Cărți poștale din lumea cealaltă

Publicat în Dilema Veche nr. 887 din 8 - 14 aprilie 2021
Zizi și neantul jpeg

Cînd nașa mea Zizi a ajuns în Austria, la mătușa ei, cînd a pășit victorioasă în lumea de dincolo, a dat semn. A început să ne scrie. Nu, nu pe WhatsApp, nici pe Facebook, nici măcar pe e-mail. De mînă, pe hîrtie, cu pixul.

Da. Pe vremea aceea se mai scria, în mod bizar, de mînă. Ba mai mult de atît, se scria doar de mînă, toată lumea scria de mînă. Fie că era vorba de un bilet lăsat membrilor familiei prin care îi informai că ai plecat să stai la o coadă, fie de un bilețel trimis în ore unei prietene în legătură cu un băiat care te place, fie de un raport la serviciu, fie de o lucrare la școală sau de seminar la facultate, fie de o filă din jurnalul personal, fie de o scrisoare. Fie chiar de o notă de observare a unei persoane de către unul dintre securiștii vremii. Sigur că exista, și atunci, o variantă mai oficială: documentul dactilografiat. Bătut la mașină. Rapoartele și lucrările cu adevărat oficiale, articolele de ziar și științifice, chiar și turnătoriile mai serioase, presupun, erau dactilografiate. Nu degeaba aveam noi la pensionul nostru comunist (Școala Centrală) cursuri de steno-dactilo. Ca niște vajnice reperezentante ale sexului frumos și mai ales slab, eram pregătite să devenim secretare. Să ajungem, cînd ne va veni timpul, una dintre doamnele acre cu coc și taior de nylon de prin birourile instituțiilor oficiale.

Dar, pînă atunci, cu mult înainte de atunci, am început să primesc cărți poștale de la nașa mea Zizi cea curajoasă și emigrată din amor. Cărți poștale și nu scrisori închise. Cred că era o tactică – așa se spunea și cred că așa era – pentru că scrisorile erau deschise și citite. De fapt, se vedea: plicurile veneau uneori desfăcute (sau prost refăcute). Știu cum sună asta în zilele noastre, cînd orice poveste similară cade-n teoria conspirației. Dar atunci chiar așa se-ntîmpla. Aveai rude în lumea cealaltă? OK. Voiai să comunici cu ele? Și mai OK. Dar condiția era ca schimbul tău de mesaje să fie deschis. Trăiam într-o mare comunitate, nu-i așa, și ce făcea unul știau toți, căci așa era fair. De asta conținutul cărților poștale trebuia să fie cît se poate de benign: în primul rînd, nici un fel de referiri la lumea de aici și la cît de greu începuserăm s-o ducem; apoi, nici o judecată de valoare despre lumea de acolo, ca să nu iasă prea bine; și, pe urmă, nimic mult prea personal – de pildă (și acum nu mă refer la cazul meu, eram copil cînd se petrecea povestea), nici un fel de detalii intime, sexuale. Sexul era ca-n filmele socialiste: protagoniștii se alergau un pic, apoi se țineau de mînă și-n cele din urmă își întemeiau o familie, care era celula de bază a societății.

Așa că, întorcîndu-ne la oile noastre, primeam cărțile astea poștale de la Zizi destul de regulat, o dată la o săptămînă, zece zile. Cărțile poștale în sine erau delicioase, pentru ceva timp au fost niște arici antropomorfizați, în diverse ipostaze și costume, de la cele de excursionist, de pildă, la cele de îndrăgostit (exista și o aricică, și apoi un pui de arici etc.). Textele de pe dosul lor îmi spuneau, în general, că Zizi e bine, pe unde a mai călătorit și apoi ceva simpatic despre mine. Oricum, pînă la urmă, erau doar cîteva rînduri.

Dar ritualul primirii lor era mai interesant. Eram mereu cu ochii la cutia de scrisori. Fie la cea standard, de fier, de la parterul blocului părinților mei, fie la cea din lemn, mai mare decît norma, care se deschidea în față, făcută de bunicul meu. Îmi dădusem seama că exista, pe undeva, o lume secretă, cu care se putea comunica, și ardeam de nerăbdare să-i primesc și să-i citesc semnele. Era o posibilitate, o deschidere în universul închis în care trăiam. Apăruse o breșă, o crăpătură în edificiul lumii familaire care, pînă la un punct, mi se păruse de nezdruncinat. Nu realizam încă toate neajunsurile societății în care viețuiam, dar simțeam cumva închiderea ei. Și prezența unui altundeva mă intriga.

Din ce primeam de acolo, nimic nu se arunca. Totul se colecționa. Într-o lume a penuriei, pînă la urmă (toate se găseau greu), a colecționa era un mod de viață. Așa puteai exersa posesiunea. Nu aveai, în general proprietăți semnificative (puțini aveau case în proprietate și puțini mașini, nici măcar electrocasnice nu prea aveai, căci nu prea existau), încît orice lucru „al tău” însemna ceva. Așa, cînd te întîlneai cu alții asemenea ție, puteai să-ți scoți colecția din sertarul ei și să faci schimburi. Colecția de cărți poștale era una dintre ele. Dublată de cea de timbre: cele scoase cu grijă de pe scrisori erau completate de cele pe care le puteai achiziționa din plicurile tematice de la poștă și, dacă mai țin bine minte, de la chioșcurile de ziare. Le luai, le deschideai înfrigurat – uneori aveai norocul să dai peste un timbru cu adevărat prețios (în limitele momentului) – și apoi le așezai cu grijă și pe categorii în clasor.

După ce primeai cărțile poștale, după ce le puneai în cutiuța ta secretă, te pregăteai pentru următorul moment esențial: răspunsul. Dar despre asta în alt articol.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.