O zi

Publicat în Dilema Veche nr. 712 din 12-18 octombrie 2017
O zi jpeg

Multe zile sînt din categoria celor cenușii. Sau, cel puțin, din categoria celor pe care le percepem drept cenușii, stările noastre învîrtindu se în jurul acestei nuanțe. Altele, însă (cele mai multe), au și cîte un silver lining, din cenușiul lor se întrezărește măcar un apus formidabil sau un copac pe cale să se îngălbenească/înroșească. În sfîrșit, mai există și unele zile, mai puține, de-a dreptul portocalii, mai ceva ca un răsărit pe malul mării.

Altele sînt pur și simplu interesante, într-un mod nu neapărat bun. Și nici formidabil. Pur și simplu ți se întîmplă lucruri, te ia valul (dacă există vreunul), te duce fluxul măruntelor evenimente la care te nimerești spectator și, vag, actor. Recent, am avut o astfel de zi. O zi în care, de fapt, eram pregătită să nu mi se în-tîmple mai nimic. Și nu mi s-a întîmplat nimic formidabil, doar că am fost prinsă în tăvălugul lucrurilor unuia și altuia, în mare parte persoane necunoscute, aleatorii. Am plecat să rezolv o chestiune practică, nu foarte plăcută. În întîrziere fiind, am comandat un taxi.

În cele din urmă, un taxi se hotărî să ia și comanda mea: am văzut, cu surprindere, că era o doamnă. Nu mai dădusem de mult peste vreo șoferiță. Acum se anunțase una. Mașina a venit la timp. Șoferița avea un look atrăgător într-un fel: era foarte subțire și ușor trecută, deși avea încă trăsăturile aproape intacte, plus o notă de vulgaritate abia ghicită, mai curînd indusă, și vag jerpelită. Vorbea asiduu la telefon și nu s-a întrerupt nici cînd am intrat. Pînă la urmă, eram și eu femeie, una de-a ei.

Am încercat să-i fac semne cam unde aș vrea să ajung și, dacă am văzut că asta e încă imposibil, măcar să deschidă un geam, căci era înăbușitor. Ea însă era atît de preocupată de propria ei conversație, încît cu greu m-a auzit. Vorbea cu o doctoriță despre o problemă ginecologică a unei prietene: problema părea gravă, doctorița o îndruma, șoferița replica pasional, dar prompt. Am înțeles, încet-încet, că era vorba de o femeie gravidă, care avea și un fibrom uterin. Trebuia să meargă la ginecolog de urgență.

Șoferița a terminat, în cele din urmă, conversația cu doctorița și a pornit taxiul, cu mine, tot mai tăcută și mai resemnată, pe scaunul din spate. Mergea încet și greoi, preocupată de povestea de la telefon. Mi-a spus despre ce era vorba, în timp ce am reușit s-o conving să deschidă un geam și i-am sugerat, aproape șoptit, o cale pe care s-a apuce. Era vorba de o fostă verișoară prin alianță, din provincie, care, după ce se despărțise de vărul șoferiței, cu care înțeleg că avea copii mari, rămăsese gravidă cu altcineva. Am înțeles parțial povestea, cert e că șoferița era foarte afectată, spunea că ține cu adevărat la verișoara pe care restul familiei o marginalizase. Apoi chiar a vorbit cu respectiva verișoară și a consolat-o într-un mod tare înțelept, aș spune: „Lasă, fată, că prin asta n-ai trecut, trebuie să treci și prin asta, e un timp pentru toate…“ Apoi s-a întors la mine, conducînd iarăși încet și cam pe pilot automat, și mi-a spus că fetei ăsteia, săraca, îi e rușine că i se întîmplă asemenea lucruri la vîrsta ei, cînd are copii mari.

După oarece timp în care a mers mai curînd instinctiv pe unde am ghidat-o, m-a întrebat, cam pe la jumătatea drumului: „Dar, de fapt, unde trebuie să ajungem?“ A înțeles, în sfîrșit, destinația și mi-a spus că urmează să vorbească la Maternitatea Giulești pentru verișoara ei. Tocmai atunci m-a sunat doamna la care trebuia să ajung, spre care, cu chiu, cu vai, mă îndreptam, să-mi spună că nu mai e cazul să vin, e prea tîrziu. Șoferița abia prinsese traseul, eram pe făgaș. Nu i-am mai spus nimic, era prea afectată de povestea verișoarei, am lăsat-o să mă ducă la destinația care se fîsîise și i-am dat telefoanele ginecologului meu.

De acolo, trebuind să ajung în altă parte, am hotărît ca, totuși, să nu mai iau taxiul, ci tramvaiul. Tramvaiul 1, care străbate cu glorie o mare parte a Capitalei, trecînd și prin locurile copilăriei mele (pe la Șura Mare), aproape de Mall Vitan, și în Piața Victoriei, dar și la AFI Cotroceni, unde urma să ajung. M-am urcat în condiții aproximativ decente, tramavaiul aglomerîndu se tot mai rău pe parcurs. Pe scaunul din fața mea stătea o fată de-a dreptul frumoasă, cu un bebeluș atît de mic încît ți era și frică să te uiți la el. Copilul stătea lipit de pieptul ei, într-un soi de ham, și avea trăsăturile delicate, de porțelan. Ea îl ținea cu un drag implicit și, în ciuda contextului ce devenise aproape agresiv, vorbea non-stop la telefon. Întîi a spus cuiva că se îndreapă spre facultate. Se ducea la cursuri cu copilul. Făcea tot ce eu, o mamă deloc cool și speriată, nu reușisem niciodată. În același timp, vorbea cu tot soiul de oameni de afaceri despre o casă veche pe care își doreau s-o cumpere și s-o renoveze. Vorbea cu calm, grație și persuasiune.

Dar în tramvai mai erau și alți pasageri. Despre ei, data viitoare.

Foto: flickr

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.