Element uman, în mulţime

Publicat în Dilema Veche nr. 685 din 6-12 aprilie 2017
Element uman, în mulţime jpeg

Plecînd, din cînd în cînd, chiar pentru scurt timp, prin lume, ajungi să te vezi la altă scară. Să ți schimbi sistemul de referințe și contextul în care te plasezi. Tu, cel aproape unic și exemplar, cel puțin în propriii tăi ochi, devii un element dintr-o mulțime pestriță, în care celelalte elemente au, desigur, puncte comune cu tine, dar și o grămadă de deosebiri. Cînd te afli în țara ta, în orașul tău, ba, și mai mult de atît, la tine acasă, în universul al cărui zeu autointitulat ești, aproape totul e, întrucîtva, unilateral: lumea din jur seamănă, în mare măsură, cu tine. Oamenii de prin preajmă ți-i alegi asemănători, împărtășind oarecum aceleași valori și principii. Chiar și cei din cercurile concentrice mai îndepărtate îți sînt cumva familiari – dacă nu împărtășești ceva de a dreptul cu ei, măcar îi cunoști într-o oarecare măsură, îi intuiești.

Cînd ieși din țară, însă, vezi, brusc, că nu mai ești zeul nimănui (în anumite momente, nici măcar al tău însuți). Faci parte dintr-o mare de oameni care, în principal, se mișcă de colo pînă colo, căutîndu și cîte un scop. Senzația asta am avut-o, în mod acut, la Disneyland, cînd așteptam la cozile interminabile, de cîte o oră, chiar mai mult, pentru o senzație „extremă“ de cîteva minute. Acolo am văzut oameni de toate mărimile și culorile, cu ochi drepți sau alungiți, înalți sau foarte mici, vorbind limbi familiare sau de neînțeles, atît de diferiți și atît de asemănători. Mai relevant tablou al globalizării ca ăsta nu am văzut și nu am trăit. Din cozile respective am înțeles că nu contează atît de mult deosebirile, că există un „ce“ comun, un sîmbure de umanitate aproape aceeași la toți. Acolo am simțit, pentru prima dată, la propriu, că sînt un cetățean global.

Am retrăit aceeași senzație, e drept că într-un context mai puțin idilic, în aeroportul din Amsterdam, cînd, nu știu de ce, de data asta coada la depunerea bagajelor și la controale era imensă, interminabilă. Dacă nu am fi ajuns cu două ore și douăzeci de minute înainte de plecarea avionului, cu siguranță nu l-am fi prins. Coada era pe vreo cinci rînduri. Ce puteai face în timp ce așteptai, aparent cuminte, decît să-ți rulezi gîndurile și fantasmele și să-ți oprești, din cînd în cînd, privirea asupra semenilor tăi? În primul rînd, am observat că aproape nimeni nu ți zîmbea sau nu-ți întorcea privirea, dacă i-o căutai. Cu excepția unei asiatice de vreo 70 de ani, cu care am schimbat un zîmbet lung și cald. Altfel, oamenii își duceau așteptarea cum puteau. Mulți dintre cei cu copii mici – și erau destui – le povesteau cîte ceva non-stop odraslelor, ca să-i facă să le treacă timpul mai repede și să uite unde se află. Îndrăgostiții își umpleau timpul cu giugiulelile lor. Cîte un cuplu mai copt, precum cel al domnului cu mustăți întoarse și al doamnei decente și atît, își mai aruncau cîte o privire complice. O doamnă asiatică și care, una peste alta, părea cu totul ștearsă, cu excepția ochelarilor cu ramă strălucitoare, avea ceva comun cu funcționarele de la ANAF. Vreo două negrese (doamne de culoare, afro-americane), deși erau mai planturoase, aveau, încă, sex-appeal în mișcările lor unduitoare și-n eleganța semiostentativă. Doi oameni de afaceri germani, uriași, în costumele lor standard impecabile, puneau țara la cale, pe un ton revoltat. Un tînăr singur și grăsuț se lupta cu automatele: nu reușea să pună bagajul pe latura pe care trebuia, nu izbutea să-i lipească eticheta.

Automatele pentru diverse erau unii dintre „dușmanii“ oamenilor din aeroport. Mărturisesc că, și pentru tine, relația cu aparatul de check-in online e o problemă. Întrebările, completarea datelor și toate cele nu se pot compara cu „elementul uman“, cu care te mai poți sfătui, care se mai uită urît la tine, dar îți mai aruncă, din cînd în cînd, și cîte un zîmbet. E adevărat că și același „element uman“, în aeroportul din Amsterdam, putea fi uneori la fel de stresant (sau mai stresant) decît aparatele: la controlul pașapoartelor, unui tînăr și blond olandez de la ghișeu i s-a pus pata pe pașaportul meu. E adevărat că e de tip mai vechi (retro sau vintage, aș putea zice), dar valabil pînă-n 2019. L-a dat la verificat, mi-a spus. Verificare ce a durat vreo 40 de minute. Timp în care, încet-încet, am simțit cum fierb tot mai puțin mocnit, pînă cînd am sărit în picioare și l-am întrebat pe băiatul de la verificări ce se întîmplă. Tot ce mi-a spus a fost să am răbdare. Ceea ce am și avut, pînă-n următorul moment în care l-am întrebat din nou ce are și mi-a zis că sînt nepoliticoasă. Deja fierbeam pe foc mare și, deși mi imaginam cum o să putrezesc în închisoarea aeroportului, într un scenariu gen Prison Break, nu mă puteam abține. Noroc că lucrurile s-au terminat în timp util și a apărut un alt „element uman“ care mi-a explicat, omenește și răbdător, de ce mi l-a verificat.

Am putut să răspund un singur lucru: „It makes sense“. Și am plecat mulțumită, cu pașaportul meu vintage cu tot. Mulțumită că, în plină mulțime cel puțin aparent dezumanizată, am mai găsit și picături de umanitate.

Foto: wikimedia commons

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.