Viaţa şi opera

Publicat în Dilema Veche nr. 108 din 16 Feb 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

O pedagogie vag marxizantă - anticipată totuşi de Sainte-Beuve - ne-a deprins cu ideea că opera oricărui producător de cultură e "oglindirea", efectul, "transfigurarea" vieţii sale. Biografia explică textul. Marcel Proust, a cărui viaţă n-a fost lipsită de un patos secret, a scris o celebră replică la această prejudecată (Contre Sainte-Beuve), ca unul care ştia din proprie experienţă că "o carte e produsul unui alt eu (s.m.), decît cel care se manifestă în deprinderile noastre, în viaţa noastră publică şi în viciile noastre". Nu ştiu cît de departe se poate merge cu această disjuncţie proustiană. În definitiv, creativitatea nu e neapărat o formă de schizofrenie, nu valorifică întotdeauna o patologică dedublare a personalităţii. Există experienţe şi evenimente de viaţă care au, inevitabil, un anumit ecou, mai discret sau mai apăsat, asupra operei. Proust are însă dreptate să refuze simetriile mecanice şi inferenţele grosolane. E de presupus că fiecare dă, în lucrările sale literare sau ştiinţifice, tot ce are mai bun. Cu alte cuvinte, textul, cînd e împlinit, bate biografia. Vieţi precare sau amendabile - ca ale lui Villon, Rimbaud sau Modigliani - nu exclud opere admirabile. Opţiuni politice delirante - vezi Céline, Aragon, Heidegger şi Sartre - nu reuşesc să diminueze talentul şi anvergura. Îţi pare rău, condamni ceea ce e de condamnat, regreţi, uneori, că autorii la care ţii au bătut cîmpii fără măcar să-şi amendeze, retrospectiv, greşelile, dar nu încetezi să te bucuri de reuşita lor artistică sau intelectuală. O "răpide ochire" în măruntaiele proprii te va ajuta, de altfel, să nu te grăbeşti cu ridicatul pietrei şi cu clasificările în alb-negru. Dar chiar vieţile oamenilor, indiferent dacă se cuplează sau nu cu o operă (mai mult sau mai puţin reuşită), sînt departe de a fi ansambluri omogene. Avem cu toţii perioade bune şi perioade rele, avem cu toţii, în raniţă, isprăvi dezonorante şi isprăvi onorabile. De aceea, nu putem fi judecaţi pe fragmente. Decisive sînt bilanţul, dominanta, proporţia. Judecata optimă, judecata corectă nu poate fi decît cea "finală", adică cea survenită în clipa din urmă a insului şi a lumii... Nu spun toate astea ca să relativizez culpa unora şi a altora sau ca să scot din discuţie dimensiunea morală a unui autor sau a altuia. Vreau doar să avertizez asupra riscului de a manipula isteric sabia dreptăţii şi de a căuta cu lumînarea răul. Vreau să atrag atenţia asupra cercului vicios al "demascărilor". Cu cît o să vorbim mai mult de "odioşii" dintr-o parte, vom amplifica zelul de a identifica "odioşii" celeilalte părţi. Cu cît vom publica mai multe caricaturi antimusulmane, cu atît vom avea mai multe incendii antieuropene. În 1959, un profesor de la Cambridge, C.P. Snow, a scris o carte de mare succes şi perfect stupidă: Cele două culturi. Omul descoperea, candid, că există o cultură a "literaţilor" şi una a "ştiinţei pozitive", le punea apoi într-un trivial contrast (unii reacţionari, unii progresişti, unii de dreapta, unii de stînga, unii aroganţi, ceilalţi plini de compasiune pentru aproapele) şi le cerea, în final, să se împace, luînd ca model literatura sovietică a momentului, în care figura inginerului a devenit centrală. Dar chiar şi un ideolog caraghios ca C.P. Snow face efortul să-şi nuanţeze opiniile. Dostoievski - spune el - e un scriitor genial. Dacă însă îi citeşti jurnalul, te îngrozeşti: pledează pentru război, susţine autocraţia cea mai arbitrară, e antisemit, consimte la exploatarea maselor, e, pe scurt, ultrareacţionar. Prin contrast, Cernîşevski e băiat de zahăr: deschis la inimă şi la minte, plin de bunăvoinţă, de pasiune socială, de elan justiţiar. Posteritatea e însă capricioasă. Pe termen lung, ea iartă relele şi consacră opera valoroasă, indiferent de caracterul antipatic sau simpatic al autorilor. Nici un cititor normal nu stă pe gînduri, dacă are de ales între Ce-i de făcut? al lui Cernîşevski şi Fraţii Karamazov. Misterul juxtapunerii dintre o "fire întoarsă" şi genialitate ne scapă oricum, iar obstinaţia de a-l lămuri ne va face să pierdem multe ceasuri de lectură exaltantă. Am scris, cu ani în urmă, tot în Dilema (pe atunci nouă), un articol despre procesul devastator făcut lui Mircea Eliade, ca urmare a păcatelor lui de tinereţe. Spuneam că justeţea unui asemenea proces depinde de discernămîntul judecătorilor şi de simţul lor pentru măsură: în fond, ni se cere să admitem ca fiind omeneşte posibilă convieţuirea (paradoxală?) între un episod ideologic nefast şi o creativitate validă, autonomă. Dacă însă construim ruguri, incendiem biblioteci şi proferăm excomunicări, atunci nu trebuie să ne mire cînd, mai devreme sau mai tîrziu, vedem aprinzîndu-se ruguri contrare. Furor-ul demascărilor ne duce, automat, în pragul unui nefericit ping-pong planetar: "X e un scriitor fascist!" - "Da, dar şi Y e un scriitor comunist!" - "Bine, dar Y n-a omorît oameni!" - "Păi, nici X n-a omorît oameni!" - "Da, însă doctrina la care a aderat X a fost una criminală!" - "E adevărat, dar şi doctrina la care a aderat Y a fost criminală!" - "Totuşi, X n-a avut nici măcar bunul-simţ să retracteze!" - "Şi ce, Y a avut?" - "Da, dar după deriva comunistă, Y a devenit om cumsecade şi a făcut mult bine!" - "Păi, şi X, după momentul legionar, s-a potolit şi a făcut mult bine!". Întrucît e moralmente imposibil să spui că unele demascări (cele privind extrema dreaptă) sînt legitime, în vreme ce altele (cele privind extrema stîngă) sînt abuzive, singura soluţie e ca una din tabere să fie mai înţeleaptă decît cealaltă şi să iasă din caruselul recriminărilor. Sau, atunci, să facem, fără supărare, o dată pentru totdeauna, un exerciţiu de confesiune şi apoi, limpeziţi, să pornim împreună mai departe, cu tot ceea ce a rămas nepătat în noi.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.