Neîncredere

Publicat în Dilema Veche nr. 679 din 23 februarie–1 martie
Invizibilii jpeg

Să vedeți. Am cumpărat zilele trecute o cutie mică de măsline, din cele care se găsesc, vărsate, în magazine. Aici, unde am fost, nu-ți puneai singur, era o doamnă care te servea cu de toate. Odată ajunsă acasă, m-am uitat mai bine la cutia aia înainte s-o pun în frigider. Era plină aproape pe jumătate cu lichidul cafeniu al măslinelor care pluteau și ele de jur-împrejur. „Ia uite, dom’le, a pus zeamă să tragă la cîntar!“ Vă jur că ăsta a fost primul meu gînd. Cît să fi avut în plus zeama aia? 20 de grame? Care să fi fost paguba? Niște unități de leu pe care nici nu le pot calcula?

De ce am presupus din prima că femeia de la magazin a vrut cu tot dinadinsul să mă păcălească? De unde reflexul imediat de a mă da un pas în spate cu ochii mijiți a suspiciune în preajma a trei măsline? Păi, dintr-o lungă tradiție de care nu m am putut scutura. Maică-mea obișnuiește să i califice pe cîte unii bănuiți vag de necinste a fi „niște șnapani“. Șnapanii ăștia se găsesc peste tot. Iacătă, în magazine, la piață, la furnizorii de diverse servicii, la ăia de la întreținere care calculează costurile din bloc, la oricine care pare că umflă nota de plată. Niște șnapani. Chiar dacă respectivii n-au făcut încă nimic, e bine să fii vigilent.

Oricît pare de nenobil să stai toată ziua cu frica în sîn că te fură unul sau altul, oricît pare de provincial să bănuiești pe toată lumea de necinste, oricît pare de retrogradă lipsa asta permanentă de relaxare, realitatea de pe aici îți amintește de fiecare dată că trebuie să fii în gardă. „Noaptea, ca hoții“ poate să ne fie lozincă. Cînd ești furat sistematic și pe față, și pe ascunselea, cînd cinstea se măsoară cu două ocale – una pentru ei, alta pentru noi –, se cheamă că morbul îndoielii e pus bine acolo în ADN-ul tău.

Neîncrederea poate fi sănătoasă uneori, necesară alteori, dar de cele mai multe ori e urîtă, rea și putredă. Poți să faci cele mai frumoase și mai dezinteresate gesturi, să ajuți, să dăruiești, să acționezi din convingere și cu inima curată, căci tot se vor găsi mulți care să sape în rahat după resorturile ascunse din spatele acțiunilor tale. „Nu se poate, domnule, trebuie că a primit ceva! Ce interes o fi avut să spună sau să facă asta? De ce rîde cînd nu e de rîs? De ce dăruiește dacă și el abia are de unde?“

Reflexul ăsta al neîncrederii nesănătoase adînc săpate în noi, în mine, e manifest în cele mai mici gesturi cotidiene. Umblăm unii pe lîngă alții cu gențile strînse la piept, cu mîinile încleștate pe buzunare și cu ochii la gesturile creștinului de alături. Care, dacă nu-i vreun -escu și pare străin, îl bănuim de lipsă de patriotism și de cine știe ce alte interese ascunse. Neîncrederea în ce e altfel mătură năpraznic de-a stînga și de-a dreapta societății. Unii dintre noi am crescut în vremuri în care pereții aveau literalmente urechi. În care erai învățat să nu spui în gura mare ce gîndești fiindcă s-ar putea ca maică-ta să-și piardă slujba. În care ascultai radioul cu pătura pusă pe el. Sună a povești răsuflate și poate că-i interesează deja prea puțin pe copiii de acum, dar tot ei ar trebui să știe că mamele și tații lor așa au apucat să fie modelați. De bunici nu mai pomenesc. Așa se face că un adolescent poate să ia, cu bună-credință și fără să-și pună prea multe întrebări, cana de ceai pe care i-o oferă gratis un necunoscut, iar unul mai petrecut în vîrstă se va întreba imediat dacă nu i s-a pus ceva dubios în mușețel.

Neîncrederea vine din lucrurile pe care nu le cunoști prea bine. Vremurile ajung treptat să fie cu un pas, apoi cu doi, apoi cu două mii de kilometri înaintea ta. Te trezești la un moment dat că butonezi telefoanele astea pentru seniori, cu cifre imense și fără acces la net, că ai trei mii de ani de cînd ai ieșit la pensie și nu mai înțelegi nimic în jurul tău. Sau te trezești pe panta adevărului unic cînd ceilalți nu mai contează. Apoi îi vezi pe ăștia mici cum se aruncă cu capul înainte în tot felul de aventuri. Fără frica ta, fără neîncrederea care te macină. Ia uite-i, totuși există. Ca girafa de la Antipa pe care o văzu acu’ și olteanul din banc. 

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.