîrbești și se hotărîse să se întoarcă. Belgradul, cît îl văzuse împreună cu actualul ei partener de origine olandeză, îi părea un oraș prosper și primitor, cu oameni veseli care ies în fiecare seară etc. Verișoara mea, mai realistă și un pic naționalistă și antiamericană (într-o măsură, în ce-i privește, pe bună dreptate), a început să le povestească cum stau lucrurile acolo în mod real, în ciuda cîrciumilor pline: că oamenii nu o duc prea bine nici acum, că Serbia va intra după mulți ani în UE, dacă va intra, și că majoritatea oamenilor nu sînt cei care se văd pe la cîrciumi (deși există o încercare de a face din Belgrad un soi de principală atracție turistică a estului și centrului Europei, care să depășească sau înlocuiască Budapesta), ci cei care stau pe acasă, neavînd destui bani. Poezia momentului s-a dus, cuplul respectiv s-a cam speriat, iar noi am mers la cîrciuma de tapas din ale cărei mese creșteau pomi, integrîndu-ne în partea vizibilă, nereprezentativă și, de fapt, ireală a Belgradului de seminoapte.

A doua zi de dimineață, am coborît, singură, la micul dejun. Teoretic, era pus într-o încăpere întunecoasă, tot de către recepționeră, care era și bucătăreasă, și femeie de serviciu, schimbîndu-și cu rapiditate, ca-n comediile de situații, pălăriile. În fața încăperii era o curte paradiziacă, cu niște copaci care nu creșteau din mese, dar erau perfecți și așa. Angajata multilaterală a hotelului a acceptat să mănînc, singură, afară. În timp ce așteptam acolo să mi se aducă micul dejun pe care nu-l comandasem explicit, ci pur și simplu venea așa, automat, o pisică alb-neagră-galbenă, nu prea grasă, a început să-mi dea tîrcoale întîi timid, și apoi tot mai avid. Se prelingea printre ghivecele de flori în stil pisicesc, între tandrețe și pîndă. Și a rămas pe acolo pînă cînd a venit micul dejun, cu omleta uriașă și multe bucăți de cașcaval, șuncă și salam. Pisica a dat pe acolo, tot mai aproape, în fiecare dimineață, devenind chiar o prietenă, aș putea spune.

Foto: wikimedia commons

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.