Aniversări tradiționale

Publicat în Dilema Veche nr. 658 din 28 septembrie-5 octombrie 2016
Aniversări tradiționale jpeg

După un timp, după ani, viața îți devine ancorată în tot mai multe date fixe. Aniversări și comemorări. Adunate, de-a lungul anilor, cu tăvălugul, pe modelul bulgărelui de zăpadă. Unele fericite și altele deloc – triste, dar necesare. Tot mai multe pentru cineva care nu uită, nu aruncă, ci acumulează. Pentru oameni ca mine, care nu aruncă nimic, datele fixe care trebuie sărbătorite se tot înmulțesc. Dintr-un motiv simplu, ce poate părea sinistru: nu mai sînt de serbat doar zile de naștere ori de nume ale membrilor familiei și prietenilor de o viață, aniversări ale căsătoriei, civile sau religioase, ci și diverse date ale morților din familie. Morți care nu te au decît pe tine. Vine o vîrstă cînd, dacă ești unic moștenitor al unei familii iubitoare, nu-ți rămîne, evident, decît să-i cinstești memoria.

Dar să le luăm pe rînd. Toamna, de pildă, sînt, de cînd lumea, cel puțin două zile de naștere ale unor prieteni foarte buni care s-au serbat în fiecare an. Dacă vreunul dintre ei nu se grăbește să-și serbeze ziua, în vreun an, prietenii intră în acțiune, se dau peste cap și organizează ei ceva. Peste anumite lucruri nu se poate trece… La ziua unui bun prieten de-al meu, la sfîrșit de septembrie, merg de dinainte să-mi pot aminti. Acolo i-am cunoscut, în copilăria mai mult decît mică, pe cîțiva din prietenii de-o viață. Prieteni ca frații, aș putea spune, frați pentru copiii unici care eram, obișnuiți să se joace singuri, între patru pereți (o bună modalitate de a-ți dezvolta imaginația, de altfel, într-o vreme cînd nu aveam nici computer, nici mobil, și nici – culmea! – televizor, pînă la un punct). La prietenul ăsta al meu, un pic mai mic decît mine, era, în ce mă privește, Paradisul. Era Familia, un concept ceva mai cuprinzător, unde erau incluși și prietenii. Unde fiecare se simțea la locul lui, nimeni exclus și toată lumea se întrajutora. E adevărat, mai erau și certuri în Paradis, din cînd în cînd (pornind de la cine cîștiga sau pierdea la vreun joc), dar se remediau rapid, eventual trecînd printr‑un plîns zdravăn, dar izbăvitor.

Cealaltă aniversare de toamnă, apropiată, ca dată, de cea a prietenului din copilărie, e a unei prietene din școală. Cu care nu a fost un coup de foudre, ci relația s-a copt în timp, în ani. Dar a devenit una dintre cele, zic eu, pe viață. La ea se adună, în general, grupul feminin de prietene. Am învățat să ne vedem în fiecare an și să vorbim de ale noastre fără să bîrfim, fără să judecăm. Pentru un „grup feminin“ mi se pare mare lucru. Ne exorcizăm, pur și simplu, povestindu-ne întîmplările mai puțin faste. Și ne bucurăm, împreună, de cele fericite.

Tot toamna era ziua mamei mele. Mama mea era născută pe 15 septembrie, odată cu – de ani buni… – începerea școlii. Era o zi și bună, și rea, pentru că începutul școlii nu poate veni decît cu sentimente controversate. Toate poveștile devenite clișee (pînă la urmă, și ce dacă?) legate de emoția reîntoarcerii, în același spațiu și iubit, și urît, cu ținută festivă și buchete de flori posibil inutile, rămîn adevărate. Le-am trăit și retrăit atît cu mine însămi, cît și cu băiatul meu (poate de astă dată mai intens, fiind preocupată mai asiduu de aparent insignifiante detalii materne, precum să alerg după el să-și pună ceva pe cap, să nu facă insolație la serbarea infinită, să-i dau sticla de apă, să nu rămînă nehidratat, să-i reamintesc care buchet e pentru care profă, ca să nu ajungă cel mai fățos la cea mai harpie etc.)

Dar toate astea au trecut, iar acum ziua de 15 septembrie s-a transformat, dintr-o aniversare a mamei mele, într-o comemorare a ei. Totuși, mă străduiesc ca, alături de puținii oameni cu care mă întîlnesc cu această ocazie, să o păstrez într-un spirit firesc. Așa că mîncăm la un restaurant dintre cele care-i plăceau și ei, și vorbim despre ea, și cu bune, și cu rele. Firesc pentru că urmează o altă serie de aniversări-comemorări, a bunicii mele, a bunicului meu. Pe care tot eu le țin, în felul meu, pe fiecare altfel. De ce? Pentru că pur și simplu nu are cine să o facă. Și pentru că m-au iubit, cu toții, ca pe unicul copil și nepot.

În contextul ăsta, înțeleg cît se poate de bine și Sieranevada lui Cristi Puiu. Am trăit atmosfera de acolo, de destule ori, pe pielea mea. Mai toate petrecerile de familie, pe vremea cînd cei comemorați acum erau aniversați, la propriu, aveau, de pildă, în mijloc cîte o ceartă „sîngeroasă“. Nu la propriu: nu exista violență fizică, dar era din plin cea de limbaj. Musafirii își aruncau în față lucruri îngrozitoare, mai în glumă, mai în serios, vocile și tensiunile se ridicau, venele pulsau. În final, se aducea tortul și, încet-încet, drama redevenea o simplă relatare care nici măcar de fapt divers nu ar mai fi fost bună: invitații redeveneau o familie banală, neaoșă, iubindu-se în felul ei și aju­tîndu‑se la greu. Și așa mai trecea (și mai trece) încă o toamnă.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.