Alte rituri de trecere

Publicat în Dilema Veche nr. 801 din 27 iunie – 3 iulie 2019
Alte rituri de trecere jpeg

Rămăsesem datoare cu restul ceremoniilor de absolvire ale copilului meu. Un fel de istorie a riturilor de trecere. Căci ceremoniile astea sînt rituri de trecere, fără îndoială.

Ceremoniile mele, pe de altă parte, au fost mereu aproape complet lipsite de ritual. Mi le doream, pe fiecare, dar, în același timp, mă temeam de ridicolul lor. Plus că vremurile în care s-au petrecut erau de așa natură încît nu le puteai organiza prea grandomanic: de la absolvirea clasei întîi la a clasei a IV-a, a VIII-a, a XII-a și a facultății, toate se desfășurau cumva molcom, măsurat, în spiritul unei epoci nu prea permisive. Nu zic, erau și pe atunci chefuri monstru, cu palincă, țuică, vodcă, șprițuri și alte cele. Dar parcă nu de anvergura unora de acum, cu acces la mai multe substanțe și deschidere, să zicem, infinită de moravuri.

Asta era, pe undeva, și bine. Ni se impuneau niște limite, lucru cu care, desigur, atunci nu eram de acord. Voiam libertate „absolută“. Dar, vrînd-nevrînd, am crescut într-o lume destul de cenușie și mică, în care am învățat să ne mulțumim cu puțin, căci n am avut încotro. Nu aduc nici un fel de apologie lumii ăsteia, ar fi fost mult mai „tare“ din partea noastră să ne fi putut abține de la excese cînd ni s-ar fi oferit totul, nu așa, strînși cu ușa. Și, totuși, asta a fost.

Clasa întîi am absolvit-o cu o mină melancolic-fericită (cel puțin așa spun pozele), tunsă băiețește și fără coroniță (din cauza unui 9 la sport sau la muzică, pe cînd jumătate din clasă cam avea 10 pe linie). Doza de melancolie se datora unei operații de torticolis, înainte de clasa întîi, în urma căreia trebuise să port un ghips vreo lună. În mod ciudat, perioada nu-mi displăcuse: toți se purtaseră cu mine mai frumos decît de obicei, învățasem să joc tabinet cu bunica mea și cu mama nașei mele, care veneau toată ziua pe la mine, și citisem mult. Se instaurase, în urma perioadei ăsteia, o fericire calmă, nu din cea efervescentă.

Absolvirea clasei a IV-a cred că a fost fix în parametrii momentului: stropul de melancolie se volatilizase, mă adaptasem clasei și colegilor, luasem coroniță, aveam prieteni. La sfîrșitul clasei a -VIII-a se făceau poze în parc și aveam banchet. Deja accentul se mutase pe idile, cu cine facem pozele și cu cine și cum dansăm la banchet etc. Eu îmi aduc aminte mai bine petrecerea de după banchet, la unul dintre colegi acasă, în care am serbat totul mai firesc, fără alcool însă (cel puțin fetele) și tot cu rochii și fuste adaptate de pe la mame ori luate de la ceea ce atunci se numea Fondul Plastic.

Cînd a absolvit copilul meu, prin 2010, deja totul era diferit. Grandomania, mai curînd a părinților și profesorilor, pusese deja stăpînire pe toți și toate. Banchetul trebuia făcut la un restaurant scump, pe la Șosea, iar copiii trebuiau (unde sta scris?) să poarte haine de firmă, de seară, peste vîrsta lor și, oricum, peste posibilitățile noastre financiare. Îmi aduc aminte cît am alergat cu odrasla noastră ca să-i luăm un costum bleu ca cerul, în care arăta simpatic, doar puțin nelalocul lui și foarte emoționat. Fetele, în schimb, colegele lui, credeau și știau că dress code-ul oficial era așa: rochii lungi, de super-firmă, pantofi cu toc și fețe machiate ca niște măști. Arătau ca niște copii deghizați în adulți, precum într-un film pe care l-am văzut, demult, la Zilele filmului britanic din Bucureștiul comunist, Bugsy Malone (Alan Parker, 1976) ori precum fetițele de la concursul de frumusețe din Little Miss Sunshine (Jonathan Dayton, Valerie Faris, 2006). Mă rog, ca și în cazul absolvirii mele, adevărata petrecere a copilului meu și a colegilor lui a fost atunci cînd au plecat cu barca în Herăstrău, iar în urma lor, pe lac, a rămas plutind o sticlă de vodcă cu ceva lichid încă în ea, pe care a surprins-o o mamă vigilentă.

Banchetul de final de a XII-a, în ce mă privește, a fost cel mai puțin spectaculos. Terminam o clasă de fete și, oricît de mult mi-ar fi plăcut muzica lui Smokie care s-a tot repetat, și oricît m-aș fi crezut cînd Alice, cînd Sally, din Living Next Door to Alice, și oricît de cute ar fi fost ținuta mea de atunci, nimic nu putea suplini faptul că aveam doar cinci băieți în clasă. Dintre care cel care îmi plăcea mie era favoritul majorității colegelor mele și, deja, prietenul (în sens de boyfriend) uneia. În cazul băiatului meu, țin minte că, la sfîrșit de a XII-a avea părul albastru și era ceva mai bine în pielea lui decît într-a VIII-a, la fel cum colegele lui erau mai în largul lor în rochii lungi și pe tocuri. Petrecerea s-a ținut, desigur, într-un club, în care, slavă Domnului, părinții n-au mai intrat.

Între timp, a venit și ceremonia de absolvire a facultății. Mi se pare incredibil că am ajuns pînă aici, că puștiul întîi în costum albastru, apoi cu părul albastru a ajuns, cum se spunea pe vremuri, aproape titrat. Dar despre asta cu altă ocazie.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.