Pierdut plutire și imponderabilitate

Publicat în Dilema Veche nr. 756 din 16-22 august 2018
Pierdut plutire și imponderabilitate jpeg

Merg în piață (Piața Victoriei) cam de pe la început, de prin februarie trecut. Recunosc că nu sînt, nici pe departe, vreo Ana Ipătescu sau măcar un cetățean model. Am încercat, totuși, să-mi fac și „meseria de cetățean“, în limitele mele: într-un mod corect și, cu siguranță, neeroic. Uneori prea confortabil.

Pentru mine era confortabil să mă duc, chiar pe minus nu știu cîte grade, la proteste. Pur și simplu, frigul nu mă deranjează excesiv. Și-l simțeam cu atît mai puțin datorită unei stări de spirit pe care am avut-o atunci, cînd am început, și mult timp după: una de euforie și exaltare. Îmi plăcea să mă duc acolo, îmi plăceau oamenii prezenți și cum își exprimau ei nemulțumirile și doleanțele (pe atunci foarte creativ, erau vremuri mai pașnice), cum aveau grijă unii de alții și cum se forma sentimentul de comunitate (pe care nu-l mai trăisem de mult). Cu timpul, lucrurile nerezolvîndu-se nicicum, mersul în piață a devenit un fel de a doua meserie, pe care o făcea fiecare, după posibilități. Iarna a trecut, dar nu și starea de exaltare: aceasta a devenit, din acută, cronică. S-a materializat într-un soi de cupolă nevăzută care se așternea deasupra mea cînd mă duceam în piață. Care mă ajuta să stau acolo, cît puteam (am limitele mele și mi le recunosc), fără să vorbesc neapărat cu cineva, fără să mă fîțîi, strigînd uneori. Am descoperit că ăsta era felul meu de a manifesta, pașnic și tăcut: știam doar că trebuie să fiu și eu pe acolo. Nu conta cine eram și cum mă manifestam, ori dacă mă observa cineva.

A trecut timpul și s-au întîmplat tot soiul de lucruri, din păcate nici unele prea bune. Atmosfera de la proteste a rămas, în mare, aceeași, deși oamenii și-au mai pierdut răbdarea. Eu, însă, mi-am păstrat bula-cupolă deasupra capului și am continuat să merg cu ea peste tot, ca o țestoasă cu carapacea ei sau precum un melc cu cochilia lui. Cînd lucrurile s-au mai precipitat și a fost demisă Laura Codruța Kövesi, oamenii din jurul meu au început să emită tot soiul de teorii, unele mai catastrofice decît altele. Ca întotdeauna, adevărul era la mijloc: unele se înscriau în teoriile conspirației, altele spuneau, pur și simplu, că se va ajunge la un război civil, că oamenii care se împotrivesc vor fi persecutați. Eu continuam să rămîn în bula mea, crezînd pe bune că, în zilele noastre, nu se mai poate întîmpla ce s-a întîmplat în anii ’90, că trăim, totuși, într-o democrație și în Europa, că avem drepturi și infomații.

De vinerea trecută, însă, totul s a schimbat. Am fost în piață, în stilul meu. Din fericire, nu mi s a întîmplat nimic rău şi nici nu am ştiut, decît vag, ce se-ntîmplă. Nu numai că am fost, dar mă mai simţeam şi oarecum „eroină“: rămăsesem singură, prietenele cu care venisem plecaseră. Şi-mi găsisem, întîmplător, locul, undeva mai departe, spre Lascăr Catargiu, într-un grup de oameni (preponderent femei, mereu am trăit mai curînd o „revoluție“ feminină) foarte activi la lozinci, dar, altfel, Zen. Am plecat spre ora 11, pentru că în jur se vorbea că o să iasă urît, ca pe 21 decembrie. Cînd am ajuns acasă, am văzut ce s-a întîmplat după ce am plecat, dar şi ce se întîmplase înainte, toate lucrurile îngrozitoare. Inimaginabile, pentru mine, una, cel puţin, pînă atunci: pe linia euforiei nu prea clar explicabile pe care o tot trăisem. Şi a optimismului de pînă atunci. Mi-am dat seama că ceva s-a schimbat iremediabil. Am simţit, pentru prima dată, gravitatea lucrurilor şi apăsarea lor. Pentru prima dată nu m-am mai simţit plutitoare şi protejată că pînă atunci.

Ceea ce nu înseamnă că nu mă voi mai duce în piaţă, ci fix contrariul. Şi nici că nu cred că lucrurile se vor schimba sau că nu vom face ce trebuie ca să schimbe. Doar că ceva din plutirea şi imponderabilitatea mea de manifestant paşnic şi ferice în bula lui şi-n mica lui comunitate în care nimic nu-l poate atinge s-a cam dus pe apa sîmbetei. Probabil abia acum am căzut în realitate şi mi-am dat seama cum stau lucrurile de fapt. Pentru mine, violența fizică e „limita dură“. Nu înţeleg cum poţi lovi, conştient, premeditat, alţi oameni, cu atît mai mult cînd nu te atacă, cînd nu ţi-au făcut nimic. N-aş fi crezut că scenariul Mineriadei se poate reactiva în zilele noastre. Noroc, totuşi, că nu chiar la fel. Că există drepturi şi oamenii şi le cunosc, că există transparenţă, că totul e mult mai la vedere.

Şi totuşi, sentimentul acela de șezătoare, în care ne vedeam cu prietenii la proteste şi mai glumeam pe seama guvernului, printre altele, s-a cam dus. Va mai fi, desigur, uneori, şi asta, dar, momentan, se aştern o anumită gravitate, tristeţe şi îndîrjire a lucrurilor peste care nu prea avem cum să trecem. (Dar care le vor împinge, cine ştie, poate mai rapid în direcţia cea bună.)

Foto: Eduard Enea

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.