S-a dat drumul la must. Se aduc butoaie, storcătoare direct în piață și se stoarce într-o veselie must. Am stat ca prostul duminică, în Obor, la tarabe. Mi am crăcănat ochii să văd gesturi, agiteala, mustăria. Pute a boască piața așa cum trebuie să pută. O piață, pute a leguma care-i de sezon, a mișcare de gospodar. Pute a varză, a pepene, a strugure, a măr. Pute a pîine rumenă, a mititei. Pute pentru că nu-i doar leguma de frunte pe tarabă, ci-i leguma descompusă la gunoi, aruncată în silă, de milă, cu regret. Băi, o piață care nu pute nu există. Lasă-mă cu Carrefour și Lidl. Nu miroase a nimic acolo. Vino în piață, la descompuși liberi în aer, la coșmar de mirosuri. Și, hai, du-te la boască. Erau două matrafoaxe în piață, așezate chiar spre intrare. Era ca la moară la ele. Hai la must! Și lumea căsca gura. Dădeau cu păhăruțul de plastic să guști. De care vrei, hai, gustă! Și cucoanele gustau neștiutoare ce-i Hamburg, ce-i Merlot, ce-i strugure. Te încîntă atît de tare nebunia, că intri în jocul ei. Și trăgeau bărbați la roată. Bagă Merlot. Bagă, țigane! Și luau țiganii-dulap cîte două-trei lădițe și storceau strugurele ca pe mama lui. Așa se fac bani. Așa se fac pentru că am văzut multă caritate la matrafoaxele astea cu gura mare. Era un tîrîtor, un vierme, un cerșetor cu trupul contorsionat. Mergea în patru labe de speriase femeile care vindeau lămîi și verdeață. Avea mîini și picioare de a n-doaselea. Cineva îl stricase pe om. Și viermele se tîra. Și caritatea așa înțeleg eu că merge. De-ți merge bine, ai bani, ia de-aici! Și așa a fost. Ia de-aici. I-a dat o matrafoxă un păhărel. Ailaltă i-a dat un kil. Și băgau țiganii la roată. Și mirosea a boască, și găleata de plastic verde se umplea. Și am zis să iau un kil. Dar am putut? Nu. Ia două la 15 lei. Asta da lăcomie!

Foto: wikimedia commons