Copilărie furată

Elisabeta-Denisa SANDU
Publicat în Dilema Veche nr. 765 din 18-24 octombrie 2018
Copilărie furată jpeg

M-am născut într-un orășel mic, din doi părinți tineri de la țară. Mama croitoreasă, tata tîmplar, două meserii foarte bune pentru niște persoane care au plecat de la vaci și oi.

Am stat cu chirie o vreme, iar cînd cheltuielile deja deveniseră mari, tata a plecat în Spania. A fost o perioadă destul de grea pentru familia noastră; mama plîngea în fiecare seară și foarte rar vorbeau la telefon, deoarece un apel costa foarte mult. Spania nu îl mulțumea pe tata, sezonul de lucru se terminase, banii pe care îi primea erau puțini și a plecat. Un verișor i-a spus să meargă în Sicilia şi îl va ajuta. Zis și făcut, tata a luat un bilet spre Italia și la final s-a întîlnit cu verișorul. Acesta avea deja cîteva luni de Italia, așa că știa destul de bine limba. A vorbit cu un italian să îl ajute. I-a găsit un loc de muncă, păstor de oi, l-a dus în Marsala și, la destinație, acesta i-a cerut 200 de euro. După două săptămîni de lucru, tata a primit 200 de euro și și-a plătit datoria. În timp ce ducea oile la păscut, tata întreba fiecare persoană pe care o vedea pe cîmp, așa cum putea, din puțina italiană pe care o știa, de muncă. 

La fiecare trei luni trebuia să se întoarcă înapoi pentru viză. Cînd a ajuns în țară, și-a dorit ca la următoarea viză să nu se mai întoarcă pentru a fi păstor. Reajuns în Italia, aceeași rutină. Avea grijă de oi și căuta altceva de muncă. După lungi căutări, a găsit un om cu suflet mare, și-a povestit pe scurt viața și dorința de a-și construi o casă, iar în cele cîteva minute acest necunoscut i a oferit un loc de muncă bine plătit, casă şi masă. Doar pentru o lună avea nevoie, dar tata a acceptat. Acesta i-a spus tatei că, dacă pînă pe data de 10 septembrie nu se întoarce în Italia şi nu îl contactează, va găsi pe altcineva. Tata s-a dus din nou în țară pentru a-și face viza și a nu se mai întorce ca păstor. Pe data de 10 septembrie, a ajuns în Marsala după un drum de patru zile cu autocarul. Cînd a ajuns, l-a sunat pe Bastiano și i-a spus că a venit pentru a munci. Bastiano şi Dora (soția) erau pe cîmp, s-au dus să îl ia și după masa de amiază, aceștia se întorceau la vie. Tata le-a spus că vine și el. După cele patru zile obositoare cu autocarul, tata a plecat direct la muncă.

Între timp, mama a hotărît singură să plece în Italia, a vorbit cu o prietenă să îi găsească de lucru și a plecat. Voia să îi facă o surpriză. Dar nu și-a dat seama decît atunci cînd era în autocar, cînd s-a uitat pe hartă, că locul unde se ducea era în nordul Italiei, iar tata era în sud, pe insulă. A stat o lună la locul de muncă, unde a îngrijit o femeie în vîrstă, și după aceea a plecat spre sud. Ajunsă la tata, nu avea nimic de lucru și aproape o lună a stat degeaba, doar căutînd ceva de făcut. Pînă la urmă a găsit cîte ceva la căpşuni, nimic stabil. Apoi a ajuns să o cunoască pe Maria, care avea o mamă cu unele probleme și avea nevoie de îngrijire. Mama a acceptat și, cînd se apropia momentul plecării pentru viză, a întrebat dacă poate să mă aducă pe mine. Aceasta a acceptat, cu condiția de a-și face în continuare treaba. Eu, în țară, tînjeam de dorul lor, abia așteptam finalul de săptămînă să sune la mătușa mea, să îi pot auzi. Spuneam „Nu mă mai vor, așa-i?“ Dar clipa revederii a sosit. Trei luni de zile am fost despărţită de mama. Trei luni în care am stat la mătuşa mea şi am făcut tot felul de trăsnăi. Cînd s-a întors, i-am spus să mă ia şi pe mine cu ei. Să mă pună în valiză şi să mă ducă acolo, numai să nu ne despărţim. Aveam 2 ani şi 11 luni cînd am plecat cu autocarul spre Italia, iar cînd am ajuns, pe 24 aprilie 2005, am împlinit 3 ani. Bastiano şi Dora mi-au fost ca nişte bunici. S-au jucat cu mine, m-au ajutat, mi-au dat jucării şi o mîngîiere cînd părinţii erau ocupaţi. În primul meu an cît am stat în Italia, am uitat complet limba română, nu mai ştiam să spun aproape nimic în limba mea maternă. Dar prin vizitele dese pe care le făceam spre ţară, pentru viză, îmi aminteam. 

În Italia am avut norocul că am fost lîngă părinţii mei. Atît. Pentru un copil de 3 ani, nu aveam prieteni, jucării am avut puţine, încă mai ţin minte iepuraşul de pluș cu o ureche albă şi una neagră… Mama a lucrat un an la Maria şi după aceea s-a angajat pentru o perioadă destul de lungă la serele de căpşuni. Pentru că eram mică şi nu puteam fi lăsată acasă, mergeam cu ea. În acele solarii era foarte cald, era plin de albine, dar cu puținele jucării pe care le aveam „făceam de mîncare“ și le dădeam să guste muncitorilor. Acolo am întîlnit-o pe Aurelia, o doamnă extraordinară care avea multă răbdare şi care era efectiv fascinată de mine. Mi-a oferit în dar hăinuţe şi jucării, dar mai presus de atît, bunătate.

După 2007, România a intrat în Uniunea Europeană. Pentru unii poate nu a fost mare lucru, dar pentru mine a însemnat primul meu an de grădiniţă. În 2007, la 5 ani, am mers pentru prima dată la grădiniţă, în Italia. Iniţial, nu a fost uşor, pentru că eram „rumena“, am fost marginalizată, copiii nu se jucau cu mine, eu stăteam singură într-un colţ cu cîteva jucării. Doamna învăţătoare Rosetta a observat acest lucru şi a făcut tot posibilul pentru a mă integra în colectiv. La cele cîteva serbări pe care le-am făcut la grădiniţă, eu de fiecare dată am fost prezentatoare. Pentru că voiam neapărat să mi fac prieteni, să nu mai fiu singură, am observat că unele lucruri pe care le făceam eu îi amuzau pe colegii mei. Aşa că am încercat să fac glume şi să fiu pe cît de energică puteam. Aşa am reuşit să îmi fac două prietene, singurele cu care mă vedeam aproape zilnic şi cu care îmi împărţeam jucăriile. Am făcut un singur an de grădiniţă şi, la 6 ani, intrasem în clasa I. Rămăsesem acelaşi colectiv, nu mai venise nimeni de vîrsta noastră. Eram zece la număr. Iar eu eram prima pe clasă.

În 2010, părinţii mei au hotărît că eu şi mama am stat destul în Italia. Casa noastră era construită, după trei ani în care ne-am întors în ţară periodic pentru a mai lucra cîte ceva, și am avut unde ne întoarce. Nu era gata nici pe departe, mai erau multe de făcut, dar măcar era casa noastră. Nici acum nu e gata, dar nu ne plîngem. 

Nouă asta ne-a oferit ţara noastră. Părinţilor mei – un motiv de plecare. Mie,  ţara mea mi-a „furat“ cinci ani din copilărie şi alți cîțiva pentru acomodare. Ţara mea e locul unde am făcut primii paşi, dar care m-a făcut să mărşăluiesc spre necunoscut pe meleaguri străine. Ţara mea, cu bune, cu rele, m-a învățat să fiu puternică şi, dacă nu aş fi plecat atunci, probabil nu aș fi ceea ce sînt astăzi. Chiar dacă a fost greu, chiar dacă mi-aş fi dorit să simt mai mult copilăria, îi mulțumesc țării mele. Mulţumesc şi sper să te străduieşti mai mult să ne păstrezi. 

Elisabeta-Denisa Sandu are 16 ani și este elevă la Colegiul Naţional „Augustus Treboniu Laurian“ din Botoșani.

Foto: Frédérique Voisin-Demery, flickr

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.