Cei care vin cu noi

Publicat în Dilema Veche nr. 875 din 14 - 20 ianuarie 2021
Invizibilii jpeg

Mă gîndeam că nu mi se mai întîmplă nimic în perioada asta. De aproape un an, nimic bun și nimic foarte rău. Dacă mă uit în jur, aș zice că tot e bine. N-am redescoperit nimic, nici plăcerea cititului, nici a statului îndelung în casă, nici vreo răsturnare spectaculoasă de viziuni și valori, nici vreun săpat asiduu cu rezultate sfîșietoare prin interioarele mele. Mi s-a confirmat cel mult că sînt un soi de melc leneș culcușit în casa lui călduță, mergînd încet pe urmele propriilor bale întărite, cu obstinație, iar și iar.

Gîndind așa, la casă și acasă, am descoperit totuși că trăiesc într-o aglomerație diversă de personaje pe care le tîrăsc după mine de o grămadă de ani. Am adus cu mine toate fantomele caselor prin care am trecut, iar acum, în liniștea țiuitoare a refugiatului generic care sînt, le aud vaietele și zăngănitul de lanțuri. Majoritatea sînt prietenoase, delicate și retractile, altele au mereu cîte ceva de comentat, cîteva chiar abuzează de ospitalitatea mea și vin împreună cu micile stafii ale animalelor lor de companie, duse și ele de mult.

Ca un nomad adevărat, am bătut Bucureștiul, orașul ăsta al meu, încă de cînd am plecat definitiv din casa părinților mei. O nestare m-a purtat din casă în casă, din chirie în chirie, în căutarea a ceva pe care lumea îl numește acasă. Așa se face că, de la mutare la mutare, a crescut și bagajul fizic, de la o geantă cu haine și trei cărți la ditamai mașina de spălat ca a oamenilor mari. Pe lîngă trențele domestice și emoționale cărate de la casă la casă, m-am procopsit și cu un anturaj absolut fantastic și pestriț de personaje care au locuit, au trăit și au murit pe unde am locuit și am trăit și eu după ele. Singurul loc din care n-am plecat cu un asemenea amic fantomatic e o garsonieră prăpădită din Berceni de la fereastra căreia vedeam marea de sere de la marginea orașului. Lacul ăsta de plastic care lucea stins la apus, dimpreună cu precaritatea blocului din prefabricate puse cîș, puteau fi combinația perfectă pentru o depresie postmodernă, urban-muncitorească mortală. Locul nu avea trecut și nici istorie, indiferența acelui spațiu de locuit era ucigătoare. Așa că am plecat de acolo fără nimic.

În următoarea casă, de data asta undeva în buricul orașului, m-a urmărit prezența antelocatarei, o biată tulburată mental moartă prea tînără. Nu era nimic agresiv în ea, în nici una dintre stafiile mele nu există violență, dar tulburarea ei și nestarea mă afectau oarecum. A fost perioada în care am simțit cel mai mult străzile și cîrciumile orașului, perioada cu cele mai multe nopți nedormite, deșirate în conversații fără sfîrșit și fără finalitate, cu ruperi emoționale care păreau de nevindecat, cu un haos al viețuirii perfecționat zi după zi. Pe tînăra asta am cărat-o apoi în alt loc bîntuit de data asta de stafia blond-roșcată a unui Golden Retriever extrem de prietenos. Casa astălaltă se afla undeva lîngă Cișmigiu și bănuiesc că fantoma bietului cîine s-a rătăcit pe drumul dinspre parc, la mine în bucătărie. S-a înțeles extrem de bine cu spectrul tinerei tulburate, dovadă că animalele fac bine și dincolo de moarte.

Cu aștia doi am plecat apoi într-un alt loc, ocupat acum mai multe vieți de o bătrînă care nu s-a dat dusă. Era o fantomă cam paradită și guralivă, obișnuia să mute lucruri și să scîrțîie tare parchetul noaptea, dar avea un fond bun băbăciunea. Am și văzut-o o dată; mergea ca un soldățel de tinichea și-i fugea un picior într-o parte din șoldul ectoplasmic înțepenit. Și tot așa, ca în cîntecelul pentru copii cu elefanții care se leagănă din ce în ce mai mulți pe o pînză de păianjen, am ajuns să car cu mine mica oaste de fantome din casă în casă pînă în locul în care sînt acum. Sîntem obișnuiți deja unii cu alții, există o ordine și o ierarhie aici, nu se apucă să bîntuie toată lumea deodată. Șefa tuturor e ultima mea pierdere, o pisică grasă și gri care m-a învățat ce înseamnă curajul și buna-credință generică, aproape de perfecțiune. În tura ei de bîntuit am cele mai frumoase vise.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.