Întîi vei descoperi lumea aia de care te temi. Lumea de doi lei. A lui Colgate-periuță de 2 lei, lumea lui cremșnit de 2 lei, a cîrnatului gros de un leu jumătate, a pîinii de 2 lei, grasă cu cartofi, dar și 80 de bani pripită cu amelioratori. Se poate trăi în ea. Și-n ea trăiesc milioane. E lumea de la Pucheni pînă-n Ploiești, în Hală, și din Hală pînă-n marginea Sinăii. E lumea Teleormanului. A Moldovei străbune. A Turnului Severin și a Strehăii. Berea de 3 lei. Haina de 5 lei. E o haină care pute a detergent ieftin, dar este un univers de cremșnit și crenvurști, după care tînjește o lume și mai de jos. Căci, pentru unii, și lumea asta de 2 lei e scumpă. Ce știi tu? Nici o rușine să cobori la Pucheni, dar nu, nu după ciupergi-cepunge-ronjii-arfei, cică luate din grădinile țărănești. Nu, nu. Amăgeli din astea ai și-n Rahova-piață, în Obor, în Sălăjan. Astea-s amăgeli, momițe. Nu, tu coboară departe de lumea DN1, pe care o asfixiezi, pierde-te prin teritorii în care se închide shopping-ul la 6 seara, iar după 6 și un sfert bate în ușă la comersant, de vrea să-ți deschidă. Lumea geamurilor multe și murdare, a frigului de iarnă care niciodată nu e alungat cu un lemn în sobă. Ai cunoscut tăcerea comersantului cînd nu te recunoaște ca pe unul dintre ai lui, ăia care vin și se-nscriu pe condicuță? Tu cu cheșul tău vînturat din portofel de piele sau de hîrtie, sanchi, luat de la Cărturești. Băi, puți a beție ieftină, mai ieftină decît orice pîrlit care bea pe condicuță. Zaci în sosul omului plin de mascara ce zace-nvelit în tărie și pufoaică, plecat cu rafia după pîinea de 70 de bani și-ntors în creierul nopții fără, fără. Sub lumea de 2 lei trăiește lumea de bănuți pe care nici nu-i vede. Lumea instinctului greu de înțeles dacă nu i te scufunzi în vene. Lumea care nu-și plătește datoriile niciodată, care fură pîinea de 70 de bani și puiul din uliță și face petrecere de nuntă. Nici un chef să afli de ea? E pe drumul cel mai mișto din lume o asemenea spărtură în univers. O tăietură în grumazul lumii și al drumului. De la Cîmpulung Muscel ia-o spre Tîrgoviște, dar de la Nămăiești, pe sub combinatul de ciment. Nimic nu ți se întîmplă. După ce șarpele drumului te zvîrcolește un pic, e pe dreapta o cascadă și privirea ți se oprește în zarea cea zare. Geana ți se lovește de niște dărăpănături. Vara, vietățile vin și se scaldă în cascadă, de nu știi care-i calul, care-i omul. Sînt sălașurile. Lasă-ți 4x4 mai departe, ia ți nădragii ponosiți de fitness și coboară printre caii cu două și cu patru picioare. Să vezi puținul.