Oameni, case, lumi

Publicat în Dilema Veche nr. 858 din 17 - 23 septembrie 2020
Oameni, case, lumi jpeg

E ciudat cînd îți dai seama că vine o vreme cînd faci aceleași gesturi, în aceleași locuri, dar contextul și oamenii nu mai sînt aceiași. Sînt locuri în care ai trăit, mult timp, cu aceiași oameni, care sînt legate indisolubil de cei apropiați cu care le-ai împărțit. Fără ei, nu-și mai au rostul. Inițial am crezut că locurile în sine îți rămîn în amintire și că vor însemna mereu ceva. Am constatat, în timp, că nu-i deloc așa: fără locuitorii lor care le animau și cu care ai avut ceva de împărțit, parcă se șterg de pe fața pămîntului, deși ai trăit acolo.

Pe vremea cînd un membru important al familiei locuia acolo, pînă și zona în care era așezată casa însemna ceva. Își avea mitologiile ei, la pachet cu locuința, și pînă și vecinii sau chiar unii trecători cu oarece periodicitate prin respectivul cartier însemnau ceva. Prin zona Adesgo, pe unde locuiau bunicii mei, îl știam, de pildă, pe dl Nicolescu, care ținuse ani de zile registrul cartierului și care venea din cînd în cînd în vizită; pe dl Săvescu, din casa de pe colț, care, într-o perioadă, era mereu nemișcat în curte; pe dna Dinulescu, vecina dinspre parc, care se vedea și ea în spatele curții, pe fundal; ca să nu mai spun de dna Feli, vecina preferată a bunicului, care stătea în capul dinspre parc al străzii vecine și nu scăpa nici o înmormîntare VIP din cimitirul Bellu, aflat la doi pași. Îl cunoșteam pînă și pe domnul în vîrstă din cartier care se ținea după tinere fete pînă la stația de tramvai, ba chiar ar fi și coborît dealul de la Adesgo cu ele, despre care circulau diverse legende din  alte vremi, dar care, în perioada adolescenței mele, mai era doar vorbă lungă.

Îi știam pe aurolacii din zona Lahovary care monopolizaseră parcarea prin anii ʼ90. Nu numai că-i știam, nu numai că o ajutau pe mama, care locuia în zonă, să-și care plasele cu cumpărături, dar i-am urmărit (nu în sens negativ) de-a lungul timpului cum se îndrăgostesc și-și fac o familie. O știam pe cerșetoarea blondă și fără un picior din cartier, care-mi spusese odată povestea ei, cum fusese infirmieră și avusese un accident, despre care se zvonea (dar nu s-a dovedit vreodată) că era un soi de tartoriță a interlopilor din zonă, cu care mă salutam în mod frecvent și care-mi recomanda fast-food-uri în zonă. Eram chiar prietenă cu doamna de pe lîngă Tîrgoviște, cu un băiat cam de vîrsta alui meu care vindea legume în Piața Amzei și care-mi recomanda ce și cît să cumpăr din piață, mergeam pe mîna ei. Eram în admirația casierei grăsuțe de la Angst al cărei calm era, uneori, de invidiat. Știam cu lux de amănunte problemele familiale și locative ale doamnei de la cofetăria Casablanca și care pe vremuri fusese la Ambasador. Ne bizuiam pe recomandările, uneori prea costisitoare, ale șefei de la librăria Papirus, precum și pe ale celei de la Coloane. Țin minte cum ne întîlneam, pe stradă, cu diverși oameni cunoscuți care străbăteau în sus și-n jos bulevardul Magheru, printre care, de pildă, Irina Coroiu, critic de film, care, din păcate, nu mai e printre noi: chiar îmi amintesc, că, într-o perioadă, aveam prin zonă cam aceleași drmuri.

Deja, în enumerarea de mai sus, sînt oameni și locuri care nu mai există. Cofetăria Casablanca nu mai e acolo. Și nici librăria de la Coloane. Nici pe cerșetoarea blondă nu mai mai văzut-o, și nici pe aurolacii ăia, dintru începuturi… Casiera grăsuță s-a mutat, din cîte știu, de la Angst, iar doamna din Piața Amzei, piață care ea însăși s-a evaporat, a ajuns în Piața Norilor (unde o mai vizitez din cînd în cînd). Șefa de la librăria Papirus, doar, pare-mi se că a rămas pe poziții. În locul aurolacilor a apărut o parcatoare oficială, cu care mă salut pînă-n ziua de azi, deși mama nu mai e de mult…

Ba mă salut chiar și cu vecina cu care mama se tot ciondănea pentru că hrănea prea multe pisici și făcea mizerie. Mi-a devenit chiar dragă, cînd trece pe lîngă mine ca o fantomă pe stradă, în zona traversării spre McDonald’s-ul local.

Toți și toate cele de mai sus făceau parte, chiar indirect, printr-un soi de contaminare, din lumea mamei mele. Lumea mamei mele era și lumea mea, și-n ea mă simțeam acasă. Așa cum și lumea bunicului meu era tot a mea și era unul dintre puținele locuri în care nu aveam sentimentul de out of place și-n care mă simțeam în largul meu. De cîte ori terminam lucrul mai ales într-un loc neplăcut, care-mi dădea senzația că sînt un corp străin ce se potrivește acolo ca nuca-n perete, mă-ntorceam într-una dintre lumile astea familiare și mă scăldam în confortul lor protector. Doar așa îmi recăpătam puterile.

Din păcate, cînd nici unul dintre ei nu a mai fost printre noi, casele lor nu mi-au mai spus mare lucru. Au devenit doar niște ziduri goale și, desigur, cu amintiri, dar fără suflet. Nici nu prea am mai putut să le vizitez, ca să nu pățesc ca-n „Tinerețe fără bătrînețe”. Noroc cu lumea din jurul lor și cu unele personaje care s-au mai păstrat: ele mi-au mai redat, pe departe, cîte ceva din sentimentele famliare pierdute.

Foto: Ema Cojocaru

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.