Organizațiile umanitare, nonprofit și nonguvernamentale reu­șesc, uneori, să dea țării ăsteia sărace și furate cîteva secvențe de nor­malitate, chipuri ale demnității și res­pon­sa­bilității. Cred că nu vorbim îndeajuns despre ele, deși eforturile lor nu sînt numai pentru „beneficiarii direcți“, oamenii aflați în dificultate, ci și pentru noi, toți ceilalți, care ne putem vedea liniștiți de viețile noastre, știind că există cineva care preia și se străduiește să vindece rănile societății.

Astăzi, despre Asociația MagiCamp, în fapt, o tabără din comuna Brănești, județul Dîmbovița, organizată în beneficiul copiilor bolnavi de cancer. Inițiatorii acestui demers sînt Melania Medeleanu, jurnalistă, și Vlad Voiculescu, fost ministru al Sănătății. Alături de ei sînt medici pediatri, psihologi, studenți și mulți, mulți voluntari: ziariști, stiliști, corporatiști, părinți, antreprenori, polițiști, actori și liceeni. Tabăra însăși a fost ridicată de 50 de ingineri voluntari.

Ce se întîmplă, de fapt, în MagiCamp? Prima activitate, cea mai importantă, este aceea de a invita, săptămînal, 25 de copii bolnavi să se joace, sub supravegherea unor medici și psihologi. Copiilor li se oferă, astfel, șansa să-și depășească statutul de copii grav bolnavi, regăsindu-și potențialul de curaj, bucurie, normalitate Sînt ajutați să lupte cu un diagnostic înfricoșător, să spere, să creadă în soluție. Și ei, și familiile lor. Selectarea participanților se face cu responsabilitate și discernămînt: medicii știu exact fișa medicală a fiecărui copil în parte, care sînt tratamentele de care are nevoie și care sînt condițiile optime în care își poate petrece timpul liber. Dialogul cu familia este esențial. Există programe și pentru cei care nu se pot deplasa în tabără: vizite ale voluntarilor în spital sau în familii, gata să ofere consiliere, sprijin psihologic sau material.

Grija celor de la MagiCamp merge și mai departe: copiii bolnavi de cancer au nevoie de o familie care să îi ajute, să le fie aproape în încercarea cu care se confruntă. Prin urmare, familia însăși are nevoie de îndrumări, sfaturi de la psihologi care să îi arate calea cea mai eficientă de a-și ajuta copiii, frații, nepoții. În această perspectivă, se organizează în tabără week-end-uri, în care toți devin membri ai echipelor de joc și de găsit drumul către o viață normală.

Toate aceste acțiuni nu se pot face fără bunăvoință, generozitate, pricepere, interes. Așa că e nevoie de donații. Fiecare atît cît poate și cum poate: bani, jucării, timp liber, materiale de construcții sau suport logistic, experiență profesională în medicină, educație, jurnalism, psihologie, imaginație, talent organizatoric, inteligență, umor. Toate sînt de folos în susținerea acestui proiect extrem de important. Copiii sînt ajutați să regăsească plăcerea unor activități, care păreau să fie implauzibile, în situația lor: cățărări pe panouri verticale, zboruri cu tiroliana, tras cu arcul, echitație, pictură, sport, teatru, muzică. Sînt tot atîtea forme prin care fiecare dintre noi își poate folosi resursele pentru a fi de ajutor.

Este cu adevărat impresionant efortul acestor oameni: se străduiesc să mobilizeze o țară întreagă să treacă de la milă și compasiune la efort eficient și atenție benefică. Copiii bolnavi de cancer nu au nevoie numai de lacrimile și cearcănele noastre. Le au și pe ale lor. Au însă tot atîta nevoie să știe că aparțin unei comunități responsabile și bine pregătite să îi crească, să-i îngrijească, să-i asume. 

Maria Iordănescu este psiholog.

Foto: adevarul.ro