Mi-e dor de cărți

Publicat în Dilema Veche nr. 837 din 5 - 11 martie 2020
Mi e dor de cărți jpeg

Știu rețeta perfectă prin care poți face un copil să citească. Am experimentat-o pe pielea mea. Am crescut cu ea. Și știu bine că, dacă a funcționat în cazul meu, ar putea funcționa în cazul oricărui copil ca mine: un copil crescut într-un cartier oarecare al Ploieștilor, înțesat de adulți mai curînd cu studii medii, fără acces la mari conversații culturale sau la faimoase cercuri literare. Un copil care funcționa după un orar fix, pînă la prînz școală, apoi teme, cărți și odihnă pînă la cinci după-amiaza și, în sfîrșit, strada cu trotuare colorate de cretă și călcate de teniși pînă seara tîrziu.

Mai întîi au fost mama și biblioteca din sufragerie, întinsă pe doi pereți largi, la care se adăuga orice bucată de mobilier care putea susține vrafuri de cărți: noptiere, birouri, pervaze, sobele de teracotă inutile în timpul verii, margini de fotolii ori capacul lăzilor de pat. Nu știu în cît timp a construit mama biblioteca. Dar mi-o aduc aminte venind de la serviciu, o dată sau de două ori pe lună, cu un pachet mare, învelit în hîrtie albă sau albastră, legat cu sfoară. Erau cărți luate pe sub mînă, cu micile șpăgi de rigoare, de la același librar, cărți bune, autori mari, care rareori ajungeau pe rafturi. (Sau, dacă ajungeau, erau vîndute la pachet cu omagii „marelui conducător“.) Tăia sfoara cu un cuțit zimțat, împăturea cu grijă coala de hîrtie, împărțea cărțile pe colecții (BPT, „Romanul secolul XX“, cărți de istorie sau cărți de poezie) și le rînduia grăbit, pe raft. Rupea bani serioși din salariu pentru fiecare grămadă de cărți pe care o aducea acasă, iar lucrul acesta îl făcea firesc, fără ostentație, fără discursuri mobilizatoare, fără să facă vreodată paradă de preocupările ei literare în dialogurile amicale sau domestice. Îndemnurile explicite la citit erau rare, iar obligativitatea de a deschide cartea funcționa doar pentru manuale. Ne povestea, din cînd în cînd, mici anecdote din paginile pe care le avea alături, pe noptieră. Altfel, în fiecare seară, dar absolut în fiecare seară, ea și tata citeau. În cei douăzeci de ani petrecuți în casa părintească nu cred să fi trecut vreo seară în care să nu mă întîlnesc cu aceeași imagine pe care o am și acum în minte cînd mă gîndesc la ei: ochelarii pe nas, degetul care caută automat pagina îndoită cu o seară înainte și liniștea întreruptă doar de foșnetul paginilor. Niciodată nu am avut oră strictă de stins lumina: puteam sta toate trei surorile la citit cît voiam. Părinții interveneau sever doar dacă auzeau gălăgie în dormitoarele noastre. Citeam serile, citeam după-amiaza, pînă la ora la care aveam voie să ieșim pe stradă, citeam în vacanțe la țară, citeam pe drumul spre mare sau pe plajă.

Mai apoi au fost prietenele și colegele de liceu. Pînă la ele, am citit cum m-a tăiat capul, fără o listă anume, certificată de vreo programă școlară sau de vreo autoritate în domeniu. Citeam mult, tot ce cumpăra mama și tot ceea ce vedeam că îl pasionează pe tata. Prietenele și colegele de liceu pedagogic mi-au dat să citesc. Știu și acum cine mi-a povestit, îndrăgostită, despre Cinghiz Aitmatov și Cîntecul stepei, cîntecul munților, cine mi-a împrumutat, febril, Legături primejdioase și Cvartetul din Alexandria, mi-aduc aminte perfect fragmentul din Cine își amintește de oameni…, citit într-o seară de toamnă de o veche și dragă prietenă. Îmi amintesc fiecare vers, fiecare titlu, fiecare autor, fiecare ceas în care i-am descoperit și alături de cine.

Răsfoiesc acum net-ul și revăd toate cărțile citite, însoțite de amintirea dialogurilor vesele, grave, la ceas de taină sau în miezul zilei și al lumii, dialoguri curgînd în curtea liceului, pe bulevard sau pe trecerile de pietoni parcurse neglijent, în drumul lung pînă acasă. Răsfoiesc Facebook-ul și îmi găsesc colegele de liceu, Elena, Luminița, Corina, Gabriela, Alice, Eliza, Magda, Andra, Nina, Camelia, Carmen, Daniela, Florentina, și știu că orice gînd din lecturile vechi devine cărare pentru o biografie comună de adolescenți.

Altă rețetă pentru a face un copil să citească nu știu, decît pe aceea în care cartea este strîns legată de fragmente importante de biografie: acasă, părinți, prieteni, colegi, visuri, școală, ani care se strîng în urmă…

Maria Iordănescu este psiholog.

Foto: wikimedia commons

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.