In memoriam Aurelian Trișcu (1924-2018)

Publicat în Dilema Veche nr. 760 din 13-19 septembrie 2018
In memoriam Aurelian Trișcu (1924 2018) jpeg

Dacă nu știai nimic despre Aurelian Trișcu, prezența lui, portretul lui păreau să fie o emblemă a discreției. Era cordial fără excese „mediteraneene“, prietenos fără emfază declarativă, atent la oameni și la împrejurări, fără solemnitate „metafizică“. Atunci cînd aflai sau ți se amintea cîte ceva despre isprăvile lui profesionale și civice, despre verticalitatea lui imună la concesii conjuncturale și la acomodări „utile“, despre angajamentul lui de-o viață pentru apărarea patrimoniului arhitectural al țării, pentru importanța ambianței citadine în modelarea bunului gust și a conștiinței cetățenești, pentru recuperarea memoriei celor martirizați de regimul comunist, descopereai, uimit, un personaj pe cît de discret, pe atît de eficient și de inflexibil. Îl vedeam, adesea, alături de soția sa, la cîte o conferință a Colegiului „Noua Europă“: avea nimbul „ascultătorului“ ideal: receptiv, participativ, încurajator. S-a stins cum a și trăit: fără tapaj, fără ostentație, fără retorică… A avut întotdeauna ceva din grația unui surîs. O adiere. Dar o adiere necomplezentă, fertilă, inconturnabilă. O adiere capabilă să potolească deopotrivă arșița și gerul. Un om al duhului, al suflării care dă viață, al solidarității comunitare. Să-i fie somnul lin și îngerii aproape… (Andrei Pleșu)

● Laudatio

Născut într-o zi fastă, 10 mai 1924, domnul profesor Aurelian Trişcu a absolvit Facultatea de Arhitectură în anul 1949, dublată de cursuri la Facultatea de Filozofie a Universității Bucureşti, avînd ca dascăli eminente personalități ale arhitecturii și culturii acelor vremi: G.M. Cantacuzino, Duiliu Marcu, Nicolae Nenciulescu, Haralamb Georgescu, Cincinat Sfințescu, filozoful Mircea Florian, esteticianul Mihail Ralea și alții.

După absolvirea Institutului de Arhitectură „Ion Mincu“, lucrează ca arhitect proiectant la Serviciul de Arhitectură al So-cietății de Radiodifuziune, participînd în colectivul arhitectului Tiberiu Ricci la proiectarea posturilor de radio București-Tîncăbești, Cluj, Bacău, Timişoara, Craiova-Filiaşi, a corpurilor tehnice și sociale ale stațiilor de radiorelee realizate pe Coștila în Bucegi, pe muntele Lapoș-Dărmăneşti, Uioara-Ocna Mureș și Tureni-Cheile Turzii.

Anul 1965 marchează începutul perioadei didactice universitare, mai întîi ca asistent în atelierul prof. arh. Tiberiu Niga, apoi parcurgînd treptele didactice universitare de doctor în arhitectură, conferențiar, profesor, coordonator științific de doctorate și profesor consultant al Universității noastre. În paralel, între anii 1992-2010, a îndeplinit funcțiile de profesor asociat la Universitatea Ecologică Deva și la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca.

Alături de activitatea didactică exemplară, prof. arh. Aurelian Trişcu a avut o contribuție remarcabilă, încă din anul 1970, în organismele culturale și profesio-nale responsabile de monumentele istorice și, în general, de Patrimoniul Cultural și Arhitectural național precum: Direcția Monumentelor Istorice, Consiliul de Stat pentru Patrimoniul Cultural Național, iar după anul 1989 în Comisia Națională a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice (vice și apoi președinte), în Comisia experților de Artă Monumentală – Direcția de Arte Vizuale din Ministerul Culturii, în Comisia de Arhitectură pentru spațiul ecleziastic al MLPAT și al Secretariatului de Stat pentru Culte, membru al Comitetului Național Romîn ICOMOS, expert al Consiliului Europei în Divizia Patrimoniului Cultural-Strasbourg, expert al Comunității Europene în Comisia X – Programe Culturale – Bruxelles, vicepreședinte al Fundației Academiei Civică, membru al Comitetului Român al Fundației Pro-Patrimoniu, membru al Fundației „Tzigara-Samurcaș“ și membru în alte organisme importante.

Nu putem trece cu vederea cei peste douăzeci de ani în care prof. Trișcu a fost secretar al Uniunii Arhitecților din România pentru problemele de cultură: organizator de dezbateri profesionale, concursuri de arhitectură, vizite documentare ale arhitecților în țară, expoziții și premieri de proiecte, dar și al Seminarului Internațional UIA „Pour un habitat humain“, Bucureşti, 1971, cu participarea a 60 de delegați din 23 de țări.

Participînd la conferințe naționale și internaționale de specialitate privind patrimoniul cultural și arhitectural universal, monumente și situri istorice, analizînd influențele și legăturile care se stabilesc între acestea și turismul contemporan de la nivelul sistematizării teritoriale pînă la amenajarea cadrului local de detaliu, prof. Trişcu va elabora, în anul 1976, cartea Arhitectura – obiect și cadru pentru turism.

Următoarea carte, Spații urbane pietonale, reprezintă o primă încercare de sinteză în țara noastră a lumii complexe pe care o reprezintă spațiile urbane pietonale cu nenumăratele lor virtuți și cu un nesecat potențial.

Din cartea Cuvinte și case, o antologie de texte poetice, sînt îndemnat să citez: „…înălțarea unui edificiu e un act curat legat de obiceiul locului, de datini, la baza căruia se află gîndirea și inima. Casa este mai mult decît zidurile sale şi încă mai mult decît un adăpost…“ Trăind în aglomerația urbană, autorul continuă: „Oraşul, ca orice ființă, poate să-ți fie necunoscut ori prieten. Sau chiar duşman. La fiecare dintre aceste ipostaze eşti în măsură să contribui tu însuți. Îl cunoști sau treci continuu prin el nepăsător. Îl agresezi sau îl respecți, îl iubești și prin creațiile tale îi adaugi valențe. Ce reconfortant este să îmbrățişezi cu privirea un loc al orașului și să te simți în el ca într-o casă a ta!…“

Profesorul Trişcu este interesat de arta urbei, de ultimele manifestări culturale şi artistice, de expoziții și nu de puține ori devine prezentatorul unor astfel de evenimente. Iată cum descrie o expoziție de pictură a lui Sorin Dumitrescu: „…dinamice, dar cu rădăcini adînci, lucrările cuprind freamătul arborelui și echilibrul poeziei populare. Ele desfășoară o scriere și sugerează stăpînirea spațiului arhitectural. Notații viguroase recompun, în esență, piatra, ziguratul, stupul, castrul vechilor civilizații şi trimit la Asiria şi Egipt, la locurile genezei“.

Gîndurile sale, preocupările și atenția sînt însă mereu îndreptate spre arhitectură: „…în mijlocul naturii și alături de semeni, oamenii își făuresc un cadru arhitectural în care investesc mentalități, concepții, îndemînare, memorie, sensibilitate și apoi, că vor ori nu, sînt influențați de acest mediu care îi oglindeşte.“

În final să nu uităm îndemnul său: „Cînd dificultățile pentru a împlini ceea ce dorim sînt atît de mari, să încercăm cel puțin să ne orientăm corect pentru ca, în creația de arhitectură contemporană care poate continua tradiția, să ne situăm pe drumul cel bun.“ (fragment dintr-un laudatio pentru Aurelian Trișcu, susținut în 2014 cu ocazia unei ședințe solemne în onoarea unor profesori legendari ai Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București)

prof. dr. arh. Ioan LUCĂCEL

● Dacă icoanele ne privesc privindu-le

Domnule Profesor, părăsiți o lume în care nu ne mai vedem unii pe alții, în care existăm ca profiluri virtuale, în care sîntem prea adesea ecouri, replici și imitații. Dintre cele multe pe care le-aș spune despre Dumneavoastră, mă gîndesc acum la felul solemn pe care îl aveți de a-l privi în ochi pe celălalt. Ferm, grav și intens, cu răbdare, interes, respect și atenție deplină. Niciodată grăbit sau superficial, deseori amuzat, uneori sarcastic, dar întotdeauna, fără excepție, cu bunătate și înțelegere. Am înțeles mult mai tîrziu, mult după ce v-am fost studentă, și mai apoi doctorandă, că această capacitate de a-l vedea cu adevărat pe celălalt este, poate, darul cel mai delicat și plin de sens pe care îl putem face unei alte ființe umane. Unul dintre darurile intangibile prin care ne construim identitatea. Dacă icoanele ne privesc privindu-le, poate că lucrul cel mai simplu – și important – pe care îl putem face ca oameni este să ne vedem unii pe alții. Privindu-vă în ochi, așa cum ați făcut-o Dumneavoastră de fiecare dată, vă spun acum „Drum bun, Domnule Profesor“.

Prof. arh. Andreea MIHALACHE 

● Despre echilibru și modernitate

Îi voi lăsa pe cei care l-au cunoscut pe domnul profesor Trișcu mult mai bine decît mine să vorbească despre opera lăsată în urmă, cultura lui enormă sau despre curajul și bunătatea care îl caracterizau.

Nu voi pomeni aici decît despre un aspect aparent paradoxal al unui luptător pentru patrimoniu: înțelegerea și chiar entuziasmul pentru arhitectura modernă și, legată de aceasta, sprijinirea unei arhitecturi contemporane responsabile. Mult prea des, aderența legitimă la tradiție și revolta față de distrugerile aduse monumentelor și cartierelor istorice duc și la o atitudine foarte conservatoare, la respingerea oricărei modernități și nu doar a celei inepte și agresive. Ei bine, profesorul Trișcu era unul dintre cei chemați în ajutor de tineri arhitecți ce încercau să insereze arhitectură contemporană în ansambluri istorice. Respingea cu pasiune pastișa și arhitectura pseudo-tradițională și privea, în mod înțelept, operele avangardei, modernismului și cele din ziua de azi drept straturi noi legitime în cadrul unei continuități istorice. Aurelian Trișcu va rămîne și un model pentru cei care cred într-o arhitectură nouă, civilizată.

Prof. arh. Ștefan GHENCIULESCU

● A plecat în lumea tăcerii și a frumuseții

În tot ceea ce a însemnat restaurarea lăcașului de cult de la Stavropoleos, reînvierea vieții liturgice și comunitare, am avut mereu alături oameni credincioși și, în același timp, specialişti, cu pregătire temeinică în domeniul lor. Așa a fost domnul Aurelian Constantin Trișcu, arhitect (care a proiectat și biserici, una la Vama Veche și o alta la Cluj), profesor (care a coordonat pentru prima dată la noi o teză de doctorat cu o temă de arhitectură și teologie), membru și președinte, pentru un timp, al Comisiei Monumentelor Istorice, om de cultură, dar, pentru mine, în primul rînd, fiu duhovnicesc și sfetnic de neînlocuit.

Era nelipsit de la Liturghie, duminica și în sărbători, mereu cu soția și adesea cu fiica și nepotul său. Era o prezență discretă, dar eficace în plan profesional și social. A fost membru fondator al Fundației Stavropoleos, cea care a înființat Centru Social „Sfîntul Dimitrie“, unde de peste douăzeci de ani sînt îngrijiți și educați zilnic 50 de copii. Avea finețe, eleganță și rafinament, toate dublate de un umor subtil. Se bucura de tot și de toate, își încuraja interlocutorii și îi iubea pe cei tineri.

Casa în care locuia, cu toate obiectele țărănești și tablourile unor pictori contemporani, așezate împreună, într-o austeritate cvasi-țărănească și monahală, creau o atmosferă care îi uimea într-o clipă pe cei care intrau în universul României de odinioară. Odată cu el pierdem o personalitate autentică, dar și un fel de a fi și de a trăi în tradiție. El era arhitectul profesionist uimit de arhitectura athonită pe care am avut bucuria să o vedem împreună.

Nepot de preot, era născut la 10 mai și s-a sfîrșit la începutul indictionului, al anului nou bisericesc; primise „Steaua României“ și „Crucea Patriarhală“.

A avut parte de un sfîrșit creștinesc, a primit merinde pe calea spre veșnicie, iar acum ne rugăm să aibă parte și de răspuns bun la înfricoșătoarea Judecată. Va fi pomenit între ctitorii Mănăstirii Stavropoleos, cea nouă, de slujitorii și măicuțele pe care le prețuia.

Duhovnicul

● În prima linie

Nu puțini arhitecți se numără printre studenții domnului profesor Trișcu și, din-tre cei care nu au avut această ocazie, grație generozității sale, nu puțini au avut șansa de a învăța totuși de la el – una din cele mai importante lecții fiind aceea că această profesie constă în numeroase obligații, precum cele față de patrimoniul cultural. Acesta a fost cu certitudine unul din motivele pentru care domnul profesor Trișcu a fost mereu prezent în prima linie a războiului purtat nu atît pentru simpla apărare a monumentelor istorice, ci pentru înțelegerea corectă a ceea ce înseamnă acestea și a resursei extraordinare pe care o reprezintă. Discret, dar nu mai puțin ferm, domnul profesor Trișcu a pledat în acest sens nu doar în calitate de arhitect, de cadru didactic și de îndrumător de doctorat, ci și din fruntea Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, alături de organizația România Nostra sau prin Comisia Prezidențială pentru Patrimoniul Construit, Siturile Istorice și Naturale – mesajul fiind mereu același, astfel încît fiecare generație să aibă șansa de a-l auzi.

Prof. arh. Hanna DERER

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.