Ori muncim, ori ne ducem...

Publicat în Dilema Veche nr. 696 din 22-28 iunie 2017
Ori muncim, ori ne ducem    jpeg

Acum o săptămînă am trimis un e-mail către o autoritate de stat din România pentru a mă informa cu privire la un program desfășurat și dirijat de această autoritate la nivel național. Sînt în mod direct interesat de acest program, pentru că vreau să mă întorc în țară cu o idee de business, sperînd să pot crea locuri de muncă, să pot aduce-n țara mea idei bune pe care le am văzut aici. Astăzi, încă nu am primit un răspuns. Sînt în Dublin, Irlanda, după ce am decis acum puțin timp că trebuie să plec din țară (din motive bine știute care țin, în general, de calitatea vieții). Trecînd săptămîna și așteptînd răspuns din partea unui reprezentant al autorității contactate, am început să mi aduc aminte că aveam convingerea, în România, că nu muncește, de fapt, nimeni în autoritățile publice. Ați auzit vreodată oameni întrebîndu-se în jurul vostru, prieteni sau cunoscuți: „Bă, frate, da’ în țara asta nu muncește nimeni?“ Ei bine, asta este senzația pe care o am din nou, că în România nu muncește nimeni în autoritațile de stat, iar acum, am un termen de comparație real, am exemple concrete despre cum (și mai ales de ce) funcționează sistemul „afară“ față de cel din țară. Recunosc că înainte să plec, pentru a locui în altă parte o perioadă mai lungă (decît sejururile turistice de tip city-break după care mă întorceam cunoscător în ale politicului, economicului și socialului țării vizitate), afirmam și eu că în alte țări e altfel, că e mai bine, fără să știu în realitate cu ce țară comparam lucrurile și dacă chiar este sau nu așa cum spuneam eu. Ei bine, din punct de vedere al modului de funcționare a sistemului de servicii publice din Irlanda (repet, pentru că nu am trăit în altă parte ca să ajung să știu cum funcționează alte sisteme și m-am lecuit de generalizări reflexe legate de alte țări), chiar este mai bun. La orice e-mail pe care îl trimiți unei instituții publice, unei autorități de stat, ți se răspunde în aceeași zi, pot spune chiar că ți se răspunde în maximum o oră după ce ai trimis e-mail-ul. Multe probleme pe care le-am avut, ca proaspăt emigrant, au putut fi rezolvate prin e-mail, în aceeași zi. Ceea ce înseamnă cîteva lucruri:

1) Cineva este în fața unui computer, citește e-mail-urile și răspunde cu responsabilitate;

2) Persoana care răspunde înțelege că am o problemă ce trebuie rezolvată și că depunerea tuturor diligențelor pentru a mă ajuta în cel mai bun mod posibil și cît mai repede este de esența rolului său în respectiva instituție;

3) Nu este vorba numai despre un simț crescut al datoriei, al înțelegerii rolului pe care îl are fiecare om în instituția respectivă, dar este și o deschidere și o bunăvoință autentică pe care ajungi să le apreciezi sincer atunci cînd îl vezi pe omul ăla că se implică ca să îți rezolve ție problemele, să îți ofere informații cît mai clare ca să nu pleci (cum se întîmplă de multe ori în România) vacă, după ce ai intrat bou;

4) Autoritățile acceptă documente în format pdf, pentru că au aparate de scanat, au Internet care funcționează și au adrese de e-mail pe care poți trimite documente, iar cineva chiar le descarcă și le arhivează în arhive digitale, stocate undeva în Cloud. Îmi rîdea sufletul de bucurie cînd reprezentantul unei autorități mi-a cerut o copie de pe certificatul de căsătorie pe care nu îl aveam la mine și, cu un firesc care m-a blocat, a acceptat să îi arăt documentul pe telefon, după care m-a rugat să îl trimit pe adresa de e-mail a instituției. Adică nu s-a sinchisit că n-am adus documentul printat în minimum trei exemplare, nici n-a pufnit la mișto, încruntat de mirare că îndrăznesc să cred că poate fi atît de simplu! De alt-fel, dosarul cu hîrtii, cu copii de pe documente așa cum eram obișnuit în țară, a fost răsfoit și atît. Nu a fost reținută nici o copie, de către nici o instituție cu care am interacționat, pentru că informațiile au fost introduse toate în sistem. Pentru că au sisteme. Pentru că sistemele funcționează. Pentru că oamenii stau la muncă și introduc date în aceste sisteme, pentru că asta este munca lor, datoria lor. Îmi amintesc că, la începutul lui 2017, am fost implicat într-un ușor accident de mașină pe raza orașului Voluntari, iar la secția de poliție din Voluntari nu au putut să vizualizeze filmulețul făcut cu camera din mașină, care reda în concret evenimentul rutier și pe care voiam să îl trimit prin e-mail, pentru că nu aveau Internet și (drept urmare) o adresă de e-mail…

În continuare, îmi doresc să împărtășesc puțin din istoria recentă a Irlandei, pentru a explica scopul general al prezentei povestiri și a pune o concluzie. În 2011, cînd Enda Kenny a devenit reprezentantul (numit) al Guvernului și principalul om politic și factor de decizie al țării, Irlanda își pierduse suveranitatea, mîndria și poziția sa internațională, în lumina unor serii de scandaluri financiare, ca efect al crizei din 2008. Țara intra în recesiune pentru prima dată după anul 1980. Irlanda se ducea, cum s-ar spune, la vale: rata criminalității creștea amețitor – în special, furturile –, prostituția devenise sport național, procentele dublîndu-se în 2009 și 2010. În anul 2014, rata șomajului, aflată în continuă creștere (11%), începea să fie stabilizată de măsurile administrației Enda Kenny. În cinci ani de zile, Irlanda reușea, prin măsuri de relaxare fiscală care au atras investiții străine masive din partea marilor companii de IT din UK și USA, să reducă procentul șomajului la 7,8% în primul trimestru al anului 2016. Irlanda prospera din nou. În prezent, este o explozie de imigranți (cei mai mulți sînt portughezi, urmați de polonezi și indieni, și sînt peste 45.000 de români stabiliți în această țară), majoritatea lucrînd în domeniul IT (în momentul de față, Irlanda este cel mai mare hub IT din Europa). Politicul a creat premisele, iar contextul a impus pentru fiecare om o alegere personală ime-diată: Muncim sau ne ducem dracului cu toții! Au ales bine. Fiecare om pare că a înțeles problema. Fiecare om a înțeles că are un rol important, pe care trebuie să îl joace atît cît se poate de bine. Parcă aud scuzele compatrioților mei: „Păi, da, că politicul tre’ să facă primul pas“. Nu, fiecare dintre noi trebuie să facem pasul. Nu spun că nu se justifică unele dintre lamentările de prin publicațiile din țară, dar nu toate și nu tot timpul…

Așa este, sistemul de servicii publice merge bine în Irlanda, dar sînt alte probleme care rod țara încet și sigur. Vreau să spun că, prin comparație cu situația altei țări membre a Uniunii Europene, nu numai România se zbate. Sau, altfel spus, pare ca România nu se zbate așa cum ar trebui.

Și-n timp ce eu mă întreb dacă în Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat din România muncește cineva, este o plăcere să văd cum dimineața zumzăie străzile Dublin ului, pline cu oameni care merg la serviciu și știu că unii dintre ei muncesc și pentru mine. Seara, se refugiază-n baruri, unde discută despre alți oameni, relații de cuplu, Brexit, terorism, despre muncă și vacanțe, pentru că ziua și-au cîștigat timpul liber muncind, așa cum spunea Aristotel. Alături de ei, turiști și imigranți, ca mine, împărtășesc fiecare propria percepție despre ceea ce văd și trăiesc în fiecare zi, într-o țară care (pînă acum) merge înspre mai bine.

Foto: wikimedia commons

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.