(Alte) senzaţii malteze

Publicat în Dilema Veche nr. 681 din 9-15 martie 2017
(Alte) senzaţii malteze jpeg

În Malta, la Mount St Joseph Retreat House, unde fusesem la o conferință, cum povesteam deja, am rămas o zi după ce majoritatea participanților au plecat. Locul era paradiziac, în special ziua: vegetația mediteraneană, priveliștea spre locuri de vizitat din jur ce păreau inepuizabile, bazinul cu pești și o uriașă țestoasă, precum și cele două pisici contribuiau la senzația asta. Noaptea, însă, era altceva. Mai ales cînd mi s-a spus că rămîn singură acolo, cu excepția iezuiților de la etaj, unde era, de fapt, o mînăstire, nu mi-a picat deloc confortabil. M-am plimbat prin parterul pustiu al stabilimentului, închizînd ușile și ferestrele diverselor camere părăsite, și aducîndu-mi aminte de noaptea dintr-o pensiune de pe lîngă Oradea, aproape de graniță, unde în față începea pur și simplu neantul, iar singurul locuitor al încăperii cu multe cotloane era un păianjen uriaș. M-am „întreținut“ cu cele trei automate care, toate, s-au înțeles să-mi dea numai produse prohibite, după regulile de bun-simț ale oricărei alimentații: chips-uri cu ceapă, cu bacon, biscuiți cu vișine (?). Pînă am adormit, trezită de vreo două bufnituri pe la 6 dimineața, deși știam că nu mai e nimeni cu mine în clădire, pe două etaje.

A doua zi de dimineață, ca-n filmele de groază clasice, toate cele își reintraseră în ordinea lor firească: locul viermuia de oameni care mărșăluiau, cuminți, spre conferința lor, care înlocuia conferința noastră. Aceleași gesturi, același mic dejun, aceeași pauză de cafea cu fix aceleași prăjiturele, aceeași sală cu proiector. Doar că alți oameni, alt subiect. Desigur, relativizarea asta e nesănătoasă și nu duce niciunde. Fiecare lucru își are importanța lui, păstrînd proporțiile. Numai că nu am putut să nu am, iarăși, precum în alte călătorii în străinătate cu diverse burse, sentimentul de invizibilitate. Cînd ești înconjurat de oameni, chiar mulțimi, dar între tine și ei parcă se pune un zid, dincolo de care tu-i poți vedea, dar ei pe tine, nu. Și dincolo de care nu trece căldura umană: tu le zîmbești și ai vrea să-ți răspundă, dar se întîmplă foarte rar sau niciodată. Tu ai vrea să le poți întinde o mînă și ei să ți-o strîngă, așa cum se întîmplase, în Santiago de Chile, în metrou, cu o fată care cînta, iar în final pasagerii nu numai că îi dăduseră bani, dar o și îmbrățișaseră. Dar asta fusese o excepție.

Am mers, cu organizatorul conferinței încheiate, în capitală, în La Valetta. Ne am înțeles foarte bine, în mașină el mi-a povestit toate acele lucruri pe care obișnuiam să le extrag de la locuitorii satelor europene, unde făceam interviuri, cu ce se ocupă oamenii pe acolo, ce merge, elemente de istorie. Vorbind cu el, un om binevoitor, am avut senzația pe care o am, mai de fiecare dată prin călătorii, în conversații: că poți vorbi cu interlocutorii tăi, dar pînă la un punct. Cînd simți că ai putea trece la chestiuni profunde, „adevărate“, că ai putea strecura o părere reală, să spui chiar ce crezi, celălalt se retrage, discret, dar eficient.

Așa că mai bine nu spui mare lucru, te bucuri de ce poți face și admiri peisajul. În Malta totul era fermecător, chiar prea fermecător aș putea spune. Am avut, pe alocuri, senzația ciudată (și, probabil, aiurea) că vizitez un Disneyland al locurilor istorice, în care, da, clădirile sînt vechi, istoria te năpădește, dar totul e prea drăgălaș, prea idilic. Parcă-mi lipsea, din cînd în cînd, ceva mai frust. Asta poate și pentru că partea comercială era copleșitoare, fiindcă Malta trăiește, în cea mai mare parte, din turism: erau, realmente, prăvălie lîngă prăvălie, și cu toții te trăgeau de mînecă să cumperi ceva, să încerci. Nu era atît de scump ca-n alte țări europene, și mai peste tot era ispititor. Cred că, în mare parte, datorită amestecului extraordinar de neamuri, care fac din Malta un loc cu adevărat global. Chiar trăiești sentimentul universalului acolo. Și, cumva, al familiarului, pentru că am găsit și trăsături comune: sînt asemănători cu noi, prin ce spun că valorizează – pun familia pe primul plan și le place viața bună.

Senzația de „drăgălaș“ m-a părăsit, însă, cînd am vizitat Catedrala Sf. Ioan din La Valetta și am privit tabloul lui Caravaggio cu tăierea capului Sfîntului Ioan Botezătorul. Acolo, totul era pur și simplu impresionant. Ca și (dar, desigur, în alt fel) atunci cînd am vizitat cetatea Mdina, într-o noapte înstelată la propriu.

Întoarsă la Mount St Joseph Retreat House, la ora prînzului, mi s-a pus masa într-o încăpere mică, separată. În fața mușamalei gri, cu pătrățele, precum cea a bunicii, la masă mai era cineva. O doamnă mică, mică de tot. În termeni incorecți politic: o pitică. Noi două eram singurele care nu făceau parte din grupurile organizate ale vreunei conferințe. Așa că ne-au pus împreună la masă, eu – uriașă (cel puțin în contextul ăsta așa mă simțeam) și ea – minusculă. În fața cîte unei budinci de macaroane.

Foto: wikimedia commons

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.