De-ale mării

Publicat în Dilema Veche nr. 760 din 13-19 septembrie 2018
De ale mării jpeg

Mai toată copilăria am stat, în vacanțe, într-un hotel fix pe malul mării. În orice caz, unul în care zgomotul mării se auzea non-stop. Era interesant, incitant și, de multe ori, înspăimîntător. Aveam, mai mereu, coșmaruri cu marea care năvălea peste hotel, cu valurile ei uriașe, gen tsunami.

Asta nu era decît o componentă a relației mele cu marea. Așa putusem să iau notă de întinderea ei, pe vremea aia. Visceral, instinctiv. O a doua variantă fusese cea proprie copilăriei: prin intermediul poveștilor. Imensitatea ei îmi era apropriată prin darurile pe care mama mea și mama prietenei mele din copilărie mi le puneau pe lampă ca provenind de la Zîna Mării. Erau, în general, pești de plastic, broaște de cauciuc ori alte animale acvatice, pe care se presupunea că zîna le aducea prin pescăruși și le punea pe lămpile din camera de hotel.

Așadar, marea era înspăimîntătoare și fermecată. Cînd intram în apă, ne uitam mereu în ea, doar-doar om mai găsi ceva miraculos. Și chiar găseam: fiindcă fiecare piatră ori scoică era diferită de celelalte și putea avea poveștile ei, dacă aveai răbdare să-ți apleci privirea și imaginația asupra ei. Tot în mare mai lansam sticle cu mesaje sau desene, cînd erau valuri, în speranța că se vor duce la Zîna Mării (căreia, de altfel, îi scriam și vederi pe care le trimiteam prin poștă).

Peste mare ni se spunea că era Turcia. În vremea comunistă, Turcia era echivalentul paradisului, al Lumii Noi, al lumii „celeilalte“ ori al unei alte planete. Dat -fiind că nu prea puteam ajunge acolo, mi se părea un loc magic și mitic, despre care puteai țese doar povești. De pildă, una despre cum puteai să te așezi pe o saltea plutitoare, să te lași în voia valurilor și să plutești pînă acolo. Turcia se asocia cumva, pe vremea aceea, în mintea mea de copil, și cu linia orizontului. Pluteai pînă la intersecția dintre cer și pămînt, și acolo chiar nu știai ce te putea aștepta.

Desigur, într-un mod mult mai pragmatic, marea se asocia și cu rutina despre care am mai vorbit. Venit pe plajă la ora reglementară dimineața, uns cu loțiune, fie că era Lapte „Doina“ din vremurile vechi ori Nivea, din cele mai noi. Așezat cînd pe față, cînd pe spate, cînd pe-o parte, cînd pe alta, ca să te bronzezi uniform, intrat și ieșit din apă cu timing rațional, iar uns… Pe scurt, o plictiseală de cazarmă, pînă la urmă (desigur, eficientă – nu te ardeai și deveneai de culoarea ciocolatei cu lapte). Odată trecută, însă, copilăria, am ales umbrela și umbra, asociate cu apa. Marea cea încărcată de fior și neașteptat a devenit, brusc, o apă pentru bălăceală. Îi analizam consistența, temperatura. Încercam să o „stăpînesc“ (vorba vine, de fapt nu stăpîneam nimic) pe porțiuni minuscule, înotînd în ea. Să o trec în registru ludic, bălăcindu-mă pe acolo.

Iar seara, cînd luna se oglindea în ea lăsînd o dîră ca o potecă, să o cotesc spre romantism și meditație. Să stai pe marginea mării și să visezi la alesul tău sau la alte lumi, și să privești stelele…

Am încercat, chiar anul ăsta, să fac ceva asemănător. Am coborît singură, într-o seară înstelată de sepembrie, și m am îndreptat spre unul din șezlongurile de pe malul mării pe care, ziua, le închiriezi cu destui bani. Părea totul pustiu și poetic. La o primă privire. La o a doua, din întuneric s-a ițit un grup mic, dar gălăgios, alcătuit din trei oameni cu sticle mari în mîini, ce se clătinau la propriu. Oamenii au trecut și m-am așezat pe unul din șezlonguri, fix pe malul mării. Tocmai atunci a început să plouă. Nu am dat bir cu fugiții, ci mi-am deschis umbrela roșie cu buline albe – asta neavînd vreo importanță, pentru că, oricum, mi-am zis, nu o vede nimeni. Din păcate, n-a fost chiar așa. Tenebrele malului mării erau, se pare, populate de ființe cît se poate de terre à terre. Un domn spre vîrsta a treia ne-a zărit, și pe mine, și pe umbrela mea, și m-a invitat să mă adăpostesc cu el sub o altă umbrelă mai mare, undeva pe mal.

Am plecat, alegîndu-se praful de romantism și introspecție. Am zis să le reiterez în ziua următoare, într-o plimbare solitară pe kilometrii de plajă pe care-i știam pustii, dintre Olimp și 23 August. Anul trecut întîlnisem pe acolo doar niște pescăruși supradimensionați și niscaiva rațe. Am pornit-o și anul ăsta, dar n-a mai fost chiar așa. M-am întîlnit mai întîi cu un cuplu ce alerga un cîine mic pe acolo. Apoi cu un băiat ce făcea slalom cu bicicleta. Iar mai încolo, pe locurile pescărușilor, erau cîteva (ce-i drept, nu prea multe) cupluri de vîrstă medie făcînd un soi de seminudism: doamnele fără sutien și domnii rotofei păreau foarte în elementul lor.

Marea, precum se vede, la inter-secția ei cu uscatul, mi-a oferit și latura ei umană. Firească și vie, pînă la urmă. Mai scuturîndu mă din visare și rearuncîndu-mă în vîrtejul uscatului.

Foto: wikimedia commons

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.