O altă planetă și Anda Maxim

Publicat în Dilema Veche nr. 896 din 10 - 16 iunie 2021
Zizi și neantul jpeg

Cînd am intrat în noua mea clasă, marea de fete în uniforme închise la culoare și-au îndreptat ochii asupra mea. Apoi cîteva, mai îndrăznețe, s-au apropiat de mine, s-au așezat în băncile din jurul meu, m-au înconjurat. Recunosc că am avut un moment de panică. Mă simțeam ca un pui de lup rătăcit ajuns într-o haită străină sau ca unul de cioară care a nimerit într-o altă colonie.

Fetele care au venit lîngă mine erau chiar prietenoase. Doar că prietenia lor se manifesta – cum altfel? – numai prin vorbe. Cu intenții bune și chiar cu afecțiune, ele au început să-mi povestească despre clasa mea cea nouă și, practic, despre cum e viața în noul liceu. Dar nu era nvoie, de fapt, să-mi spună nimic: vedeam cu ochii mei, eu, o fată venită dintr-un liceu unde știa pe toată lumea și unde numeroșii băieți din clasă te tachinau și te întrebau, simplu, dacă nu vrei să joci un baschet. Țin minte că am avut un moment în care m-am simțit precum prada depusă în mujlocul stolului și frăgezită pentru devorare. M-am crezut, pentru o clipă, doamna cu coc blond impecabil care urmează să fie răvășit, din Păsările.

Clipa a trecut, și șocul feminității în exces, și am început să văd chipuri. Culmea, cele mai multe erau chiar prietenoase. Am observat în mod special o fată micuță, cu ochelari, care, cu o energie incomensurabilă, mi-a spus, în doi timpi și trei mișcări, „totul” despre toți și toate. Și o fată frumoasă, cu părul lung și alură hippie, care desena neobișnuit și părea că se uită altfel la lucruri. Amîndouă urmau să-mi fie prietene. Și, deodată, șocul a trecut și mi-am ocupat locul alături de o alta, cu un păr uriaș, precum Marge din Familia Simpson, care avea să-mi fie colegă de bancă trainică mult timp.

Au început orele și mi-am dat seama, pe oră ce trecea, că nivelul era altul decît la fostul meu liceu. Mai ridicat, evident. „The new kid in town”, în sensul cel mai clasic al cuvîntului: sosită dintr-un loc în care eram, la română și limbi străine, un soi de chior în țara orbilor, aici mi-am găsit nașii. Ora de română a fost o revelație: profesoara noastră, dna Ani Dumitrescu, parcă vorbea o altă limbă. Una articulată, pe alocuri pretențioasă, cu fraze lungi și volute formidabile. Cu meandre, dar nu lipsite de idei: am descoperit un alt fel de discurs, greu de urmărit, dar, în același timp, fascinant. Mi-am dat seama că vin de pe altă planetă și că am de recuperat masiv.

Le vedeam pe fetele ce păreau doar gureșe cum ridicau mîna și reușeau să vorbească pe limba dnei de română, uneori fără pată. Cum citau din critici pe care-i știam doar după nume. Și nu o făceau de formă, ci păreau chiar să-i fi citit. Precum și operele studiate, de-a fir a păr. La fel la istorie, unde profesoara tînără și ironică părea tobă de carte și ea. Reușea să prezinte lucrurile în context și să le ofere explicații generale. Și asta în condițiile în care studiam congresele PCR, printre altele.

Am fost și mai fascinată de ora de literatură universală. Nu-mi venea să cred că există așa ceva. Că puteai să studiezi oficial despre scriitori de ale căror nume auzeai doar din familie. Mi s-a părut, din start, cea mai cool materie. Doamna Viorica Bălăianu, calmă și prezentabilă, era și profesoara noastră de latină. Ambele materii m-au prins de la început, și aici mi s-a părut, în sfîrșit, că vorbesc și eu aceeași limbă cu ceilalți.

Noroc cu pauzele, în care am început să-mi cunosc colegii. Sau, mai bine zis, colegele. Am observat că existau și cinci băieți în clasă, care păreau pierduți în oceanul de fete. Dar cu atît mai importanți, cu cît erau niște geme rare. Colega mea cu darul excesiv al vorbirii, dar și cu o plăcută imaginație și un suflet de aur, mi i-a descris pe toți, în punctele lor esențiale. Din discursul ei am realizat că aterizasem într-o lume complet diferită: mai ciudată, dar în același timp mai profundă decît cea din care venisem. În care raporturile pe care le credeam normale între sexe se inversaseră: fetele deveneau „vînători”, iar băieții „vînați”, într-un soi de feminism agresiv aplicat.

Pe fondul acestei uluieli ale mele și dorințe (încă incerte) de adaptare, am avut și prima oră de engleză. Făcusem engleză de cînd mă știam, de la grădinița privată la negru unde fusesem în anii ʼ70. Era o limbă în care gîndeam. Așa că mă simțeam destul de tare pe poziții. La oră a intrat Anda (Adriana) Maxim, diriginta noastră. Ea ne-a întîmpinat pe noi, elevii nou-veniți (pe lîngă mine mai erau doi), în grabă și în glumă, dar călduros. Apoi a-nceput să-și ia clasa la rost pentru diverse, absențe și alte boacăne. Avea o voce pițigăiată, dar puternică, ce-mi răsună și azi în urechi. Cred că elevilor le spunea „Floricelelor!” și-i alinta mustrîndu-i de pe o poziție deloc de superioritate, dar nici de egalitate nefastă. Aparent se trăgea de șireturi cu noi, elevii, dar de fapt păstra, abil și delicat, distanța. Aducea o notă de umanitate și afecțiune, de normalitate, într-o lume rece și bizară. A fost diriginta mea pe toată perioada liceului. Acum, din păcate, nu mai este printre noi.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.