O poveste în alb şi negru a cinematografiei

Publicat în Dilema Veche nr. 730 din 15-21 februarie 2018
O poveste în alb şi negru a cinematografiei jpeg

Incidentul de la Muzeul Țăranului Român, în care proiecția unui film a fost întreruptă de un grup religios, dar cu apucături deloc creștinești, este întristător. Iar comentariile de pe forumuri nu sînt nici ele mai puțin dezamăgitoare: că s-a ales un loc nepotrivit pentru dezbaterea privind discriminarea homosexualilor (ca și cum sala de proiecții cinematografice a muzeului este rezervată doar celor care poartă opinci și beau țuici din țoiuri), că Horia Bernea, fondatorul instituției, s-ar fi supărat amarnic (nu putem ști ce l-ar supăra și ce nu pe pictor, dar putem bănui că s-ar supăra și mai tare să vadă în spațiul pe care l-a îngrijit încăierări sălbatice și icoane ieftine agitate belicos), că MȚR este un „spațiu al spiritualității sacre românești“ (eu credeam că MȚR este un spațiu – urban – pentru cercetarea și expunerea lumii rurale, nu un altar).

Pornind de la acest episod de intoleranță și agresivitate, mă gîndesc că poate ar trebui să îi creștem altfel pe cei din generațiile viitoare. Să nu semene cu noi, cei de acum, așa cum arătăm în presa de scandal. Să ne preocupe ca la cursurile de „dezvoltare personală pentru tineri“, atît de multe și de scumpe, să se vorbească nu numai despre cum să fii eficient, bun comunicator, bun antreprenor sau spontan. Ci și despre cum să fii atent la cel de lîngă tine. Să avem grijă ca în programa stufoasă propusă de formatori să intre și un curs privind problemele cu care se confruntă membrii comunității (sărăcia, diferența etnică, religioasă sau de orientare sexuală care întărîtă la discriminare), un curs despre nedreptațile întîmplate în proximitatea fiecăruia și despre atenția și empatia cu care ar trebui întîmpinate. Altfel, toată gama de servicii oferite în domeniu mi se pare cel puțin superficială, atîta timp cît din curriculum nu fac parte dezbaterile despre toleranță, înțelegere, ajutor, grija față de celălalt. Și vom avea, desigur, niște generații noi performante, geniale, bine informate și bine formate, dar autocentrate. Atente doar la „oportunități“, nu și la „aproapele“ lor. Copiii și tinerii ar trebui să afle mai mult și mai apăsat despre grozăviile pe care le-au făcut „majoritățile“ „minorităților“, de orice fel. Despre felul în care forța mulțimilor a fost folosită pentru abuzuri, crime, torturi, izolare, separare etc. Istoria umanității e plină de astfel de povești teribile, pe care tinerii ar trebui să le cunoască, înainte chiar de a ști cum să fie buni antreprenori.

Am citit de curînd o astfel de poveste, care vorbește despre discriminare, dar, mai ales, despre cinism, despre indiferență, despre legile nedrepte urmate orbește, fără întrebări, fără revolte: este povestea unei actrițe americane de culoare, Hattie McDaniel, celebră în anii ’30 ai secolului trecut. S-a născut în ultimii ani ai secolului al XIX-lea, într-o familie de sclavi. Și-a dorit să fie actriță, cu orice preț. Și a devenit, jucînd roluri de servitoare, motiv pentru care a fost disprețuită de comunitatea afro-americană. A prins un rol important în celebrul film Pe aripile vîntului, rol pentru care a fost recompensată în anul 1940 cu premiul Oscar. La ceremonia de decernare a premiilor a stat la o masă izolată, în afara spațiului central rezervat albilor. (Legile de segregare rasială erau încă în vigoare și aveau să mai fie pentru încă vreo treizeci-patruzeci de ani.) Ba mai mult decît atît, în hotelul de lux în care s-a ținut ceremonia, accesul afro-americanilor era interzis, așa că Hattie McDaniel a avut nevoie de un permis special. A ținut un discurs scurt, teribil de impresionant prin modestia și bucuria cu care a primit „semnul de bunăvoință“ din partea albilor. La vremea respectivă, gestul Academiei de Film a fost privit ca un semn de mare curaj. Astăzi ne întrebăm cum a fost posibil să oferi un premiu atît de important și să îl tratezi pe cel care l a primit ca și cum ar fi un lepros care merită izolat, numai pentru că are pielea de culoare neagră. Hattie McDaniel și-a dorit doar ca lumea filmului să își deschidă granițele și pentru ea. N-a fost să fie, nici măcar după moarte: cimitirul hollywodian în care erau mormintele starurilor și în care și-ar fi dorit să fie înmormîntată era rezervat doar albilor. A donat statueta unei universități americane, Universitatea Howard, dar ea a dispărut, se pare, în timpul luptelor pentru drepturi civile din anii ’60.

Iată o istorie care, parafrazînd titlul unui celebru documentar autohton, nu se învață la școală. Nici la celebrele cursuri „de dezvoltare personală“. Dar care poate fi spusă tinerilor de azi și de aici, dacă vrem să fie mai buni ca noi. 

Maria Iordănescu este psiholog.

Foto: adevarul.ro

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.