Lucrul cu adevărat bine făcut

Publicat în Dilema Veche nr. 734 din 15-21 martie 2018
Lucrul cu adevărat bine făcut jpeg

Organizațiile nonguvernamentale care protejează copii aflați în dificultate sînt rareori prezente, din păcate, în mass-media românească. Ici-colo cîte un interviu, cîte o statistică, cîte un semnal de alarmă sau un reportaj, strecurate cu titluri senzaționale, printre alte fapte mărunte de zi cu zi. Înclin să spun că măcar și atît, și tot e bine. Am aflat, astfel, poveștile unor oameni extraordinari, am citit despre faptele lor bune, am auzit despre uimitoare gesturi de solidaritate umană. Din toate informațiile primite, dar și din propria mea experiență de (fost) lucrător în domeniu, am învățat cîteva lucruri care le ar putea fi, cred, de ajutor și altora, viitorilor asistenți sociali, voluntarilor, inițiatorilor de acțiuni de binefacere etc.

● Există tentația ca – luînd contact cu suferința, cu sărăcia și necazurile copiilor, și reușind să găsești, uneori, soluții eficiente, cînd ai norocul să fii la momentul și locul potrivit alături de ei –, există, spuneam, tentația de a-i privi condescendent pe cei care nu sînt implicați în astfel de acțiuni umanitare. Să te crezi mai bun decît ei, mai înțelept. Să crezi că viața celorlalți este superficială și egoistă, în comparație cu a ta. Or, prima lecție pe care trebuie să o înveți atunci cînd îți sufleci mînecile să ajuți este că rolul tău nu e să judeci pe nimeni: nici pe părinții care își abandonează copiii, nici pe trecătorii care au, probabil, propriile griji și propriile supărări. Cei care au nevoie de ajutorul tău, copiii, nu au nevoie și de frustrările și indignările tale, ci, mai degrabă, de speranța – pe care le-o poți transmite – că există o lume bună, normală, în care e loc și pentru ei.

● O altă tentație cu care te confrunți este aceea de a te crede Salvatorul, personajul providențial, cel „mandatat“ să construiască destine. Evident, pentru mulți dintre copiii pe care îi ajuţi, chiar așa este: intervenția ta (şi nu tu) este benefică. Dar ea va fi consistentă și durabilă doar dacă va fi și firească, discretă: copiii trebuie să știe că ești un om normal, care are timp, sau bani, sau compasiune, sau toate la un loc, pentru a-i ajuta. Ei trebuie însă să știe și că viețile lor depind, esențialmente, de propriile lor eforturi, și nu strict de disponibilitatea unei alte persoane. Este extrem de important ca felul în care prezinți „rolurile“ – al tău și al lor – să fie unul sincer și corect: nu transfera pe umerii lor povara sacrificiilor pe care le faci pentru ei; ele sînt opțiunea ta, iar ei, în fapt, nu au cerut nimic. Pe de altă parte, ei, copiii, sînt, trebuie să fie, eroii propriilor lor transformări: pentru ei, voința de a ieși din cercul vicios al lipsei de speranță, forța de a depăși obstacole inimaginabile pentru cei mai mulți dintre noi, credința, mereu fisurată, că pot avea un viitor bun, toate acestea îi costă mai mult decît pe adulții care aleg să-și investească o parte din timp și din resurse pentru a le fi alături.

● Și, în sfîrșit, ultima ispită: aceea de a le povesti celor din jur (prieteni, ziariști) ororile văzute și trăite, istorii crunte, în care umanitatea pare cu adevărat pierdută. Știu, uneori, aceste povești sînt necesare: sîntem mulţi cei care nu ştim răul care există lîngă noi, nu ştim că am putea ajuta, chiar dacă nu avem timp sau bani -mulţi. Impactul poate fi cel scontat. Dar, pentru a atrage atenția asupra celor care sînt în dificultate, nu e nevoie să facem din biografiile lor triste o melodramă pentru prima pagină a ziarelor. E prea ieftin. E prea puțin. Copiii aceștia vor deveni adulți, cu întreaga lor viață nefericită prinsă pe site-urile cu memorie infinită ale Internetului. Nu noi, ci ei trebuie să decidă, cînd vor fi mari, cît și cum vor dori să se știe despre copilăria sau adolescența lor.

Toți profesioniștii adevărați aflați în serviciul copiilor năpăstuiți de împrejurări şi de oameni au, de obicei, aceleași calități: discreția, modestia, compasiunea și grija fertilă. Personal, nu știu nici un nume din conducerea organizațiilor umanitare mai mari sau mai mici, dar bine și eficient construite. Dar știu programele lor, știu cifrele grele cu care se confruntă, știu intențiile lor de a se lupta pentru fiecare drept încălcat al copiilor. Și tocmai faptul că nu ei sînt aceia care se înghesuie să apară la rampă e garanția lucrului cu adevărat bine făcut. 

Maria Iordănescu este psiholog.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.