La început au fost fricile primare, primordiale, instinctuale. Ești un copil mic și ți-e frică de întuneric. Tragi, ca primii oameni, către lumină, căldură, colectivitate. Din întuneric vin coșmarurile, necunoscutul, străinii.

Am reușit pînă acum să-mi fac o colecție de vise visate. Le țin minte pe categorii: luminoase, colorate, agitate, grotești, înfiorătoare și contorsionate, antilogice, antigravitaționale, zburînd cu susul în jos și cu josul în sus, sfîșietor de triste și mai frumoase ca oricare roman devastator citit sau scris vreodată de omenire. Nici unul nu e însă mai viu ca primul coșmar al copilăriei rămas în amintire. E simplu, n-are filozofii adînci în spate și nici imagini memorabile. Nici n-avea cum. E, pur și simplu, the good, the bad and the ugly. Pe categorii, fără urmă de îndoială. Să fi avut trei ani? Îmi aduc aminte că primisem o tricicletă cu șezutul din lemn lucios, albastru marin. Atît de mult mă bucurasem de ea, că n-am vrut să mă despart o clipită de obiectul adorației mele și ținusem morțiș să dorm cu ea la capul patului. Era, înțelegeți, mult prea voluminoasă ca s-o bag sub pătură cu mine așa cum se întîmplase cu multe alte jucării mai manevrabile. În prima seară am visat că pe tricicleta aia s-a așezat un soi de lup zbîrlit, cu dinții rînjiți, cu blana toată roasă, ca mîncată de molii, cu ochii înfiorător de roșii care, culmea, păreau cumva familiari. Era mai degrabă un vîrcolac, dar n-aveam eu pe atunci noțiunea aia. Vîrcolacul ăsta era și mare, și mic, iar labele lui abia ajungeau la pedale, așa că nu reușea să miște din loc tricicleta mea albastră, făcea doar un zgomot infernal din pedalele ei metalice. Ăsta e coșmarul din care m-am trezit țipînd, primul vis din memoria mea, înainte de a mă cufunda apoi o lungă vreme în uitare blîndă.

Am revenit, ani după aceea, la suprafața memoriei conștiente cu alte frici. Cu frica să nu-mi pătez rochia nouă pe care mi o cususe bunică-mea pentru Ramazan Bayram. Cu teama de a nu lua note mici la școală. Cu teama de păianjeni, albine și omizi. Cu frica bine ascunsă de Sofica, grasa din fața blocului cu care mă încăierasem de nenumărate ori. Indiferent de asalturile mele nesăbuite, Sofica era un munte de fetiță, de neclintit. Era ca și cum un țînțar ar fi vrut să răstoarne un elefant. Elefanta Sofica băgase groaza în toți. Și în mine, dar n-am recunoscut nicio-dată. O fac acum. Unde o fi Sofica?

Evident, cu adolescența, și apoi mai tîrziu, fricile au început să se rafineze. Să capete nuanțele angoaselor, temerilor, ezitărilor, lașităților sau, mai rău, ale comodităților. Teama de a nu fi acceptat mi-a distorsionat individualitatea ca văzută printr-o apă unduitoare. Trebuia să fac parte dintr-un grup, trebuia să mă îmbrac într-un anume fel, trebuiau să mi placă oameni care nu-mi plăceau, trebuia să citesc lucruri de care nu aveam chef. Dincolo, în societate, trebuia să ascult, să mă integrez, să fiu decentă. Să-mi fie teamă de ce-o să zică lumea. Și nu trebuia să încalci tabuuri.

Teama de a nu fi socotit pur și simplu un om nebun sau necivilizat te face să respecți niște cutume sociale. Nu e vorba aici de comportamente elementare, e vorba de încălcarea unor sensibilități primare. Nu zici, de pildă, public, cu foarte mare ușurință, că nu-ți plac copiii. Cum să nu-ți placă copiii? Poți cel mult să-i eviți atunci cînd se poate, dar neparticiparea la corul de admiratori atunci cînd un copil e scos prima oară în public pare dubioasă, vă zic. Nu poți să zici că nu te impresionează poveștile astea cu bunicii buni, cu istoriile de la țară, cu amintirile lăcrămoase despre broboada lui mamaie și mîinile ei crăpate nu știu cum, pentru că vei fi suspectat de o monstruoasă insensibilitate.

Spre final o să mă copleșească însă una dintre cele mai mari frici. Frica de a nu mai ști unde e adevărul. Teama că o să ajung să-l accept așa cum mi se prezintă și o să renunț la a-l mai căuta. Că o să umblu de acum prin lume cu un ochi acoperit de albeață și cu celălalt clar, limpede, iar asta o să mi se pară firesc. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.