Pe dinafară

Publicat în Dilema Veche nr. 735 din 22-28 martie 2018
Oameni pe stradă jpeg

Am o fermă de păsări. Fermă e mult spus. Am o comunitate de găini. O gospodărie în care cresc vreo 20-30 de găini și ceva cocoși din toate rasele. Plymouth Rock, adică alea sare și piper care-mi plac poate cel mai mult, niște Marans negre cu penajul bătînd pe alocuri în verzuliu, Longhorn albe și piciorongoase, dar degrabă ouătoare, cîteva moțate de mătase care par mai prostovane decît restul, dar nu s, o gulerată două de Sussex cu pulpițele grăsane, plus o urîtă din cele cu gîtul golaș, dar harnică tare. Mi-ar mai plăcea mie și cîteva Cornish marmorate cu bronz, verde și negru, dar și cîteva din cele moțate pe la picioare, am uitat acum cum se cheamă.

Iubesc cîrîiala lor de dimineață și izbucnirile isterice de cotcodăceli atunci cînd se trezește vreuna să anunțe că a ouat ceva sau cînd se smotocesc una pe alta din cauza unor grăunțe sau a vreunui viermișor. Mă amuză cum răscolesc viguros cu gheare de dinozaur prin pămînt, de aruncă țărîna aia hăăt, în spate. Nonșalanța și inconștiența cu care calcă fix în apa din care beau și se găinățează pe unde apucă. Fundurile alea pufoase văzute din spate cînd aleargă. Expresia năucă atunci cînd se uită la ceva ba cu un ochi, ba cu celălalt. Mirosul acru al cotețului cînd intru să-l curăț și canibalismul latent din fiecare dintre moțatele astea.

Am două perechi de blugi și cîteva tricouri. O geacă de iarnă mai morfolită, de ieșit iarna cu ea prin curte, și una pentru cînd chiar trebuie să ies în lume. Două hanorace, două pulovere, bocanci, teniși și papuci. Rochii, nu.

Trăiesc din apartamentul din oraș dat cu chirie, din surplusul de ouă vîndute și din ceva texte trimise la revistă. Nu mănînc mult și mi-am dat seama că nu-mi lipsesc fandoselile de altădată. Aș rezista o zi cu iaurt și fulgi de porumb peste care aș pune ceva sare. Cu o omletă de la Maransurile mele, cu lapte și brînză luate la schimb de prin sat. Cu pîine și parizer de la alimentara din sat unde vara se face la intrare o cîrciumă improvizată. Stau țăranii mei acolo în papucii ăia prăfoși, împletiți din plastic, stau și golănașii în adidași roșii cu freze identice și pantaloni gri de trening care conduc BMW-uri rablagite, dar tunate, stau cu toții de cu dimineața la beri ieftine și la țigări la bucată. Trăiesc mai apoi cu ciorbe în care pun aproape tot ce iese pe peticul de grădină din spatele casei mele. Aș fi zis, poate, că mă va trosni dorul de tartar de ton sau de un sparanghel de care oamenii ăștia de pe aici nici măcar nu se ating. De barul de pe colț din buricul orașului unde obișnuiam în fiecare sîmbătă să-mi beau cafeaua cu un strop de rom vechi alături. Uite că nu mi-e dor de nimic, și viața mea de dinainte pare din ce în ce mai îndepărtată.

N-am găsit sensuri noi pe aici, să știți. Am venit cu sensurile mele vechi din oraș și am văzut că, ale naibii, erau universale. Merg și pe aici, oarecum ajustate. N am intrat, că nici nu aveam cum, în jocul ăsta absurd al unor bogătani care au de unde să „downsize“, să se limiteze, cum ar veni, pe românește. „Downsize“ ul meu s-a făcut din orgoliu mai mare în mai mic, din fițe în nefițe, din haine pe care nu le vedeam la față în chestii pe care chiar le port și le folosesc, într-un soi de cumpătare în fața nevoii pe care trebuie s-o înfrunți ca s-o stăpînești bine. Stau pe un șezlong vechi și-mi adie pe la nas mirosul de coteț. Mi-am sprijinit tenișii vechi pe un scăunel din cele de lemn, urîțel, vopsit într-un verde închis deprimant. Peste curtea mea, vecinul se pregătește să-și tîrnosească nevasta sau copiii, nu știu ce s-o mai fi întîmplat acum. Oripilați-vă, a ajuns să nu-mi mai pese, e așa în fiecare zi. Sînt cu ochii pe Kindle și mă străduiesc să termin un Foer supraturat, angoase de New York, de coasta de est, orișicum, evreitate, bagel-uri – un miliard de ani distanță și totuși rezonăm: omul mă face să rîd în hohote.

Mi se rupe și de Dragnea, și de Iohannis, și de toată lumea. Am net aici, știu ce se întîmplă, o să mă duc la vot. Dar mîine despăduchem găinile, reparăm un burlan și ne apucăm serios de Ulysse. Într-o viață mai bună. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.