Pagini albe de istorie

Publicat în Dilema Veche nr. 726 din 18-24 ianuarie 2018
Pagini albe de istorie jpeg

Dacă un adolescent al zilelor noastre m-ar întreba ce se întîmplă de fapt în România, acum, nu aș ști ce să îi răspund. Tot așa, dacă ar trebui să le povestesc, peste 20-30 de ani, tinerilor de atunci paginile de istorie cărora le sînt martoră acum: aș privi în urmă cu mînia celui care simte că o bună bucată din viața lui de cetățean al acestei țări a fost absorbită de vid.

Habar nu avem ce se petrece de ani buni în acest loc de lume. Noi, cetățenii „simpli“. Dacă încerci să rememorezi fapte esențiale, întîmplări importante, alegeri sau construcții sociale răsunătoare, de anvergură, cu efect benefic asupra românilor, îți dai seama că nu e nimic de amintit, de păstrat, în afara cîtorva momente excepționale de solidaritate. Altfel, ocupația principală a românilor pare a fi aceea de a sta cu ochii, îngrijorați, pe nefăcutele celor de la guvernare. Și asta, de ani buni. Ceea ce părea bun la un moment dat, un an mai tîrziu s-a dovedit a fi o catastrofă. Oamenii al căror profil politic sau social părea benefic se dovedesc în scurt timp a nu fi decît niște umbre incapabile să poarte povara speranțelor puse în ei de sute de mii de conaționali. Sau nici măcar atît, fiindcă nici o concluzie, nici o „sentință“ nu rămîn definitive mai mult de cîteva zile. Nu știi să mai alegi dreapta de stînga, binele de rău, adevărul de fals. Asta, în ciuda faptul că informațiile curg către noi în valuri, ne asaltează covîrșitor zi și noapte. Pe cine să crezi? Pe cine să întrebi? Și dacă noi, adulții, nu știm, ce vor avea de știut cei care vin din urmă?

Mă uit zilnic la clasa noastră politică, la analiștii și consultanții lor, la jurnaliștii și politologii „cu experiență“. Și impresia cu care rămîn este aceea a unei găști care lucrează pe deasupra, în spatele, pe lîngă cetățeni, niciodată în fața lor sau cu ei. Pare că ei știu totul, iar noi, ăștia „simpli“, nu știm nimic. Vorbesc zile întregi, luni, despre nimicuri, despre iritările private, golănești ale nu știu cărui ministru, despre ieșirile la chiolhanuri ale nu știu cărui șef de instituție, despre fugarii din fața Justiției, despre averile răsărite peste noapte, vorbesc și vorbesc și… nimic. Nu se întîmplă nimic. Asta în timp ce deciziile importante pentru țară sînt prezentate după același scenariu: vorbe în bobote, zîmbete suficiente, miștouri de bodegă, grosolănii virile, patriotism de cîrciumă.

Dar stupefiant este felul în care decurge dialogul politic sau cel jurnalistic despre „acoperiți“. Despre „informatori“. Despre „oamenii serviciilor“. Despre „statul paralel“. Dacă lucrurile care se spun în spațiul public despre serviciile secrete ale României și angajații lor sînt măcar pe jumătate adevărate, atunci aceste servicii ar trebui rapid desființate și reinventate. S-ar zice că nicicînd și niciunde nu au stat mai prost decît acum: activitatea lor, așa-zis „inteligentă“, apare în fața publicului pe care ar trebui să îl protejeze ca un amalgam de bășcălie, găinării, dezvăluiri de tabloid sordid, tabinet și ceai dansant, scatoalce date între găști de cartier. Toți par – sau cel puțin așa ni se sugerează – că se știu între ei, cine, care, cum, cît este de acoperit, iar noi, spectatorii, stăm pe margine și nu înțelegem o iotă din gesticulația, vorbele și faptele lor „oculte“. Nimeni nu aduce o dovadă, un document, o arhivă, o semnătură în sprijinul vorbelor de ocară pe care le azvîrle către „paraleli“. Doar insinuări, înjurături, interese private.

(O voce importantă în analiza societății românești pune aproape zilnic pe tapet lupta dintre cele două instituții, SRI și SIE. O face însă într-un mod dezarmant, dezamăgitor: cu jumătăți de adevăr spuse cu jumătate de gură, cu aluzii amenințătoare sau ocheade ironice, cu vinovății împărțite arbitrar. Și, nu în ultimul rînd, cu reproșuri aruncate protestatarilor: că nu sînt(em) bine informați, că ne lăsăm manipulați, că nu știm să citim faptele și conjuncturile, că nu aplecăm urechea în direcția care trebuie. Pe scurt, pare a vorbi tot pentru cei care „știu“ și nu pentru cei care vor să afle, vor să înțeleagă, vor să fie bine informați.)

Revenind: nu știu, deci, ce să îi răspund unui tînăr de acum sau din viitor despre România zilelor noastre. Știu doar că sînt cîțiva care se joacă de-a politica, de-a analiza politică, de-a educația, de-a sănătatea, de‑a Justiția, pe bani mulți. Pe bani foarte mulți. Adică pe banii cu care ar trebui să se construiască spitale, școli, să se mărească salarii în învățămînt și sănătate, să se realizeze programe de educație performante. De cealaltă parte sîntem noi, ceilalți, care ne întrebăm „Cu cine votăm?“. Și care protestăm. 

Maria Iordănescu este psiholog.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.