De ce ne plac nenorocirile altora?

Publicat în Dilema Veche nr. 726 din 18-24 ianuarie 2018
De ce ne plac nenorocirile altora? jpeg

Sînt redactor al rubricii de cultură a unui important cotidian tîrgumureșean și, prin natura ocupației, sînt la curent cu ceea ce se scrie și cu ceea ce se citește în presa locală, și nu numai. În urmă cu cîteva zile, observam cu stupoare cum o știre care anunța un accident rutier soldat cu 9 victime (dintre care nici una nu a decedat, dar faptul nu era menționat în titlu), a cumulat în mai puțin de două ore 800 de vizualizări. În prezent numără aproape 14.000, în vreme ce un articol de-al meu variază, în medie, între 100 și 1000, în cazurile fericite. Am depășit glorioasa treaptă de patru cifre cu cîteva sute de vizualizări, dar în cele șase luni de cînd lucrez la ziar, de prea puține ori. Această constatare nu îmi inflamează neapărat frustrările de om de cultură care se zbate să devină cît de cît mainstream, sau să facă vizibilă zona culturală în genere, cît mă umple de tristețe amestecată cu revoltă să (re)văd apetența publicului general pentru știri macabre, tragedii, informații imunde, mustind de violență, perversiune și degenerare.

Nu sînt naiv și nici debranșat de la realitate: genul ăsta de materiale, fie ele în presa scrisă, dar mai ales în cea televizată, dețin supremația în rating dintotdeauna și nu-mi fac iluzii că lucrurile se vor schimba. Pot să sper că apetitul pentru moarte și distrugere se va diminua pe măsură ce preferințele unor consumatori de informație se vor orienta spre zone mai constructive și inspiratoare, dar ecuația va rămîne, în linii mari, aceeași. Chiar dacă ziarul la care sînt angajat nu tabloidizează materialele de acest gen, ci redă în general comunicate primite de la Poliție și mai adaugă cîte un update, în funcție de situație, cuvintele-cheie „moarte“, „accident“, „victime“, „tragedie“ și altele din aceeași sferă semantică își găsesc ecouri puternice în subconștientul colectiv.

În lista care se reactualizează frecvent, a celor mai vizualizate articole, din zece, cel puțin jumătate au un conținut violent. Locuind într-un oraș în care crimele, violurile și alte incidente de acest gen au o pondere redusă, accidentele rutiere sînt în topul preferințelor cititorilor. Urmează scandalurile politice (din nou, oferta e bogată) și unele subiecte din administrație de o importanță incontestabilă. Cultura stă cel mai prost la capitolul rating, dar ăsta e deja un truism care nu mai miră pe nimeni. La nivel național, situația e cam aceeași. Știrile de la ora 5, acel program pe care l-aș numi pe englezește famous and infamous, reprezintă perena probă a fascinației pe care patologicul îl exercită asupra publicului care își clătește apoi creierii cu emisiunile de scandal care, pînă la știrile de seară, menajează cu mult aplomb IQ-ul celor care nu îl au prea ridicat, și îl scad simțitor pe al celor care se consideră inteligenți, dar imuni la o astfel de toxicitate mentală și spirituală.

În continuare, cred că binomul cerere-ofertă care definește capitalismul funcționează perfect și în acest caz. Dacă publicul s-ar coaliza și ar cere răspicat muzică de cameră, concerte jazz și recitaluri de poezie sau, de ce nu, cursuri de spiritualitate, mindfulness și meditație transcendentală în locul mizeriilor care sînt pompate cu exces de zel, televiziunile și trusturile media s-ar executa cu entuziasm.

Toate acestea demonstrează că există ceva adînc însămînțat în mintea umană, care o face mult mai receptivă la rău decît la bine, o face mai interesată de aspectele sordide ale vieții și de tainele de nepătruns ale morții. Probabil că ăsta e motivul pentru care criminalii în serie reprezintă o asemenea sursă de interes pentru oameni care în viața particulară militează împotriva eutanasierii cîinilor fără stăpîn. Probabil că din această cauză se urmăresc cu nesaț știri despre jafuri armate, atentate teroriste, dezastre naturale, violuri, mutilări, sinucideri, comportamente schizofrene și psihotice, umiliri, sechestrări, răpiri, perversiuni sexuale, canibalism și restul inventarului de degenerări și de căderi ale lui homo sapiens sapiens în subuman.

Astfel se explică jubilația secretă la auzul veștii că altcineva a ars de viu în clubul în care pînă mai ieri te prindeau pe tine diminețile, că peste altcineva s-a prăbușit tavanul unei clădiri cu grad ridicat de risc seismic, că altcineva a fost împins în fața metroului și că tu ești viu, nevătămat și preiei informația ca pe un joint și-o lași să-ți penetreze creierul.

Probabil căutăm cu toții cîte o imagine a unui carosabil împroșcat cu sînge și țesut cerebral ca să ne acomodăm cu ea, să ne familiarizăm cu izul de moarte și eternă dispariție, să nu fim luați prin surprindere cînd vom auzi noi chemarea pe care o auzim mereu prea tîrziu și prea devreme în același timp, să ne fie mai puțin frică dacă trebuie să privim inevitabilul în fața lui fără chip și să ne alăturăm celor care nu s-au mai întors vreodată să ne spună cum și ce e „dincolo“.

Probabil că sîntem atrași de grotesc, de suferință și dezintegrare fiindcă vrem să înțelegem ce înseamnă tot acest absurd și ne e infinit mai convenabil să nu o facem prin propria experiență. Sîntem recunoscători că avem șansa de a fi martorii unei atrocități la care nu luăm parte în mod direct, fiindcă exprimă durere și sfîrșit, două adevăruri comune întregii specii umane și care o unifică în caracterul lor întunecat.

Probabil că această înclinație va pieri odată cu noi, dar cu siguranță ne putem impune un nivel de suprasaturație față de aceste impulsuri și le putem reorienta pe o direcție benefică. Îmi place să cred că ar avea mai mult succes public vestea că, printr-o inițiativă eficientă de a promova avantajele contracepției în rîndul unei zone defavorizate, au fost prevenite, să spunem, 50 de avorturi, decît că 50 de oameni au murit într-un cutremur sau au fost mitraliați de un individ care poate că a încercat să transmită pînă atunci, în felul său, societății faptul că suferă și că are o problemă, dar societatea era prea ocupată să dea like unei știri despre 50 de oameni care au murit într-o... 

Andrei Vornicu este jurnalist cultural.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.