100 de zile...

Publicat în Dilema Veche nr. 734 din 15-21 martie 2018
100 de zile    jpeg

Ara Șeptilici e una dintre prozatoarele talentate ale generației nouăzeciștilor: debutează în 1992, în volumul colectiv Ficțiuni (Editura Litera). După cum spune Ion Bogdan Lefter, „ea se arată încă din Ficțiuni foarte sigură pe sine, deja posesoare a fineței stilistice care o caracterizează și astăzi și deja manipulatoare dexteră a mai multor formule textuale, în funcție de efectele urmărite.“ Romanul următor, Dublul (Paralela 45, 2006), „e una din cărțile de vîrf ale noului nou val al prozei românești recente, a anilor ’90-2000“ (Ion Bogdan Lefter).

Romanul care a venit la opt ani după Dublul este 100 de zile pînă la 1000 de ani (Herg Benet, 2014). Textul lui m-a intrigat și m-a interesat în același timp, fiind complet atipic. Atipic ca subiect și ca structură, atipic raportat nu doar la scrierile momentului. Textul e împărțit în secvențe numerotate, mai întîi în proză, la persoana întîi, adresată unui tu misterios, ca apoi să ajungă în versuri, un soi de poem epic: „Azi a venit familia de mongoli. Mi-au adus niște broccoli. Mi-au comunicat delicat că maică-mea e îngrijorată că are o singură fată. N-am putut să le spun că să-și mai facă una, ar fi fost total deșănțat și, știm, la mongoli nu-i la fel ca la noi, ei oricum fac doi...“

Textul e suprarealist, nu are un subiect cap-coadă și nici personaje clasice. Sînt însă teme, chiar fundamentale, care se repetă, precum și personaje așijderea. Moartea, timpul, iubirea alternează cu teme concrete, fiziologice, precum mîncarea sau căldura. Pare să se contureze a lume a planurilor diferite, abstract/concret, general/particular, în care se trece ușor de la una alta și nimic nu durează: „Mi se schimbă pielea, sînt total ieșită din fire. Și, în fond, cine ești tu de poți face asta din mine și cît de înlăuntrul timpului meu, ca să mă las. Atît cît se vede, și se vede deja foarte mult, nu mai pot să iau toată cana, nu mai pot să te-ajung și cred că, chiar împotriva mea, nici nu mai vreau. Pot, în schimb, să îți fac un compot de pere, de pere cu mere cu miere și cu orice alte prune vei cere.“

Probabil că tocmai asta fascinează la romanul Arei: instabilitatea și amestecul planurilor, lipsa identității certe a personajelor și lipsa unui fir călăuzitor. Toate mi s-au părut relevante pentru lumea de azi, într-o oarecare măsură. Un amestec între un consumism dus la extrem și căzut în fiziologic și un metafizic distrugător, incapabil să ne mai salveze. O lume în care nu numai că happy end-ul nu e posibil, ci nici lucrurile structurate, duse pînă la capăt, nu-și mai găsesc locul.

Sînt posibile doar trăiri disparate și flash-uri din trecut, bîntuite de anumite leitmotive, simbolice, de cele mai multe ori. De pildă, cel al maimuței: „Acum tu vrei să-mi depășesc condiția de maimuță, altfel nu mai vorbești cu mine, nu mă mai vezi niciodată, nu-mi mai arăți unde e comoara noastră îngropată...“; fabricile și uzinele, reminiscențe evidente ale trecutului – „Și zău, atît de tare îmi pasă de tine, că aproape am uitat de fabrici și uzine“; familia de mongoli – „familia de mongoli plecase în Mongolia, că venise democrația mongoleză călare pe un inorog care știa chineză și se puteau înțelege“; mama – „mama îmi aduce mîncare în pungi legate ultima oară cu o ață portocalie și roasă la capete“; nevasta de acum o mie de ani – „Femeia veche de o mie de ani mă aștepta acolo, între roțile cusute cu catgut și care, dacă le-am fi lăsat să se miște, ar fi ajuns, desigur, în absolut.“

Toate acestea se leagă între ele (vezi obsesia cusutului), într-un puzzle în care nu ești niciodată sigur că ai nimerit locul corect al pieselor (chiar dacă, aparent, se potrivesc): „Fabrici și uzine se transformaseră în mine și nu numai că nu mai erau, dar nici nu mai erați“; „Nu mai contează (...) dacă nevasta mea de-acum o mie de ani, dacă familia de mongoli și cele o sută de zile spun că sînt mai puține pînă la o mie, eu țip nu. Nu mai e timp, cele o sută de zile s-au terminat acum o mie de ani, atunci cînd ne-am urcat pe tavane și știam că, pentru o vreme, vom fi exact la fel.“

Obsesia timpului e unul din motivele principale ale romanului: „Tipul ăsta de condiționare temporală, în care nimeni nu știe cînd și în ce dimensiune vorbește, mi se pare de-o barbarie intelectuală de neiertat.“ Timpul se asociază, inevitabil, cu moartea: „Mor oameni lîngă mine și nu știu cum mai simt, dacă e durere, dacă e rugăciune...“ De obicei, de moarte se scapă prin iubire. Dar în cazul celor 100 de zile, nu e chiar așa: „O fi fost asta iubirea sau o fi fost aia de data trecută? Să fiu în halul ăsta de lipsit de substanță, să nu pot iubi decît atît cît ține mosorul firului de ață sau chiar mai puțin?“

Nici iubirea nu mai poate fi salvatoare, și se pare că nici Dumnezeu: „Marele maestru se pregătește să moară, s-a plictisit îngrozitor să mai tragă lumea pe sfoară.“ Romanul Arei Șeptilici are, printre ultimele replici: „Și oricum, la ce bun? (...)“ Și rămîne inedit și aproape mereu redescifrabil.

caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Se știe, politicianul român vorbește colorat, dar cîteodată (pesemne ca să fie sobru) își restrînge paleta de culori. De curînd, într-o discuție la televizor, l-am auzit pe unul afirmînd despre un altul că „a spus negru pe alb“.
image png
Ce ne amintim și ce am uitat
Întoarcerea spre trecut, în încercarea de a-i recupera reperele, ar trebui să fie însoțită, așa cum au încercat s-o facă și organizatorii expoziției dedicate Monicăi Lovinescu, de sentimentul „aducerii aminte, înainte de a uita”.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.