Călătorii solitare

Publicat în Dilema Veche nr. 703 din 10-16 august 2017
Călătorii solitare jpeg

De cîte ori am plecat singură pe undeva, realitățile din jur au venit peste mine cu totul altfel. Am simțit realitatea în mod diferit, mult mai agresivă cumva. Asta și pentru că, în general, am fost obișnuită s-o percep alături de cineva, cu protecția cuiva.

Prima dată am plecat singură la Cumpătu, în Sinaia, unde mergeam de mică și mi se părea că știam totul. Aveam 16 ani și am fost dată cumva, indirect, în grija unei familii care s-a nimerit pe acolo în aceeași perioadă a vacanței. Era o familie din care nu o cunoșteam decît pe mamă, de departe. Mama avea un aer creepy, de Familia Addams, și s-a dovedit că și era destul de creepy în viața de toate zilele. Nici cei doi copii ai ei nu erau mai simpatici. Nu, nu făceau nimic îngrozitor sau ieșit din comun, pur și simplu nu erau niște oameni drăguți și ­calzi. Nici măcar răi nu erau, ci indiferenți. Îi durea-n cot de ceilalți.

Cu atît mai mult de o fată de 16 ani, care părea sigură pe ea și independentă, dar, de fapt, murea de frică. De frica a orice. De frica de a interacționa cu oamenii, de a fi atacată de nu știu ce infractori necunoscuți, de a se arăta în lume, de pildă, la masă, de una singură. I se părea că toți ceilalți (un for semivizibil, dar prezent, un fel de cor ca-n tragediile grecești și ca-n Mamma Mia!) umblă mereu în spatele ei și că, la fiecare mișcare greșită, o admonestează. Pînă atunci fusesem mereu cu mama în asemenea întreprinderi și, oricîte diferende am fi avut, era, cum se zice, mereu cineva acolo pentru mine. Acum, pur și simplu trebuia să înfrunt și să evaluez fiecare clipă pe cont propriu. Orice nu mi ar fi convenit, puteam doar să mă plîng mie însămi, tot eu să mă consolez, să meditez și, responsabil, să iau o decizie pentru remedierea situației.

Or, asta nu mi s-a părut deloc simplu. Abia acum, la o vîrstă mai mult decît mijlocie, simt că abia-abia pot face acest lucru nu neapărat cu succes, ci, să zicem, cu oarecare decență. Dar atunci nu eram în nici un fel sigură de posibilele mele decizii și mă apuca spaima. Spaimă drept urmare a căreia încercam să mă apropii de diverși oameni din jur, aleatorii, care mă dezamăgeau, de cele mai multe ori. Singura persoană care a contat (și mai contează încă) din perioada aia e viitoarea mea prietenă din facultate, care se nimerise și ea pe acolo, cu părinții. Ne-am dat seama din prima că ne înțelegem, chiar în afara grupului fals strîns în jurul (evident) unui băiat care se dădea mare și pe care-l plăceau toate fetele. Viitoarea mea prietenă mă vizita în cămăruța mea destul de izolată, aproape de pădure, dintr o vilă pe la care venea ursul. Stăteam de vorbă și apoi pleca, în noapte, cu salteaua mea de la al doilea pat în jurul picioarelor, ca să n-o muște cîinii vagabonzi.

Ea mi-a dat printre primele lecții de curaj. Cred că, după asta, a mai urmat o vacanță singură, tot pe la 16 ani. Curajul meu prinsese niște aripi timide. Un prieten din zonă, mai mic decît mine, cu care mai cutreieram prin pădurile locului, mi-a propus o aventură, de astă dată de iarnă: să facem trenulețul cu mai multe sănii. Eu, una, nu fusesem niciodată o îndemînatică: aproape de fiecare dată cînd mă aruncam în vreo întreprindere mai curajoasă, o dădeam în bară destul de urît. E adevărat că fără consecințe cu adevărat tragice – erau mai curînd avertismente decît calamități.

Așa că am acceptat să fac trenulețul cu niște copii mai mici decît mine, deși aveam 16 ani. E adevărat că nu am fost eu prima, cred că sania mea a fost al doilea vagon. Am pornit-o toți trei sau patru, nici nu mai știu, în jos, pe o pantă nu abruptă, dar mare. Pe acolo treceau, din cînd în cînd, mașini și, tocmai în iarna aia, și sania cu cai. Nu știu cum s-a făcut, căci sania cu cai și-a făcut drum pe acolo tocmai cînd treceam noi cu trenulețul. Și am intrat direct în ea. E adevărat, așa cum se spune, caii ne-au sărit, nu ne-au călcat. Dar ne-am ciocnit de sanie, ne-am prăbușit prin zăpadă. Cel mai rău s-a lovit prietenul meu mai mic, pentru că el a intrat cu capul în sania cu cai. Nu s-a întîmplat, pînă la urmă, din fericire, nimic cu adevărat tragic: doar că băiatul cel curajos și-a spart capul și a trebuit dus să fie cusut, și era sînge pe zăpadă. E bine-mersi acum, s-a făcut șofer și-i place să gonească în mașina lui, iar cicatricea de atunci o poartă pînă azi.

În ce mă privește, țin minte, cu cîtă claritate permiteau circumstanțele, momentul în care m-am ridicat de jos, din zăpadă. Îmi amintesc cu aceeași claritate senzația de confuzie de atunci, în care mă întrebam ce și cum, ce s-a întîmplat de fapt, dacă sînt în regulă. De zguduiala trupului și a sufletului, pompos spunînd. De îndoiala dacă sînt tot eu, cea de dinainte de căzătură. Țin minte cum totul se învîrtea și era nesigur. Și cum, după ce lucrurile s-au mai așezat în locuri aproape de cele inițiale, m-am ridicat și am pornit-o singură, pe dealul foarte mic ce ducea la vila izolată în care stăteam. Cutia Pandorei, cutia existenței ce urma să dea buzna peste mine, cu toate imperfecțiunile și incertitudinile ei, fiind larg deschisă. Sau măcar întredeschisă.

Foto: wikimedia commons

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.