O posibilă continuare

Publicat în Dilema Veche nr. 713 din 19-25 octombrie 2017
O posibilă continuare jpeg

În același tramvai 1, pe lîngă fata frumoasă ca o madonă, cu bebelușul perfect, mai era o doamnă, în picioare, mai puțin spectaculoasă, dar cu un copil tot impresionant: o fetiță de vreun an, cu bucle curgîndu-i pînă mai jos de urechi. Mama ei, mică de statură, o ținea-n brațe tăcută în înghesuială. Părea dacă nu fericită, măcar resemnată cu povara ei.

Femeile din jur, însă, înghesuite și ele, erau cu urechile ciulite la lumea din jur. Ce să facă în atare înghesuială? Mai întîi, un schimb de priviri înveninate și avide între ele, apoi una a început să strige către persoanele așezate mai încolo, pe scaune: „Sînteți tinere, nu vedeți că stă în picioare cu copilul în brațe, nici una nu i dă locul?“ E adevărat, scaunele de lîngă madona cu bebelușul de porțelan erau ocupate de cîteva fete, cu gențile și cafelele lor, care păreau indiferente la condiția maternității încă îndepărtate. Dar strigătul just, altfel, al femeilor mi-a sunat încărcat de un soi de ură de vîrstă, de clasă, ce mi-a amintit de vremurile comuniste, în care oamenii se certau în mijloace de transport în felul următor: dacă cineva se revolta împotriva condițiilor mizerabile de acolo, ceilalți pasageri se băgau în discuție, însă, în general, mereu de partea șoferilor sau taxatorilor, a autorității.

Acum vorbele adevărate, dar răutăcioase ale corului femeilor cîrcotașe de pe margini a rămas fără ecou. Ignorarea pare o modalitate mai eficientă și, de ce nu, mai crudă, de a ieși din anumite situații. Cert e că eu am coborît într-o lume efervescentă: cea care duce de la Politehnică spre AFI Cotroceni. În care să fii pieton nu e chiar ca-n Manhattan (!), dar, trebuie să faci față unui flux constant de oameni care înaintează alert.

Iar la AFI, unde mă dusesem cu o treabă concretă, nu e ca la Mall Vitan, mall-ul meu, ca să zic așa. Totul e mai mare, mai lung, mai alambicat (desigur, e un pattern în orientarea buticurilor și, odată ce ți-ai dat seama, te descurci). Dar, cel puțin un timp, ai senzația că trebuie să-i faci față, cumva. Ideea de distracție și consum obligatoriu pare mai pregnantă ca-n alte părți. Totul te îmbie, ai, n ai chef, și oamenii sînt, mai toți, arătoși și aranjați. Se aranjează ca să meargă la mall, aș zice, cel puțin unii. Mi-am adus aminte de cineva, o femeie mai neieșită în lume, care, la un moment dat, a zis că nu poate intra într-un mall pentru că nu are haine potrivite. Pe vremuri, și eu mă temeam să intru în magazinele mai fancy îmbrăcată oricum: simțeam privirile vînzătoarelor ca pe niște săgeți de Darts care au nimerit exact ținta scontată, și pe mine însămi ca pe o loseriță inadecvată. Mai ales că măsura mea era tot timpul la limita de sus, la limita dintre exemplarele premium, dezirabile ale sexului feminin, cele pentru care sînt făcute hainele cu formă și ștaif, și… celelalte.

Celelalte care, de fapt, nu prea există. Cele care, atunci cînd găsesc ceva, trebuie să fie lălîu, incert, fără talie, fără formă și, dacă se poate, fără culoare. Țin minte că în Drop Dead Diva (2009-2014, Josh Berman), un serial la care m-am tot uitat în ultimul timp, personajul principal de acolo, Jane, o avocată de top, frumoasă, dar supraponderală, a dat în judecată un magazin (pe creatorul acestuia) pentru că nu făcea și măsuri mari dintr-un anumit model, ba chiar avea și o teorie în acest sens.

După ani de shopping mai ales prin străinătate, am învățat, cu chiu, cu vai, să adopt un look „cool“ în ciuda măsurii mele la limită și a ținutei casual. Mă uit prin magazin, îmi aleg hainele de probat cu un aer vag încrezător, apoi vorbesc cu vînzătorii, mă sfătuiesc cu ei, așa, ca și cum conversația n-ar conta prea mult, dar, atinge punctele esențiale. Așa mi s-a întîmplat cu un vînzător dintr-un magazin scump de pantofi din AFI. Am vrut să mi cumpăr niște ghete și mi-am și cumpărat pînă la urmă. Dar, pentru că eram într-o dispoziție capabilă de a înfrunta „sistemul“, am reușit să port o conversație cu el. Conversația „obligatorie“ ca să fii un client bun, care cumpără în cunoștință de cauză și e interesat – deși, în mod real, eram cam plicitisită. L-am provocat, iar el, de bună-credință, mi-a vorbit entuziast despre pielea din care se fac pantofii lor, o piele foarte bună (care presupune, desigur, multe animale omorîte), despre cele mai bune și mai scumpe modele (pe care le-am admirat cu indiferență, sigură că nu mi le voi cumpăra, cel puțin în viitorul apropiat), despre loțiunile-minune de îngrijire a pielii pantofilor.

Eu mi-am păstrat zîmbetul semi-naiv și tîmp, semi-inițiat (cum o fi asta, de fapt?), de client care a văzut multe, dar nu e niciodată sătul să mai afle, mai ales atunci cînd e vorba de niște ghete de calitate și de geneza lor. La sfîrșit, am cumpărat o pereche de ghete bune (dar nu cele mai bune) și ne-am despărțit mulțumiți, și unul, și altul. Eu, pentru că mai făcusem față decent încă o dată într-un mall fancy. Și mai trecusem o zi.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.