Am noroc. Dimineaţa, la trezire, îmi dau seama că am avut unele vise, dar, de cele mai multe ori, nu-mi amintesc aproape nimic din anecdotica lor. Spun că am noroc, pentru că, ascultînd sau citind ce vise au alţii, trăiesc mici momente de panică, amestecată cu invidie.
Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri
Despre vedenii şi vise
Pentru a citi integral articolul,
sau
PUBLICITATE
Între 10 şi 14 mai a avut loc la Torino cel mai mare tîrg de carte din Italia şi unul dintre cele mai mari din Europa. La ediţia de anul acesta, una aniversară, invitatele de onoare au fost România şi Spania. Într-un tîrg cu cinci pavilioane, sute de expozanţi, sute de mii de vizitatori şi o sumedenie de lansări şi dezbateri întîmplîndu-se în acelaşi timp, e foarte uşor să treci neobservat.
citiţi
De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)
„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)
În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)
citiţi 
Căutare
Lecturi intersectate
Orzul pe gîşte - la Educaţie
Aşadar, avem un guvern de stînga. „Stîngă modernă, europeană“ (aţi observat cît de des a fost repetată sintagma asta în ultimii ani?). Peste tot în lumea democratică, stînga defilează cu două priorităţi: educaţia şi sănătatea. Şi de multe ori cîştigă alegerile datorită programelor destinate acestor domenii.
citiţiHoţul care a spart Encyclopaedia Britannica
Dintre toate cărţile din bibliotecile lumii noi, una anume are o legendă şi un statut aparte. În prima parte a secolului XX, această carte, cu toate volumele ei, se vedea în spatele scaunului capitonat în piele din orice birou de om important – fie că era el politician, medic, avocat sau bussinesman.
citiţiIdei de stricat distracţia anti-austeritate
Vasăzică austeritatea nu mai e chiar aşa o fatalitate, ne anunţă noul preşedinte francez François Hollande, în aplauzele entuziaste ale mulţumii. Dacă zice un om ales de poporul francez, atunci e musai să fie adevărat, doar nu s-a mai văzut politician francez să bată cîmpii, nu?
citiţiSocietate
O Elveţie a guvernelor
Ultimele două propuneri ale noului Guvern se înscriu perfect într-un lung şir de numiri anterioare, păguboase. Prima dintre ele, o rectoriţă a unei universităţi particulare, nu a avut prea mult timp să-şi expună programul de reformă, ocupată fiind să înţeleagă că un program de două săptămîni la o universitate de prestigiu nu înseamnă că ai absolvit universitatea cu pricina.
citiţiFlori şi fete
Domnul îşi urma soţia cu un aer caraghios de absent. Într-o mînă ţinea un ghiveci din cele ce se atîrnă, din care se revărsau zeci de petunii planturoase, roz. În cealaltă ducea un ghiveci la fel, plin cu o tufă gureşă de cerceluşi. Evident că habar n-avea ce fel de flori cară şi prea puţin îi păsa; aerul de martir suprem al plictiselii îi ucisese orice poftă de viaţă.
citiţi(Iar) pe bicicletă
Merg pe bicicletă, precum majoritatea foştilor copii, dintotdeauna. Cînd eram mică, ieşeam, cu gaşca, în Parcul Tineretului, cu Pegasul meu verde. Nimic spectaculos pînă aici. Mai spectaculos era cînd ieşeam singură, prin acelaşi parc, şi, uneori, mă aventuram în locuri pe care ca „simplu pieton“ nu le atingeam vreodată.
citiţiPrima pagină în format PDF
Conectaţi-vă
Popular content
MC
adăugat de ti la data de 23 Noiembrie 2011 12:11:33
Nu vreau nici duhovnic, nici psihiatru, nici ispite. De ce toata
viata s-a presupus ca as ascunde ceva, ca este mereu ceva
de gasit la mine pe care cu multa abilitate il tin ascuns?
Toata viata! Si daca n-ati gasit nimic pana acuma ce va face
sa cautati in continuare?
un os bun de ros
adăugat de Detaliul la data de 22 Noiembrie 2011 05:11:29
imi permit sa spun ca prea multe nu ne invata acest articol. afirmatie periculoasa in propozitia mea... pe acest teritoriu ne asemanam, dl. Plesu si subsemnatul, subsemnatul si alti subsemnati, comentatori si cititori. Dl. Plesu si domniile voastre. adica noi toti avem un ceva de spus despre vise. din nefericire, asemeni fotbalului sau politicii de cafenea, visele sunt teribil de darnice in materialul lor specific. desi ne apartin, noua, fiintelor vii... habar n avem ce e cu dansele. cu atat mai mult cu cat abia de ne am aplecat cu adevarat asupra cunoasterii lor. de aceea ma umflu in pene sa descopar un Plesu calator prin idei gregare, pentru ca astfel calific imersiunile mele in interpretarea si teoretizarea viselor, onirismlui. cand nu prea ai ce spune oricand visul te poate arunca... in visare, sperand ca este o salvare
Visele sunt ca si ciupercile
adăugat de topacv la data de 22 Noiembrie 2011 11:11:50
Mi-a placut raspunsul dat de Sf. Nicolae Velimirovici la intrebarea legata de interpretarea viselor, si aflarea originii lor (de la minte, de la Dumnezeu sau de la diavol). Nu mai am citatul exact, dar zicea ca visele sunt ca si ciupercile. Doar cei cu experienta mare pot stii de ce fel sunt, daca sunt bune sau rele... Asa ca, cei fara experienta, mai bine sa nu riste "sa manance ciuperci" pe care nu le cunosc...
sfintii parinti
adăugat de adrianrusu la data de 21 Noiembrie 2011 11:11:01
Nu, „sfintii parinti” nu cunosteau dubiul (atlfel n-ar fi fost „sfinti parinti”): cautati, de pilda, refutatia reincarnarii a sf. Ireneu al Lyonului. „Argumentatia” sa, de trei parale, este asezata pe aceea ca ar trebui sa ne reamintim viata trecuta asa cum ne ramintim si visele. Este prima fraza a refutatiei. Ori...visele NU ni le reamintim, mai degraba! (ar mai fi exemple de altfel....).
Visul
adăugat de Padrian la data de 21 Noiembrie 2011 05:11:22
Visul e antrenamentul pentru viatza de apoi si somnul vesnic.
Poate sa vina si de la drac si de la Dumnezeu.
Sigur visul Mariei a fost de la Dumnezeu ...celelante..
Bine e sa ai certitudini...
adăugat de marinela2011 la data de 23 Noiembrie 2011 04:11:51
Atit, de fapt.
Cit despre "celelante"...suna frumos, italieneste, dar nu romaneste.
vise vs. vedenii
adăugat de excelsior la data de 21 Noiembrie 2011 05:11:33
"Universul descoperit de Jung nu e o simplă închipuire divagatorie. E o lume, un teritoriu misterios, de a cărui frecventare, fie şi episodică sau repede uitată, nimeni nu e scutit."
Cred ca d-l Plesu face o confuzie intre visele banale, obisnuite, si experientele traite de Jung. Se stie ca doctorul Jung, asemenea mamei dansului, avea o "bogata" activitate spiritista. De fapt, "Cartea rosie" este un jurnal in care sunt expuse o parte din aceste experiente paranormale. Are dreptate d-l Plesu cand spune ca ce descrie Jung nu e o inchipuire, ci o lume misterioasa, chair tenebroasa, as spune eu. O lume reala, o lume in care se plimba cei care sunt in contact cu lumea demonica. Or, din aceasta perspectiva, a face o comparatie intre trairile lui Jung si visele noastre obisnuite, denota o neintelegere a fenomenului spiritist. Nu ca as dori cuiva sa-l inteleaga. Din contra, pentru ca nu cred ca e o joaca cu focul, ci, mai mult, inseamna a sari direct in foc!
Salt abisal...de la Jung la Gâdea
adăugat de Numitul Natafletz la data de 21 Noiembrie 2011 03:11:04
Ce bine şi, mai ales, CE INTERESANT scrieţi când nu faceţi politică. Nuştiu de ce vă cramponaţi de un domeniu în care aţi admis singur că nu vă pricepeţi sau, ca să fiu riguros, “nu aţi avut noroc la preşedinţi”(bine că aveţi noroc la vise). De atâtea ori politica sau subiectele triviale de la tv v’au prins în situaţii total inadecvate apărând sau ajutând sau fie şi numai comentând indivizi sau fapte cu moralitate cel puţin îndoielnică dacă nu chiar ticăloşi sau ticăloşii fără margini. Aveţi cărţi minunate, aveţi eseuri sclipitoare şi ştiţi atâtea din domenii din care cititorii ar fi mult mai încântaţi să le împărtăşiţi…
Păcat de norocul irosit...
...sau de la Gadea la Jung
adăugat de marinela2011 la data de 23 Noiembrie 2011 05:11:42
De obicei va citesc cu placere si sint de acord cu dvs. mai mereu. Si acum agreez cu faptul ca dl. Plesu are un registru larg de subiecte pe care le poate aborda si aplica amprenta sa deosebita. Dar vedeti, cititorii Dilemei nu sint toti la fel si mai cred ca dl. Plesu nu scrie - cine o poate face - doar pentru a face placere publicului si poate nici pentru a-l irita, neaparat. Oricum ar da-o, nu poate multumi pe toata lumea.
Si mai ginditi-va si practic, terre a terre: daca dvs. ati avea o revista de cultura contemporana, sau ati fi jurnalist, cum ati putea evita subiectele vietii cotidiene sau politice? Nu credeti ca in acest caz vi s-ar reprosa ca stati izolat intr-un turn de fildes si dispretuiti realitatile vietii oamenilor de zi cu zi?
Mie mi-e indiferent despre ce anume scrie dl. Plesu, in sensul ca nu am preferinte de un fel sau altul. Sint subiecte care ma intereseaza si altele nu, in general vorbind. De exemplu eu nu citesc despre sporturi pentru ca sint complet pe dinafara de subiect.
Dar revenind, ma zgindare ideea ca spre deosebire de noi toti care ne dam cu presupusul in fel si chip in revista d-lui, dl. Plesu ar trebui sa fie cumva cenzurat sau sa se autocenzureze. Nu vi se pare cel putin absurd?
Vedenii si realitati
adăugat de marinela2011 la data de 21 Noiembrie 2011 01:11:07
A propos de vedenii si mai multe realitati, am vazut simbata o piesa de teatru, "Shining City" de Connor McPherson in interpretarea unui ansamblu de actori reuniti sub numele de Toronto Irish Players.
Connor McPherson este un tinar (40 de ani) scriitor si regizor de teatru irlandez de mare succes iar aceasta piesa a fost nominalizata pentru 2 premii "Tony"(cam echivalentul Oscar-urilor la filme) incluzind cea mai buna piesa de teatru in 2006.
Nu va voi da decit citeva repere si motivul pentru care se potriveste cu articolul d-lui Plesu si tema saptaminii, o realitate, mai multe realitati.
"Actiunea" se petrece in Dublin in cabinetul (camera de locuit) al lui Ian care isi primeste primul pacient, John, in noua sa practica de terapist-psiholog dupa ce renuntase nu demult la aceea de preot. Problema lui John este ca de la moartea sotiei lui intr-un accident de masina este urmarit, haituit de "vedenia" sotiei moarte in casa unde locuisera timp de ....multi ani(imi scapa cifrele). In afara de socul mortii sotiei, aparitiile neasteptate si capricioase ale nalucii ii rascolesc trecutul, relatia lui cu Mari, sotia moarta in accident. Dincolo de senzatia de bizar, teama si culpabilitate cu care este confruntat, John se vede in situatia de a-si reevalua atit trecutul cit si prezentul, realitatea. Ce este real, pare a fi intrebarea pe care o pune el terapistului a carui proprie realitate se afla intr-un moment de tranzitie, de cautari, de experimentari.
Intr-un moment de tranzitie, de dislocare se afla si celelalte doua personaje ale piesei. Neasa, iubita lui Ian, terapistul, cu care are un copil locuieste temporar la fratele acestuia si vine sa il confrunte pentru disparitia lui de-acasa de citeva zile si aflam ca Ian intentioneaza sa o rupa cu ea pentru ca "asa nu se mai poate". Asa-ul lui Ian este o criza de identitate in primul rind, evidentiata si de o relatie pasagera cu Laurence, un tinar prostituat, si acesta, tatal unui copil si ajuns in situatia de a-si vinde "serviciile" pentru un adapost si supravietuire.
Autorul pare a pune mai multe intrebari decit ofera si raspunsuri.
Cine sintem? Ce este real? Incotro mergem si cit control avem asupra propriei vieti?
Nu stiu daca piesa a fost tradusa in romaneste inca. In mod cert ar fi un adaos salutar oricarui repertoriu teatral.
coincidenta recenta
adăugat de ronnie la data de 21 Noiembrie 2011 10:11:27
Acu putin timp, intr-o noapte cu febra, se facea ca eram intr-un tren care circula, cand pe sine cand pe ciment, care o lua cand pe camp cand prin cartiere marginase, si care, la un moment dat, a ajuns in casa plina de pisici de diferite culori a unui impegat de miscare. Am coborat din tren, am iesit din casa si m-am trezit in mijlocul unei campii strajuita de un munte cu aspect de deal, cu o sosea circulata de tiruri. Casa parea acum mica cat a unei gari de halta si pe ea era o placuta pe care scria "Muntii Pribegiei 1411 metri". (sau 1471, nu sunt sigur)
Dimineata, cum boleam, am zis sa citesc ceva si am luat "Maestrul si Margareta". Pe prima pagina, in primele randuri ce sa vezi: apare personajul Ivan Nikolaevici Ponîrev, care publica cu pseudonimul Bezdomnîi (rus. Pribeagul). Marturisesc ca am mai citit cartea in urma cu 10 ani, dar coincidenta e evidenta, zic eu.
...psihiatru de o obedienţă sau alta
adăugat de Reality Check la data de 21 Noiembrie 2011 02:11:22
Sa nu exageram! Daca spuneati "psihiatru roman de o obedienta sau alta" sau "om de cultura roman de o obedienta sau alta", mergea la sigur. Stim de ce - pentru ca asa e romanul, obedient tuturor partidelor la putere, FSN, CD, PDL, mai nou inclinind delicat spre USL. Dar sa sugerati ca "psihiatrii" sint la fel de indeminateci la obedienta ca multi romani, mi se pare o exagerare. Jung, un activist din copilaria psihiatriei si autor de literatura beletristica inca populara, ar fi foarte ofensat. Cred eu.
Cheers!
Mai citeste odata:
adăugat de marinela2011 la data de 23 Noiembrie 2011 05:11:27
"Căci am observat un lucru: marii fondatori ai psihoterapiei – cei din categoria şi de anvergura lui Jung – păstrează, mereu, un ton precaut: fac loc relativismului metodologic („pentru mine – spune Jung într-o scrisoare către Evans Wentz – agnosticismul este de rigoare“), nu se sfiesc să aibă dubii („nu există – Jung dixit – o tehnică de interpretare a viselor perfect verificată“), tatonează, semnalează riscuri, cultivă ample teritorii de interogativitate. În schimb, urmaşii, „adepţii“, epigonii se lăfăie în certitudini. Ştiu tot, explică tot, au oricînd la îndemînă soluţii."
Unde in text sau articol se face vreo referire la apartenenta politica a cuiva si unde se sugereaza ca"psihiatrii sint la fel de indeminateci la obedienta ca multi romani"?
V-as mai intreba, asa, prieteneste, ce culoare are cerul pe planeta dvs.?
Sinteti funny!
adăugat de Reality Check la data de 26 Noiembrie 2011 12:11:05
Nu m-am referit la fragmentul pe care l-ati citat dv, ci la acesta: "Răspunsul contemporan te trimite la un psihiatru de o obedienţă sau alta." Reveniti, va rog, cu un comentariu adecvat. Nu ma deranjeaza sa am o dezbatere de idei cu cineva, indiferent de religia, sexul, rasa, orientarea sexuala sau nivelul sau de maturitate. Atacurile la persoana cu toporul sint insa mai greu integrat intr-o dezbatere rationala si au o tendinta de boomerang legal. Pentru mai multe detalii, va recomand "Crima si predeapsa" de Dostoievsky.
Daca vreti sa stiti ce culoare are cerul pe planeta mea, aceeasi cu a dv, iata un raspuns foarte concis:
http://en.wikipedia.org/wiki/Sky
Cheers!
and you are not!
adăugat de marinela2011 la data de 26 Noiembrie 2011 07:11:18
Da, m-am gindit ca poate va referiti la "Răspunsul contemporan te trimite la un psihiatru de o obedienţă sau alta." Problema este ca in mod cert dl. Plesu nu se referea la obediente politice ale psihiatrilor ci la diverse scoli si trend-uri in psihiatrie. Nu trebuie sa fi citit "Crima si pedeapsa" ca sa iti dai seama de asta. Dumneavoastra vi se blocheaza simtul umorului daca sinteti tinta lui, dar nu aveti nici o greata sa luati la misto pe domnul Plesu, de exemplu. Pai de ce? Cit despre atacul la persoana, hai sa fim seriosi. Nu v-am adresat nici o insulta de nici un fel ci am folosit aceleasi metode pe care le folositi dumneavoastra (si eu si altii), foarte "curajos", fata de autorii articolelor de aici, de la Dilema, care nu raspund, de regula, nici unui atac, chiar la persoana, cum atitea incaseaza domnul Plesu in mod regulat. Bumerang legal? De ce? Pentru ca din curiozitate intelectuala am intrebat ce culoare are cerul pe planeta dvs.?
Cit despre "Crima si pedeapsa", n-o citesc, domne, ca nu vreau, uite asa! Citesc ce vreau eu de cind sint pe lume si ma lasa rece parerea unora ca dvs. sau a doamnei aceleia care nu va simtiti bine decit daca va imaginati ca ati citit o carte in plus fata de cineva. De parca eu am cum sa stiu cit si ce a citit cineva aici sau altii au cum sa stie ce am citit eu. Ciinele moare de drum lung si ..."geniile" de grija altora.
Credeam ca aveti simtul umorului, de-aia v-am comentat. Fiti linistit, voi face in continuare tot la fel atita vreme cit, legal sau otherwise, este permis sa comentezi comentarii pe acest forum.
Cheers back!
...Sfinţi Părinţi, care interziceau formal frecventarea viselor
adăugat de Reality Check la data de 21 Noiembrie 2011 01:11:25
Au reusit "cei citiva sfinti" sa puna in practica propriile directive formale? S-au oprit din frecventarea viselor? De visat au mai visat? Cum au facut?
Desigur, intrebarile mele sint retorice - e evident ca nu s-au oprit din freceventarea viselor din moment ce au ramas in istorie ca "sfinti". Fiind mereu in cautare de surse de umor, as dori sa stiu cine sint "cei citiva sfinti". Multumesc anticipat celor care se gindesc sa ma ajute.
Cheers!
deci
adăugat de ism la data de 21 Noiembrie 2011 01:11:50
domnul Noica a avut dreptate http://accidentaloptimist.posterous.com/the-silent-language-of-psychothe...
Sa inteleg ca nu mai visati la ceva posturi ?
adăugat de raduhumor la data de 20 Noiembrie 2011 10:11:40
Sau nu va mai amintiti ce-ati visat ?!
Vis vs realitate
adăugat de Dantes la data de 20 Noiembrie 2011 04:11:33
Arta Visatului - Carlos Castaneda
Pentru spirit sunt "realitate" atat taramul visului cat si ceea ce numim noi "taramul realitatii".
Mind Control
adăugat de ti la data de 20 Noiembrie 2011 02:11:10
Cine sunt acesti "specialisti" si cine le confera lor libertatea de a
efectua aceste experimente primejdioase şi ireversibile?
Si in ce constau experimentele respective? Care sunt consecintele
reale si cum de au indivizii astia mana libera sa dispuna de noi ca de niste cobai? De cand sanatatea, viata si persoana noastra sunt
proprietatea unor indivizi nenumiti si fara chip in a caror posesie
intram prin predare pe semnatura, livrati de politicienii si legi clandestine facute cu acest scop?
Cum isi permit acesti indivizi sa ne puna in situatii de risc de atac
de cord, accidente cerebrale, depresii, etc. totul sub antetul mult
prea facil al progresului stiintei si tehnicii.
Abuzurile tehnologice
de tipul radiatiilor electro-magnetice si al intoxicarii cu vapori facilitatori ai controlului mental, trebuie dezvaluita opiniei
publice si condamnata ca o incalcare a dreptului la viata si sanatate
a cetateanului.
sa se simta bine diaspora
adăugat de florincparlea la data de 20 Noiembrie 2011 08:11:03
fraza cheie a articolului :"Editura Trei, Vasile Dem. Zamfirescu şi colaboratorii săi planează generos deasupra crizei generale, arătînd că, în România, totul e posibil. Chiar şi performanţa de calitate." ....adica in Romania e o situtatzie ingrozitoare si ,printr o minune,se poate publica si o carte...in restul lumii e paradis ,in Romania e iadul si ,culmea,apara o carte la noi !....acum cateva saptamani domnul Plesu descoperise in Bucuresti un unic restaurant romanesc frecventabil.....acum a aparut o carte.....pesimismul e obligatoriu ?
Nu inteleg
adăugat de marinela2011 la data de 20 Noiembrie 2011 05:11:02
Ce legatura are articolul d-lui Plesu cu "sa se simta bine si diaspora"?
Si nu inteleg de ce vedeti pesimism unde nu este.
Cind dl. Plesu este intr-adevar critic cu privire la stari de fapt in Romania(ceea ce nu mi se pare ca ar fi intentia acestui articol), nu cred ca o face niciodata de pe pozitia unuia de pe Luna sau din alta tara. Este si dumnealui roman ca dvs. si ca mine. Eu nu am citit un articol in care dl. Plesu sa faca afirmatii denigratoare la adresa Romaniei sugerind ca in alte parti ar fi paradisul pe pamint. Orice i se poate reprosa d-lui Plesu, dar nu ca ar judeca atit de simplist cum puneti dvs. problema.
Nu inteleg iar cum puteti asuma sau decreta ca daca cineva are observatii critice la adresa Romaniei, atunci nu este un bun roman. Adica nici domnul Plesu nu este un bun roman si nu-si iubeste tara? Daca intr-adevar i-ar fi atit de lehamite de Romania si ar fi atit de pesimist cum credeti dvs., credeti ca nu ar fi avut posibilitatea sa se stabileasca pe alte meleaguri?
Cit despre romanii stabiliti in strainatate, dispora, acestia sint tot atit de diferiti unul de altul precum sint cei din Romania: mai buni, mai rai, mai prosti, mai destepti, mai legati sau mai dezlegati de tara de unde au plecat, sau in cazul celor ramasi acasa, de tara in care locuiesc. Motivele care ii fac pe oameni sa se mute in alta casa sau in alta tara sint citi oameni, atitea motive, legitime toate. Nu exista o mentalitate unica a diasporei cum nu exista una singura in Romania.
Generalizarile si prezumtiile sint intotdeauna o frina in efortul cunoasterii si denota limitele, superficialitatea si reaua credinta a celor care isi bazeaza parerile pe ele.
cine generalizeaza ?
adăugat de florincparlea la data de 21 Noiembrie 2011 12:11:27
nu cred ca eu generalizez,
cred ca articolele in care se exprima ideea ca greu gasesti in Bucuresti un restaurant romanesc frecventabil ( intamplarea face ca Zexe sa fie departe de a fi un restaurant romanesc high end in Bucuresti ) sau ca apare ,in sfarsit,si o carte inteligenta la Bucuresti de parca la Londra sau Boston ai gasi pravalii cu cartzi si in mall uri ( asa ceva nu exista decat la Bucuresti ,asta apropo de nivelul de cultura generala al democratziilor consolidate) asta fac , generalizeaza , ce nu e clar ? toti cunoscutzii mei din Canada imi argumenteaza zilnica ca ce bine e in Canada nu prin prisma realizarilor lor de acolo ci prin lecturile din Dilema Veche.....am zis ceva ce nu trebuia sa spun ?
si inca ceva
adăugat de marinela2011 la data de 24 Noiembrie 2011 08:11:42
Librarii nu se gasesc in mall-uri doar la Bucuresti. Nu stiu de Londra si Boston, dar in Canada se gasesc in toate mall-urile sau aproape toate. Doar da pe google Chapters si Indigo (in Canada) si vei gasi multe adrese in mall-uri.
Nu, nici vorba, dar degeaba vorbim
adăugat de marinela2011 la data de 23 Noiembrie 2011 05:11:45
Prietenii dvs. nu reprezinta diaspora, ca la ea v-ati referit in primul comentariu cind ati generalizat intr-adevar. De ce trebuie sa argumenteze cineva "ca ce bine e in Canada" sau in alte parti, cui ii foloseste la ce? Este o discutie prosteasca generata de obicei de frustrati de tot felul. Ne luam la intrecere la ce? Ce cunoscuti aveti dvs in Canada si ce realizari au ei sau nu, nu cred ca si le argumenteaza cu lecturi din Dilema decit daca sint saraci cu duhul. Doar nu sint orbi la ce e in jurul lor si au nevoie sa citeasca in ziare de cum e situatia in Ro sau in Canada. Ceea ce reprezinta o realizare pentru unii, este praful de pe toba pentru altii. Din partea mea si a altora sinteti liber si sa spuneti ce vreti si sa taceti. Or, credeti ca posedati adevarul cel absolut?
bine ca visam
adăugat de calugarul vasile la data de 19 Noiembrie 2011 05:11:32
sunt unii care pana acolo ar merge cu interdictele lor incat sa ne tina numai in intunericul somnului nesfarsit.
din aproape in aproape am ajuns pana departe, scrutand visele
adăugat de dezon la data de 19 Noiembrie 2011 04:11:16
eeeeee, daca am putea administra ontologic visele! este cool sa scurtezi visele, sa le iei masura, sa le dezbraci, asemeni croitorasului cel istet. Iti petreci jumatate de viata in somn si intr-o zi oglinda te intreaba, ca-n vis: "Maestre, pe ce lume esti?" Iar tu sa-i explici cordial: "Taci! Treaba ta de oglinda este sa ma oglindesti, oglinda-oglinjoara"
De vise bune si de vise rele
adăugat de marinela2011 la data de 19 Noiembrie 2011 04:11:15
Nu auzisem de cartea asta pina acum. In acest caz am o scuza ca si majoritatea populatiei pentru ca nu s-a stiut de ea decit de o mina de oameni pina in 2009 cind a fost publicata in germana si engleza (buna e Wikipedia - a propos, vad ca de o vreme are o campanie de strins fonduri pentru ca e un site independent fara anunturi publicitare si functioneaza cu mai putin de 100 de persoane - e ceva, nu?).
Este intr-adevar un eveniment laudabil aparitia asta de carte, dar pretul este prohibitiv, to say the least. 500 de roni sau 400 cu cit o oferea "Adevarul"...pai asta e mai mult de jumatate din pensia unora, a mamei de exemplu. Oricum n-ai sa vezi multi pensionari prin librarii, a avut grija de asta cineva acolo sus care ii iubeste. Pacat, ca pensionarii au timp macar.
Si ca veni vorba de vise, pai cine nu are vise? Si eu sint o norocoasa ca nu tin minte vise iar pe cele 4 pe care mi le-am amintit dimineata sau in toiul noptii, care cum, le-am consemnat intr-un fel de jurnal in care scriu acum din an in pasti, dar dateaza de pe la 13 ani. Mi le-am povestit in scris pentru ca erau de scris. Frumoase si bizare, venite nu se stie de unde pentru ca doar cu greu am putut sa stabilesc o legatura cu mine cea treaza, constienta. Este interesanta teoria viselor la Freud si Young, dar eu prefer sa imi las visele netalmacite de altcineva. Nu cred ca cineva care nu ma cunoaste ar putea avea o interpretare a viselor mele pe masura propriei mele interpretari. Si apoi, am lucrat niste ani in de-ale psihologiei si am mai facut si o scoala si am cunoscut si doctori si stiu si cit poate si cit nu poate psihiatria asta. Sint perfect de acord (iar!) cu dl. Plesu cind spune:
"E recomandabilă prudenţa, disciplina reperelor ferme, luciditatea. A te aventura nepregătit, neasistat, exaltat, în zona onirică, a te abandona vedeniilor (nocturne sau diurne), a te bălăci, extatic, în apele neptuniene ale sufletului e a te juca cu focul."
Mai stiu pe cineva care ridea in somn. Nu o data, de doua ori, ci de..mai multe ori. Adica nu doar zimbea, asta se intimpla mai tot timpul, dar ridea uneori. Si cind intrebam uneori de ce, de unde venea risul, de multe ori mi-a spus ca vorbea in vis cu tot felul de regi si presedinti de tari. Si realiza in vis cumva ca este un vis bizar si-l bufnea risul.
Vi s-a-ntimplat asa ceva, sa rideti in somn? Mie, doar foarte rar.