Așa cum am promis în articolul de săptămîna trecută, revin cu prezentarea cîtorva membri „iluștri“ ai Academiei Oamenilor de Știință din România (AOSR). De ce o fac? Fiindcă: 1) Această „academie“ este susținută din bani publici, iar membrii ei primesc lunar indemnizații, spații pentru „proiecte științifice“, toate din bugetul sărac al statului; 2) Academia Română, cel mai ­înalt for de cultură și știință al țării, validează prin prezența cîtorva membri ai săi în rîndurile academiei „surori“, dar și prin proiecte realizate în comun, această instituție. Asta înseamnă că AOSR este o unitate de elită, nu-i așa? 3) Fiindcă, de fapt, este incredibil cum impostura, coteriile politice, interesele de partid şi de afaceri private pătrund în zone care ar fi trebuit rezervate „modelelor“. Și e incredibil cum oameni de anvergură, ditamai academicienii, stau, fără nici un fel de jenă, în aceeași bancă de „nemuritori“ cu niște cvasi-anonimi. Dar să ne întoarcem la „chipuri și măști“ ale AOSR:

Trei dintre membrii ei sînt fețe bisericești: ÎPS Nifon Mihăiţă, ÎPS Teodosie Petrescu și ÎPS Valentin Gogescu. Despre primul, aflăm numai de bine: doctorate și cursuri post-universitare în străinătate, participări la diverse conferințe internaționale, funcții mari în BOR înainte și după 1989. „Academicianul“ a scris numeroase cărți și articole, dar şi – conform site-urilor Evenimentul zilei si România Curată – note informative către Securitate. Mă rog, așa era pe atunci… Despre cel de-al doilea, ÎPS Teodosie Petrescu, lucrurile sînt la fel de tulburi: acte de caritate și investiții imobiliare în folosul Bisericii, amestecate, și ele, cu acorduri de colaborare cu Securitatea, alături de dosare penale deschise pentru corupție, fals intelectual, luare de mită etc. Despre cel de-al treilea, ÎPS Valentin Gogescu, nu putem afla prea multe: în afară de o ascensiune cuminte în ierarhia bisericească, mari opere științifice nu am găsit. Nici măcar unele mai mici…

Mai departe: Ion Basgan, membru fondator al AOSR. Este profesor, om de afaceri, doctor inginer. A publicat peste 1500 de lucrări cu caracter tehnico-științific (neconsemnate, din păcate, în CV-ul de pe pagina academiei). Sînt pomenite, totuși, unele articole și cărți ale profesorului. Iată-le: două articole despre tatăl domniei-sale, inventatorul Ion Șt. Basgan, o carte, în 1975, despre Condiţii generale pentru transportul mărfurilor în trafic internaţional, o alta, în 2002-2003, Evoluţia transporturilor, mijloace de transport, organizare şi management în context european, apărută la o editură din Rîmnicu Vîlcea (editură care a scos, pînă în 2010, cam 10-12 lucrări științifice pe an, iar apoi s-a reprofilat pe producerea unei game diverse de ambalaje și etichete). Alte cărți: Războaiele fiilor luminii (coautor), și Enciclopedia masoneriei universale.

Adrian Gorun, membru asociat. Pe site-ul academiei nu există un CV lămuritor și e păcat: de pe Internet aflăm că a publicat zeci de articole, cărți, conferințe (majoritatea apărute la edituri de mîna a doua sau la cea a universitărții la care este rector). Pe de altă parte, tot Internetul e plin de reclamații la adresa domnului Gorun și de liste negre ale mogulilor din universități (sursă: România Curată), în care domnia-sa apare cu acuzații privind incompatibilitatea funcțiilor pe care le deținea, cheltuieli nejustificate pentru amenajarea Universității „Constantin Brâncuși“, suspiciuni privind felul în care gestiona alegerile interne din aceeași universitate, administrarea banilor europeni, falimentarea universității etc.

Simion Cioată, membru de onoare. De pe site-ul academiei nu aflăm decît că este profesor universitar doctor și că are următoarele domenii de competenţă ştiinţifică: filozofie și publicistică. Pe Internet, informațiile sînt și mai sărace, și mai neclare: aflăm că un domn Simion Cioată a primit, în 1970, Ordinul Muncii clasa a III-a, în calitate de inspector în Ministerul Învățămîntului, mai aflăm că, în 1984, a scris o carte, Stadiile dezvoltării ontogenetice a personalității, iar în 2006 îl găsim consilier în Comisia pentru învățămînt din Camera Deputaților, cea care, „întîmplător“, tocmai pe-atunci, gestiona înființarea Academiei Oamenilor de Știință din România.

La toate acestea, mai am de adăugat doar un detaliu: actuala Academie a Oamenilor de Știință spune că este „moștenitoarea“ celei înființate în 1935. Ce le deosebește? Iată: în 1943, coordonatorii secției de Istoria și Filozofia Științei erau Constantin Narly, licențiat și doctor în filozofie la Göttingen, și Vasile Voiculescu, medic și scriitor. Cine sînt reprezentanții de seamă ai aceleiaşi secţiuni de astăzi? ÎPS Teodosie, Ion Cristoiu, maestru, și ÎPS Mihăiță Nifon. Cam atît, deocamdată, pe acest subiect. 

Maria Iordănescu este psiholog.