Am rîs zilele trecute de zecile de oameni care s-au strîns doar ca să fie priviți intens de un soi de guru croat care a ajuns și în România după ce a devenit un adevărat fenomen internațional. Ideea era că oamenii ăștia plăteau 40 de lei ca domnul vindecător Braco să-și plimbe privirea prin sală, suficient cît să simtă fiecare participant cam ce caută: alinare, bucurie, ușurare, extaz mistic, iluminare și mai știu eu ce. Dacă într-un anume week-end în București, cîteva zeci de oameni au plutit într-un văzduh trandafiriu și înmiresmat, au uitat o secundă de griji și de orizonturile închise pe care le au în față, ce mai contează 40 de lei?

Schema pare a fi bine pusă la punct și la fel de bine organizată, cu filmulețe proiectate înaintea apariției figurii vindecătoare. Un blajin în aparență, guru are niște pletuțe gri, ochii căzuți și un aer oarecum distrat, de mi-ar fi frică să-mi las pînă și ficusul în grija lui. Personajul se holbează în gol peste sala plină de oameni și apoi dispare. Atît. Poveștile care-l însoțesc și nevoia acelor oameni de a ieși cumva din povestea cotidiană fac tot restul.

Istoria e plină de personaje din astea magice. Rasputin e ilustrarea perfectă. Doar ce îi vorbea micului prinț și i se coagula ăluia sîngele. Numai ce se uita în ochii doamnelor că le apuca pe onorabile așaaaa, o neliniște. India geme de tot soiul de vindecători pentru toți turiștii și pentru toate buzunarele. Mulți costelivi cu benghi în frunte au luat mințile occidentalilor căzuți în admirație în fața unor concepte de duzină, dar extrem de atrăgătoare. Să presupunem că te canonești ca noi toți zi de zi la muncă, să presupunem că faci o oră în trafic la dus și o oră la întors, să presupunem că trăiești de la un salariu la altul și că anticipezi cu șase luni înainte o vacanță de vară din care n-o să înțelegi pînă la urmă nimic. Să zicem că ți se întîmplă toate astea. Cum ar fi să vină într-o bună zi cineva în jurul căruia flutură lin fîșii de calm, să te ia de mînă și să-ți spună că, de fapt, „Marele secret al adevăratului succes, al adevăratei fericiri e acesta: bărbatul sau femeia care nu cer nimic în schimb, persoana perfect altruistă, a ei este cheia succesului“ (Swami Vivekananda). Sau: „Nu poți crede în Dumnezeu pînă nu crezi în tine însuți.“ Ee? Nu-i așa că vă inspiră? Nu-i așa că, oricît de dezvoltat simțul ridicolului și oricît de sensibil organul penibilului, avem cu toții nevoie de un asemenea răgaz? De o oarecare credință? Sigur că această căutare are diverse trepte, pe măsura conștiinței de sine a fiecăruia.

Cineva se poate simți bine sub privirea tămăduitoare a unui guru croat, altcineva poate să facă o criză de rîs în fix aceleași circumstanțe. Cineva poate ofta cu ochi strălucitori și cu mîna la falcă văzînd a zecea oară acel film odios cu Julia Roberts în care o femeie mănîncă, se roagă și iubește prin Indonezia, parcă, altcineva poate avea un gest reflex de a arunca o vază în ecran.

Unii pot să creadă că un anume personaj numit Xenu, dictator în Confederația galactică, și-a adus semenii extratereștri pe Pămînt și i-a azvîrlit apoi în niște vulcani peste care a aruncat și niște bombe cu hidrogen ca să fie treaba bine făcută. Că de aici au ieșit niște spirite care ne tulbură rău pe noi, oamenii. În istoria asta crede un anume Tom Cruise, dar și un anume John Travolta.

Alții, precum regretatul Lorin Fortuna, Dumnezeu (cred) să-l odihnească, pot povesti senin la televizor cum s-au luptat cu Bafomet în rapidul de Timișoara. Clipul există pe YouTube și e savuros. Iar în numitul Bafomet cel cu cap de țap pot să creadă și urmașii templierilor, și masonii de cartier, și diverși alți domni înfășurați în cearșafuri albe.

Orice ne face să ne simțim mai bine e îngăduit atîta vreme cît nu-i afectează pe ceilalți. De ce ar fi oamenii care cred într-un guru croat foarte diferiți de cei care cred într-un domn născut dintr-o virgină și un duh? Sau în altul care a reușit să urce în șapte ceruri într-o singură noapte, unde, apropo, l-a văzut și pe domnul de mai sus, născut din virgină și duh? Credință să fie, cu viața rezolvăm. 

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.