Mic cetățean, sub vremi

Publicat în Dilema Veche nr. 751 din 12-18 iulie 2018
Mic cetățean, sub vremi jpeg

În ultimul timp, ai, n-ai chef, se-n-tîmplă tot soiul de chestii în sfera publică în care nu ai cum să nu te implici. Se trezește în tine, oricît de adormită ar fi fost pînă atunci, încă o identitate: cea de (mic) cetățean.

Sună pașoptist de-a dreptul. Dar nu e ceva ce ți-ai propus. Simți cum se ițește și identitatea asta în tine, ca o buruiană în sens pozitiv, scuzați-mi oximoronul. Întîi te gîdilă timid, apoi, deodată, își face loc cu furie, țîșnește: cu ocazia unor evenimente poate predictibile, dar cu siguranță nedorite. Demonul ăsta, dacă pot să-i spun așa, se zbate în tine și nu se lasă pînă nu iese la suprafață cu patimă și se stropșește la cei din jur. Brusc, devii precum Mița a lui Caragiale, „republicană“ și „ploieșteancă“, te cerți cu prietenii pentru lucruri care altădată ar fi părut de nimic și acum, deodată, se dovedesc de maximă importanță. Și, deși n-ai fi crezut, manifestezi, te duci la demonstrații.

Pentru că ți se pare că așa trebuie. Culmea, te simți și bine. Singur, uneori, cuminte, în mulțime și cu tine însuți. Te duci la miting și stai într-un colț. Pentru prima dată în mulți ani, nu ții să vorbești cu nimeni, te duci pentru că știi că trebuie să te duci și nu vrei să faci altceva decît să fii unul dintre cei mulți care stau acolo. De obicei, măcar un pic, vrei să fii în centrul atenției. Acum e aproape pentru prima oară cînd nu ții atît de mult să faci chestia asta. Și, deşi nu ești cel mai frumos și mai deștept din…, poți fi mulțumit. Mai sînt oameni în jurul tău care stau exact ca tine, fără să se bage în seamă sau să-i bage pe alții în seamă. Își văd de treabă. Treaba lor e să stea acolo, la demonstrații, liniștiți.

Desigur, sînt alții care nu au stare pentru jocul prelungit de-a statuile. Unii stau în grupuri, pe un gard, comentează ce văd, ce a fost și ce va urma și-și mai fac cîte un selfie. Alții patrulează, pe jos, pe biciclete sau trotinete de colo pînă colo. Cînd se opresc, îți povestesc teoriile lor apocaliptice. Cu convingere, vrînd să le crezi. E ca un soi de exorcizare a răului de la îndemînă prin răul mai formidabil, dar îndepărtat.

Trec și momentele astea, te întorci între ai tăi. Nu poți să trăiești doar identitatea de Mița Baston ori de Ana Ipătescu. Te întorci și la celelalte identități, care altădată îți ocupau tot timpul: cea de membru responsabil al unei familii, de pildă. În familia restrînsă, în ce mă privește, identitatea asta nu se bate cap în cap cu cea de cetățean: avem, în general, aceleași opinii politice. Dar familia asta se continuă cu o serie de alte persoane cu care ai de-a face în diverse întreprinderi casnice, administrative și nu numai. Cel puțin două doamne din acest context, cu care, altfel, te înțelegi perfect, au cu totul alte păreri politice. În viața liniștită, de toate zilele, am învățat să ne ignorăm părerile reciproc, cu un soi de delicatețe subînțeleasă. În momente de criză și de reală restriște, armistițiul e mai greu de dus. Te abții, dar simți că tensiunile pot răbufni oricînd. Ai momente în care vrei să-ți azvîrli adevărul tău (cel pe care-l crezi mai presus de orice și consideri că ai și argumente întemeiate pentru asta) asupra lor, cu cruzime. Și totuși, ceva te face să dai înapoi (probabil pînă la momentul războiului civil, despre care unii prieteni tot spun că va veni într-o zi, dar eu sper că nu) – teama că cei în cauză nu vor înțelege, și că, după dialogul aspru, vei șterge orice posibilitate de colaborare.

Mai sînt alți membri ai familiei extinse care se situează, de bunăvoie și nesiliți de nimeni, într-o zonă neutră: în politică, toți sînt o apă și-un pămînt, nu fac decît să încurce și, ca atare, nu vor să știe de nici unii. Altele sînt chestiunile care contează, nu astea, prea terestre, ne-am pierde timpul. Frumoasă teorie în absolut, dar imposibil de trăit cu ea, cel puțin după mine, una, pe lumea asta. Nu putem face abstracție de ceva ce ne privește direct, de ceva ce se întîmplă, pînă la urmă, pentru noi. Politica nu mai e, ca pe vrema lui Ceaușescu, doar un joc absurd în care nu ne putem implica, care se face și se desface suprarealist undeva sus. Nu. E făcută pentru noi, stabilește niște reguli după care tot noi sîntem nevoiți să ne luăm, după care sîntem nevoiți să trăim.

Așa că, dacă nu sîntem pe fază și ne simțim Zen sub norul nostru pufos, vom trăi prost. Dacă i vom considera pe aleșii noștri (ai unora dintre noi, cel puțin) ca responsabili cu ce se întîmplă acolo, pe nor, în timp ce noi primim cu zîmbetul pe buze orice fel de ploaie ni se va arunca, greșim, evident. Aleșii noștri (chiar dacă, momentan, nu sînt chiar ai noștri) nu sînt decît cei desemnați de noi să facă lucrurile în așa fel încît să fie funcționale și chiar confortabile pentru noi. Între noi și ei nu ar trebui să fie vreo barieră, ce e aia „ei“ și „noi“?

Evident, nu se întîmplă așa în realitate. Noi ne putem strădui să luptăm să fie așa. Între timp, în „luptă“ se mai pierd, din nefericire, unii dintre puținii „ei“ care erau cu „noi“. Precum Laura Codruța Kövesi. În calitatea mea de foarte mic cetățean, pot spune că deja îi simt lipsa.

Foto: adevarul.ro

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.