A învăța sau a supraviețui?

Publicat în Dilema Veche nr. 769 din 15-21 noiembrie 2018
A învăța sau a supraviețui? jpeg

Citesc, de mulți ani, cam tot ce se scrie despre educația din România. Îmi sînt familiare toate comentariile care încearcă să deslușească răul din învățămînt, m-am obișnuit cu mari interogații și cu soluții puține, fac parte dintre cei care se străduiesc să înțeleagă, fierb în același sos amar cu ei, așa că rareori diagnosticele date educației mă mai pot surprinde. Zilele trecute am citit, însă, un comentariu care mi-a reamintit problema esențială a școlii: doamna Alexandra Căbuz, membră a Academiei Naționale de Inginerie din Statele Unite ale Americii, a afirmat că învățămîntul românesc nu-l ajută pe copil să răspundă la întrebarea „La ce sînt eu bun? Ce mi-ar plăcea să fac și cum aș putea să îmi dezvolt înclinațiile?“ Dimpotrivă, construcția haotică a programului școlar îi obligă pe copii să caute strict soluții de supraviețuire: cum să se strecoare printre obstacole descurajante.

Mai întîi ar fi gîfîiala după note. Patru ani de gimnaziu, copiii dîrdîie de frica unei note mici, care le poate scădea șansele de a ajunge la un liceu bun. Sau la un liceu care să le pună în valoare talentul, înclinațiiile. Din clasa a cincea fac, împreună cu părinții, tot felul de calcule, tot felul de combinații și de meditații costisitoare, astfel încît media celor patru ani să nu scadă dramatic. Toate însoțite de iritări și opinii veninoase despre șanse și competiție: cei de la oraș îi invidiază pe cei din rural, socotind că obțin mai lesne note maxime. Cei din rural îi invidiază pe orășeni pentru șansele pe care le au de a ajunge la un liceu mai acătării. Toți au de înfruntat, însă, același sistem aberant de uniformizare a abilităților, a cunoștințelor, preocupărilor și curiozităților proprii. Toți sînt măsurați cu aceeași riglă, inflexibilă la diversitate, la cazul particular.

Mai apoi, programa pe care copiii sînt obligați să o parcurgă cu brio este una copleșitoare prin nonsens, inadecvare, exces al cantității și eficiență minimă. Ca să obții note maxime la toate materiile, note de care ai nevoie pentru admiterea la liceu, trebuie să fii o combinație perfectă de Einstein, Pitagora, Garabet Ibrăileanu, Sadoveanu, Ceaikovski, Frunzetti și Lia Manoliu. Căci trebuie să știi tot, matematică, fizică, desen, muzică, sport, literatură, limbi străine, dar nu așa, cît să-ți poți cultiva reflecția și interogativitatea, ci cît să le poți preda, „catedratic“, unor viitori studenți. Am scris, de multe ori, despre absurdul exercițiilor din manualele școlare. Chiar și cei mai vrednici copii și cei mai riguroși părinți cedează în fața lor. Și atunci apelează din nou la soluții colaterale: mai un compromis cu profesorul de educație fizică, dacă vrem să prindem un loc la liceul de mate-info și stăm prost cu săritura în lungime, mai o „atenție“ dată doamnei de biologie, dacă nu pricepem fotosinteza și oricum vrem să dăm la liceul de artă etc.

Încă un fapt care subliniază adevărul conturat de doamna Alexandra Căbuz: toți elevii României, de treizeci de ani încoace, stau sub semnul, înfricoșător, al „schimbării“. Al „reformei“. Al regulilor modificate în timpul anului școlar, al imprevizibilului, al neașezării, al provizoratului. Al indiferenței și al lipsurilor. Dacă faci un rezumat al știrilor din educație din ultimele luni te îngrozești: „Distrugerea școlilor profesionale costă România 2 miliarde de euro pe an“, „Joaca de a testele grilă cu elevii care dau bacalaureatul și evaluarea națională“, „România alocă cei mai puțini bani din UE pentru educație“, „România pe primul loc la corupție în Educație“, „Aproape 7000 de profesori au plecat din țară“, „Numărul de violențe în școlile bucureștene s-a dublat într-un singur an“ etc. Toate neregulile de acest tip duc la o singură concluzie: elevii și părinții lor sînt pe cont propriu. Se descurcă fiecare cum poate. Își fac singuri o strategie de supraviețuire în școala devenită locul nimănui, nesigur, preocupați doar să găsească o urmă de viață, un Nord mai bine semnalizat, o speranță întreținută cu mult efort.

Mai e nevoie să semnalăm cam unde ne aflăm, dacă nici măcar nu ne grăbim încă să avem un ministru titular al Educației? 

Maria Iordănescu este psiholog.

Foto: wikimedia commons

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.