Out of place și acasă

Publicat în Dilema Veche nr. 743 din 17-23 mai 2018
Out of place și acasă jpeg

Într-o perioadă, aveam mereu, de multe ori chiar în mulțime, sentimentul de out of place. Pur și simplu nu-mi găseam locul și nu mă simțeam acasă mai niciunde. Asta se-ntîmpla la scurt timp după ce murise mama și după ce copilul meu plecase la studii în străinătate (cît de banal și de impersonal sună sintagma asta!). Țin minte chiar momentele mele prin mulțime, undeva pe la traversarea de pe Magheru la intersecția cu George Enescu: momente cînd tot omenetul din jur nu era nici măcar nociv, ci, pur și simplu, inexistent. Oamenii din jur deveniseră o mare incertă, nici gri, nici albastră, fără valuri remarcabile. Nu erau ca-n Ispita (Closer, Mike Nichols, 2004), în care din mulțime se distinge pînă la urmă un chip ce devine mai mult decît prietenos. Nu. Din mulțime nu se distingea nimeni. Masa de oameni – valuri mărunte – nu putea decît să te înghită molcom, în așa fel încît să te pierzi în ea.

Încet-încet, sentimentul s-a mai estompat, dar nu a pierit chiar cu totul. S-au conturat, timide, mai multe modalități de depășire a acestuia: una dintre ele, mai la îndemînă (cel puțin pentru mine), a fost să ridic capul deasupra mării în cauză. Deasupra s-au ivit frînturi de cer, suficiente ca să-mi capteze atenția, cu norii, stelele, culorile și păsările lui. După care, vindecată parțial de claritatea tăioasă a cerului, privirea îți poate coborî și asupra oamenilor din jur. Care, din noian de pete, devin o încrengătură de puncte. Puncte pe care le poți distinge și umaniza. Dacă nu implicat, măcar din postura de observator cvasi-detașat al pitorescului. Cînd începi să distingi în mulțime, să focalizezi, nu te mai simți out of place cu totul.

Depășești o primă barieră. Treci de prima fază. O a doua, mai complicată și mai personală, e să te raportezi la cineva sau ceva apropiat, cu care ai puncte comune, în care poți să te recunoști. Poate fi, dacă nu o persoană, măcar, în varianta mai puțin complicată, un loc sau o ocupație. De pildă, zici că te simți în largul tău în Parcul Tineretului, unde ai copilărit. În general. În particular, pe acolo era casa bunicilor tăi. Cu bune și rele, cu liniști și melancolii excesive, cu certuri terminate mereu, într-un fel sau altul, cu happy-end. Dar, mai ales, cu afecțiune și solidaritate reală. Acum, însă, casa e vîndută, și arată cu totul altfel. N-aș mai recunoaște-o, nu-mi spune nimic. Poate că, de fapt, arată chiar mai bine ca înainte, dar pe mine nu mă interesează. Știu și cine stă acum în ea, aș putea să intru, ca-n filme, și să mai văd cum e pe dinăuntru, ce a mai rămas din spiritul de altădată.

Dar mi-e frică să nu se-ntîmple ca-n „Tinerețe fără bătrînețe“ și mereu decid să nu sun, să nu intru. Rămîn la visul absurd, à la Marele Gatsby, pe care-l tot clocesc în sinea mea: să am cîndva o sumă de bani atît de mare încît să răscumpăr casa cît ai zice pește.

Asta nu se întîmplă și, probabil, nu se va întîmpla niciodată. Așa că Parcul Tineretului nu mai pare chiar atît de familiar. Uneori, se simte pe acolo chiar o boare tăioasă. La fel se întîmplă în zona Lahovary, unde am locuit ceva timp inclusiv cu tatăl meu. În fostul nostru apartament e, acum, un cabinet stomatologic. Oamenilor care vin acolo să-și pună plombe, coroane și implanturi puțin le pasă că-n locul ăla tatăl meu adăsta la masa lui îngrozitor de lungă, citea, scria și mă-nvăța pe mine „de-ale vieții“. Sau că mama ieșea mereu impecabilă din fața oglinzii stil din dormitorul așijderea, chiar dacă după asta trebuia să străbată, pînă la ușă, un lung drum cu obstacole de toate felurile și acoperit de un linoleum incert. Ori că pe acolo au hălăduit, una peste alta, patru pisici, mai toate iubirile mele, prietenele mele, un tată vitreg și atîtea vise și planuri.

Dar toate astea sînt absolut banale. Și se integrează în fluxul firesc (și, desigur, crud) al trecerii în general. Trebuie doar să te adaptezi rapid la el, din mers, cu nonșalanță. Problema e că nu reușești să te mai simți în largul tău pînă la capăt. Treci de faza întîi și recapeți firescul pitorescului și al posturii de spectator. Dar pînă la faza a doua, mai personalizată, mai e. Încerci să te apropii de oameni care contează și cu care te străduiești să inventezi un nou firesc, un nou sentiment de apartenență. Care să te facă să uiți de toate casele vîndute și de cei care nu mai sînt. Muncești teribil pentru asta, ceva-ceva se leagă, dar simți că nu e pînă la capăt. Undeva, în sinea ta, simți că e mai mult pentru supraviețuire. Nu te legi de a­devăratelea, dar mimezi asta, cu grație. Nu mai vrei să fii out of place, îți induci și impui un tonus și-ți găsești niște puncte la care să te raportezi. Mai de bunăvoie, mai forțat, arunci niște săruri în oceanul de capete care l colorează, chiar întrucîtva palid la început. Transformi out of place-ul în bună dispoziție pragmatică de supraviețuire. Nu mai vezi valuri cenușii, ci capete tot mai distincte, poate, acum, prea viu colorate. Te faci că uiți ce ai simțit, acut, cu puțin timp în urmă. Înoți înainte, dîndu te mare că supraviețuiești.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.