Se zice că un auster, precum Martin Luther, ar fi spus că vede o legătură directă între bere și Rai. Dacă bei bere, ești predispus să te culci; dacă dormi, nu mai păcătuiești; dacă nu păcătuiești, ajungi în Rai. În fine, poate că silogismul unui călugăr răzvrătit nu e tocmai convingător (deși anumite ordine călugărești fac o bere atît de bună de zici că-i divină), așa că mai bine să ascultăm ce ne spune unul care, incontestabil, știe bine materia. Unul dintre cei mai zdraveni băutori de alcool din istorie, teribilul Winston Churchill, spunea spre sfîrșitul vieții că a știut să ia din băutură mai mult decît a luat băutura din el. De aceea a trăit mult și cu folos. Dacă te gîndești că omul acesta – un înțelept al paharului, fără îndoială – a cîștigat un război mondial și un premiu Nobel, parcă merită să iei această confesiune ca pe un sfat. Iar sfatul de a lua mai mult de la băutură decît poate ea lua de la tine se potrivește cel mai bine berii. Nu pentru că ai ști să te înfrînezi cînd dai de berea care-ți place (adesea, nu știi), cît pentru că berea are atît de multe să-ți ofere. Berea este cea mai generoasă băutură alcoolică! Ia de la ea tot ce-ți poate da!

Nu are rost să descriu senzația formidabilă pe care o ai cînd bei o bere rece, după o zi de alergătură. Berea te deschide spre lume ca nimic altceva – ascultați zumzetul unei terase unde se bea bere. Este unul dintre sunetele fericirii! Exagerez? Bun, să dăm cuvîntul științei. În 2016, la Colegiul European de Neuropsihofarmacologie de la Viena s-a prezentat o cercetare a Universității din Basel, care a concluzionat fără echivoc: 1) după ce bei o bere observi mai repede fețe zîmbitoare și simpatice în jur; 2) berea crește semnificativ dorința de a fi cu alții în circumstanțe fericite; 3) efectele acestea se manifestă mai apăsat la femei decît la bărbați și cu preponderență la cei mai timizi decît la cei mai îndrăzneți. Îmi veți spune, veseli, că fericirea nu-i o știință. Sigur, dar nici berea nu este! Mai precis, nu este doar știință.

Cînd Silva a decis să propună românilor o nouă bere ale, a riscat într-o anume măsură, dat fiind faptul că obișnuința valahă de consum este dominată de berea lager. În fond, pentru consumator, o bere este o chestiune de identitate. Odată ce ai aflat ce-ți place, adică ce te reprezintă, te instalezi confortabil în obișnuință. Important este, desigur, să știi bine ce ți place și ce nu, dar ca să știi, trebuie să încerci. Silva crede că identitatea consumatorului de bere român în 2017 este cu mult mai complexă decît cea consacrată, în decenii și în milioanele de tone de bere care au umplut halbele prin berăriile spațiului carpato-danubiano-pontic. Silva mizează pe faptul că gustul mai nuanțat și mai complex al berii ale se simte imediat în comparație cu gustul mai cazon și mai compact, mai „crispy“, al berii lager și că, așa cum românii și au descoperit în ultimii 30 de ani noi valențe ale propriei identități, o vor face și în privința consumului de bere. Primul secret: ca să primești generozitate, trebuie mai întîi să o dai.

Legătura dintre bere și fericire nu se simte doar în consumul ei, ci și în fabricarea ei. Ca și în cazul fericirii, există, desigur, o rețetă. Dar, ca și în cazul fericirii, această rețetă nu există ca atare, ci se descoperă ca urmare a unei pasiuni. A crea o bere este o artă care se transformă, în timp, în știință. Cum te asiguri că berea produsă de berar se va multiplica, la aceeași calitate, în milioane de sticle? Aici, da, e știință pură, tehnologie și, desigur, experiență profesională. Dar la început e arta, e talentul și inspirația berarului.

Berea conține trei elemente esențiale: malțul care îi dă culoarea, hameiul care îi dă gustul și drojdia care îi conferă caracterul. Există zeci de feluri de malț, alte zeci de soiuri de hamei, iar drojdia, ne spune un expert, este atît de vie, încît trebuie să fii foarte atent cu ea, căci fermentează cu rezultate adesea neașteptate. Să alegi malțul și hameiul și să îmblînzești drojdia spre a te duce către rezultatul dorit – asta e artă! După ce artistul găsește rețeta, totul devine știință. E ca în pictură, dacă vreți. După ce artistul a pictat „Mona Lisa“ desăvîrșind arta, a venit industria culturală care a ridicat tabloul la rang de imagine iconică a unei întregi civilizații.

Aud explicațiile experte ale modului în care cele trei elemente influențează rezultatul final, dînd berii culoare, aromă, gust, amăreală, textură și mă simt îndemnat să continuu analogia cu pictura. Mai ales cînd aflu că berea este foarte sensibilă la lumină – de aceea sticlele în care găsim berea sînt mai degrabă opace, verzi, albastre sau brune. Așadar, culorile, pînă sînt puse pe pînză, sînt doar substanțe chimice. Pensula, pînă cînd e luată în mînă și mînuită, este doar o unealtă. Pînza însăși, pînă să devină tablou, e doar un suport. Sigur, pictorii știu ce anume culori, ce anume pensulă și ce anume pînză aleg; dar nici maeștrii berari nu lucrează altfel. Hameiul, de pildă, este diferit în funcție de zona în care e cultivat și de specificul anului în care crește. Cam ca strugurii. Și orzul din care se face malțul se prezintă într-o tipologie vastă. Nu mai vorbesc despre aproape imprevizibila drojdie. E un savantlîc să îți imaginezi cam cum va fi berea pe care o creezi și apoi să pornești la alcătuirea rețetei ei, descompunînd à rebours elementele care, prin amestec, fierbere și fermentare o vor produce. Trebuie că pentru un berar adevărat nu a existat veste mai bună decît aceea că băutorul român de bere vrea să experimenteze și altceva, că e gata și pentru alte experiențe.

Din pasiunea și generozitatea berarilor s-a născut berea craft – o bere în care gustul este mai pronunțat și aroma de hamei se simte mai pregnant, dînd astfel creatorului posibilitatea practic nelimitată să aleagă malțul și hameiul și să creeze din această combinație. Berile craft de la Silva sînt Silva blondă (obținută dintr-un soi de hamei numit Cascade care se cultivă în America și care aduce berii, pe lîngă amăreala știută, o notă delicată de citrice) și Silva Pale Ale, despre care am vorbit mai sus, în care trăsăturile hameiului sînt încă și mai pregnante și se pot simți în toată complexitatea lor. Desigur, Silva neagră (Silva Dark) rămîne un produs de top, o mare preferință a românilor și în varianta craft.

Berea craft este, într-un sens, un avangardism și prinde, mai ales, la acei consumatori care au o personalitate puternică și vor să se diferențieze de ceilalți. Într-o lume în care se cultivă leadership-ul și se respectă identitatea individuală, berea craft a fost răspunsul berarilor la schimbarea moravurilor.

Ca să aducă bună dispoziție și sociabilitate, ca să ne răcorească și la propriu, dar și la figurat, berea trebuie să mai aibă o calitate, despre care aflu că este extrem de importantă pentru cei de la Silva: trebuie să arate bine în pahar! Aici, iarăși, tatonăm mai degrabă arta decît știința. Este arta de a da numele potrivit lucrurilor. Cum nu se poate mai potrivit, cele trei beri craft de la Silva se numesc „Blonda Desăvîrșită“, „Mîndra Românească“ și „Neagra Legendară“. Vă las pe dumneavoastră să descoperiți corespondența dintre denumire și experiență, nu înainte de a vă avertiza că fanteziile pot deveni realitate la o bere. Noroc! 

P.S. La Dilema veche, berea e la mare cinste. Credem că ceva esențial din spiritul nostru național a fost surprins de Patronul nostru, dl Ion Luca Caragiale, în acest nemuritor dialog:

„Lache: Hai să bem cîte o bere…
Mache: Întîrziem, Lache…
Lache: Lasă, monşer, ştiu eu… Numa cîte o bere…
Să ne fie de bine!“