Mircea VASILESCU | Europa dumitale

Tot despre abonamentul digital

Aşa cum ne aşteptam, introducerea abonamentului digital pe dilemaveche.ro a stîrnit reacţii de tot felul. E firesc. Unele au fost încurajatoare: pe site şi pe Facebook, cîţiva cititori ne-au scris din prima zi că s-au şi abonat. Altele au fost de adio: cîţiva cititori ne-au scris, tot din prima zi, că vor înceta să ne citească pentru că nu-şi permit să plătească abonamentul. Ne pare rău şi sperăm să-i recuperăm cîndva. Adică să ajungă să-şi poată permite un abonament la o revistă.

Au existat însă şi comentarii sau ecouri care merită, cred, unele clarificări.

Unele au venit de la oameni din breaslă – jurnalişti ori experţi în mass-media – şi sînt spuse pe un ton peremptoriu: „n-o să iasă nimic din asta: o să vă pierdeţi cititorii“; sau: „şansele ca în România să reuşească aşa ceva sînt zero; eşecul este garantat“. Tot ce se poate. Cînd am decis introducerea abonamentului digital, am cîntărit argumentele pro şi contra şi am luat în calcul, evident, şi posibilitatea unui eşec. Depinde numai şi numai de cititorii noştri: dacă vor fi destui care să considere că merită să plătească pentru a citi, va fi bine. Dacă nu, nu. Dar afirmaţia că „în România nu va merge aşa ceva“ – destul de răspîndită, dar mai deloc argumentată – mi se pare doar o prelungire a „excepţionalismului negativ“ care se tot clamează de atîta timp, în diverse forme: am auzit şi citit de nenumărate ori că „România e altfel“, că „noi n-o să fim niciodată ca ei“ (adică „ei, occidentalii“), că „noi sîntem rămaşi în urmă“ ş.a.m.d. A devenit aproape un reflex plasarea într-o postură defensivă ori de cîte ori cineva încearcă ceva nou: „n-o să meargă, o să dea chix, în Românica e imposibil aşa ceva“. S-a spus asta, de douăzeci de ani încoace, despre aproape orice, începînd cu chestiunile majore: despre democraţie, capitalism, integrare europeană şi altele. Şi se spune încă (în chicotelile de plăcere ale Casandrelor de serviciu): păi ce, asta-i democraţie, ăsta-i capitalism, asta e integrare europeană? „V-am spus noi că n-o să meargă?“

Evident, bietul nostru abonament digital e o problemă măruntă faţă de asemenea schimbări importante prin care a trebuit să treacă societatea noastră. Dar, pentru unii, a condus la acelaşi tip de defetism: n-o să meargă, „sîntem în România“. Unor sceptici programaţi şi setaţi pe proclamarea permanentă a „excepţiei româneşti“ e inutil să le aduci contraargumente, să le spui că – totuşi – destule lucruri care păreau imposibile au devenit azi obişnuite în mult încercata noastră ţărişoară. Le-ai tulbura echilibrul precar al opiniilor care, pentru ei, sînt mai importante decît faptele. Şi nici nu le poţi explica în vreun fel că, deşi dorinţa lor ca România să fie mai bună e sinceră, defetismul lor e cel dintîi care întreţine mitul negativ al unei ţări blocate în propria-i imperfecţiune. În chestiunea particulară a abonamentului digital însă, nu se poate invoca „excepţia românească“: nici în alte ţări nu e încă limpede dacă „va ţine“ sau nu. Există exemple de succes, dar şi eşecuri. Specialiştii şi „mass-mediologii“ noştri au stat cu ochii mai mult pe cazurile de răsunet şi şi-au alimentat astfel scepticismul: New York Times (care a ajuns la un număr bunicel de abonaţi, dar sub aşteptări) şi Times (unde n-a prea ieşit pasienţa). Dar abonamentul digital merge onorabil sau chiar bine la reviste care n-au făcut mare caz de chestia asta, deşi îl practică de mult (precum Courrier International, Esprit sau Prospect). Nu, nu ne „comparăm cu ele“ („cum puteţi compara o foaie dîmboviţeană cu asemenea reviste?“ – întreba un cititor), ci încercăm să aplicăm modele care funcţionează la alţii. Departe de noi gîndul de a redescoperi apa caldă...

Alte comentarii – venite, de astă dată, de la cititori – ne acuză că vrem să ne îmbogăţim. Sau să îmbogăţim pe cineva: „oricum faceţi bani din publicitate la fiecare click al meu“, zice cineva; „să vă fie ruşine, cum mi-e şi mie de mine că v-am subestimat lăcomia de bani“ – zice altcineva. Aici e nevoie de o explicaţie simplă şi seacă: tocmai asta e problema, că nici un site al vreunei publicaţii nu încasează destui bani din publicitatea online (care, altminteri, mai e şi enervantă) încît să-şi poată acoperi costurile. Lăcomie?... Nu ştiu să se fi îmbogăţit cineva în lume scoţînd o revistă culturală pe Internet.
Încă un comentariu pe tema banilor: „100 de lei pe an nu e puţin, cînd mai ai de plătit o groază de taxe şi impozite. Plătesc deja abonamentul la Internet, de ce aş mai plăti încă un abonament la o revistă?“. Sinceritatea acestei întrebări merită puţină reflecţie. Nu putem găsi răspunsul corect acum şi aici, dar putem continua măcar cu alte întrebări: de ce am plăti biletul la teatru sau la muzeu, cînd oricum plătim taxe la stat pentru a susţine bugetul culturii? De ce să plătim bilet la spectacolul unui teatru privat sau la un concert de rock? N-au decît să-şi găsească sponsori! Sigur, teatrul şi concertul sînt „în lumea reală“, iar noi am introdus abonamentul digital. Oamenii s-au obişnuit cu ideea că Internetul e „un drept“ şi trebuie să fie, deci, gratuit. Într-o lume viitoare, s-ar putea. Deocamdată, pentru a exista şi mîine, n-avem alte resurse decît ceea ce vindem.

În fine, cîteva comentarii au adus vorba despre ACTA: „să-mi fie cu iertare, criptaţi tot înainte de ACTA!“; sau: „sînteţi ipocriţi, vă declaraţi împotriva ACTA, dar cereţi bani pe conţinut“. Şi aici e nevoie de o precizare simplă: ACTA nu e despre conţinut plătit sau neplătit, nu asta pretinde că reglementează. Şi nu e la mijloc nici o ipocrizie: poţi fi indignat sau îngrijorat de potenţialul de abuz pe care îl conţine ACTA şi în acelaşi timp să vinzi ceva online – flori, rechizite, electrocasnice sau texte şi opinii.

Bineînţeles, oricine are dreptul la opinie. Gestul de a introduce un abonament digital poate fi interpretat de oricine, oricum. Mă tem însă că explicaţiile prea complicate pierd din vedere lucrul esenţial: gazetele se nasc şi mor. Nimeni nu le poate garanta veşnica lor apariţie. Presa scrisă din România merge prost – din diverse motive. Dacă vrem să mai apară ziare şi reviste şi mîine (fie ele tipărite sau online), trebuie să fim dispuşi să plătim pentru ele. Altfel dispar. 

P.S.: În primul weekend de după introducerea abonamentului digital, am numărat aproape 200 de abonamente. Nu ştim dacă sînt multe sau puţine. Judecaţi dvs.


70 comentarii 8195 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 419, 23-29 februarie 2012

Lupta mea pt abonament !

Ok! Abonament: asta e, ne supunem. Sunăm pt a ne interesa care e procedura ...073... numărul de telefon procurat tocmai din interiorul revistei. În urma unor insistenţe(prelungite) ni se răspunde şi aflăm că putem să ne abonăm vizitînd librăria Adevărul. Pîş, pîş cîţiva km pînă la locul cu pricina unde aflăm: SURPRIZĂ - ei nu mai preiau abonament pt Dilema. Bun! sunăm iar la nr 073....,găsit în publicaţie. Aceiaşi îndrumare; hop din nou la librărie. Din nou acelaşi răspuns. într-un final ne vine strălucita idee de a accesa site-ul şi iată-ne: cu abonament!

Cale lungă domnilor ! Sperăm să merite

Îmi pare rău pentru toată

Îmi pare rău pentru toată "aventura". Aţi fi putut găsi mult mai repede şi mai lesne toate informaţiile necesare abonării aici http://pay.dilemaveche.ro/page/dilema_faq şi aici http://pay.dilemaveche.ro/.
Mulţumesc pentru mesaj.
Mircea Vasilescu

Abonamentul digital.

Cred ca multi din cei care s-au abonat nu comenteaza absolut nimic. E foarte simplu, cine doreste sa citeasca mai departe una din putinele publicatii importante din Romania, va dori sa citeasca mai departe. Nu cred ca e o asa tragedie si nici un motiv pentru toate comentariile facute pe aceasta tema. Exact cum s-a scris mai sus, in primul week-end au fost 200 de abonamente. Si am dubii ca toti cei doua sute au comentat ceva legat de asta. Simplu.

Cateva observatii si o oferta

Nu am multe de spus. In zecile de comentarii de pana acum s-a spus cam de toate. Am vazut cam mult populism prost inteles (oamenii cu adevarat saraci nu au interent, deci faptul ca Dilema Veche nu mai e gratis nu ii afecteaza). Nu cred ca Dilema Veche are vreo datorie catre cineva si ca trebuie sa fie gratuita. Cat timp am citit Dilema Veche (7 ani) am cumparat tot timpul revista de la chiosc. De fapt am inceput sa citesc online doar spre sfarsit, cand ma enervau din ce in ce mai mult articolele si simteam nevoia sa comentez.
Nu mai citesc Dileme Veche nu pentru ca acum costa ci pentru ca are articole slabe si varianta online e tipic romaneasca (reclame din toate partile si suprapuse pe articole, prost organizata, foarte greu de cautat in arhiva etc) . Atat timp cat mai mult de 3 sferturi din articole sunt extrem de proaste nu vad de ce as da bani pe abonamente online. Nu mai am nici varsta la care sa vreau sa impresionez cu faptul ca citesc reviste de "intelectuali".
In incheiere, am o mica oferta. Cum in curand o sa devin un roman din diaspora vreau sa ofer colectia mea de Dilema Veche. Nu este prea organizata in momentul de fata, dar majoritatea revistelor sunt in conditie buna. In principiu sunt toate revistele din ultimii 4-5 ani poate chiar mai mult(e posibil ca intre mutari se se mai fi pierdut). Ma mai gandesc daca o sa pastrez vreo 3 numere in care au aparut scrisori sau comentari de la mine. Nu cer nimic pe ele, doar trebuie sa veniti si sa le luati. Daca cineva e interesat sa lase un comentariu aici.

DESPRE Abonamentul ON-LINE : PENTRU CEI DE NEATINS !!!

Dacǎ în aceastǎ Lume, dacǎ aici într-un ziar care se doreşte deschis intelectual cultural aparte special deosebit FRICA de ALTE PǍRERI ( vǎ ) PARALIZEAZǍ într-o asemenea mǎsurǎ, zǎu cǎ nu meritǎ, şi nu numai abonamentul on-line, NIMIC NU MERTǍ dacǎ nu putem sǎ vǎ spunem cînd credem cǎ o luaţi RAZNA cuvinte mai drepte mai la obiecte, haioase şi alte tot felul de idei-trimiteri şi „à propos”-uri, Atunci chiar cǎ în ţara-aceea nu mai e nimic de fǎcut.
S-ar putea sǎ mǎ înşel, de aceea vǎ şi scriu, ca sǎ pot sǎ vǎ iubesc înainte de toate vreau sǎ înţeleg. Poate mǎ lǎmuriţi, domnule Vasilescu, un pic.
Doriţi ca oamenii sǎ se aboneze, e normal, am şi scris, aveţi toate comentariile mele, dar nu-i lǎsaţi sǎ facǎ un comentariu în subsolul articolului doar pentru cǎ nu vǎ plac „virgulele” Cum rǎmîne atunci cu Libertatea de Expresie, Libertatea Presei, Libertatea „tout court” ?????
Aş dori, vǎ rog, sǎ mǎ lǎmuriţi cum stǎ aceastǎ Poveste ca sǎ ştiu dacǎ mǎ pot abona sau nu ?!?
Este posibil ?!? E voie ?!? Am voie ?!?
Sînt un om liber, trǎiesc într-o ţarǎ liberǎ, spun ce gîndesc fǎrǎ sǎ vorbesc urît şi fǎrǎ sǎ mǎ dau victima unui sistem sau a altuia Aş dori sǎ mǎ Lǎmuriţi, vǎ rog, despre ce fel revistǎ „on-line” este vorba aici ? Deschisǎ la Dialog sau Nu ?!?

cum ramîne cu CENZURA ?!?

Stimate domnule Mircea Vasilescu

ce se întîmpla în lumea asta-aia de-aici de-acolo cînd publicati cîte 2-3 zile un comentariu, pe care îl apreciazà pînà si cititorii dumneavoastrà, dar tot îl scoateti el nederanjînd în nici un fel chiar fiind mai la obiect ca niciodatà ca de-obicei.
Comentariile la articolul domnului Plesu "Trecute vieti de ....", douà , "Un regat pentru un dascàl " si "Din altà lume si totusi de-aici" ???????? Sau poate ar trebui sa inteleg altceva ?!?
Cum ràmîne ASTFEL cu abonamentul ON-LINE ?!?
Cum ràmîne cu Libertatea ?!? Sîntem buni de platà si doar atît ?!?
Sau poate o fi altceva la mijloc si întelg eu gresit ?!?
Mà scuzati dacà mà însel DAR PARE TARE BIZAR !!!

Cu cenzura ramine cum am stabilit

Comentariile respective au fost publicate din pripa. La o relectura mai atenta am descoperit citeva formulari "murdare" care-mi scapasera initial, astfel ca mi-am asumat scoaterea lor, chiar daca tardiva. Recunosc: nu fac fatza grafomaniei dvs. nervoase, foarte greu de urmarit gramatical, deci si la nivelul expresiei si a ideilor! Va asiguram ca in fata conciziei si a decentzei "cenzura" noastra n-are nici o putere.
P.S. Va irositi timpul postind aceleasi comentarii de mai multe ori, vor avea aceeasi soarta!

VORBE DE LEMN DE LA ŞCOALA DE „PARTID”

@mvchivu

Vǎ mulţumesc pentru Rǎspuns.
Lucrurile au devenit deodatǎ Foarte Clare.
Extrem de Clare.
Doresc sǎ remarc, o pǎrere strict personalǎ, aţi rǎmas într-o epocǎ de neo-comunism post-comunistǎ sîngeroasǎ, criminalǎ şi pervetitǎ pînǎ în mǎduvǎ.
CENZURA pe care o aplicaţi, „proportions gardées”, cǎ vǎ convine sau nu, este, din pǎcate, aceeaşi, şi chiar mai cruntǎ pentru cǎ are aerul de Libertate şi Dialog.
NU domnule „mvchivu” Nu aveţi de loc dreptate decît în mǎsura în care dumneavoastrǎ sînteţi cei care decideţi , tǎiaţi şi spînzuraţi.
Limbajul doctrinar pe care l-aţi folosit în rǎspuns este cea mai clarǎ dovadǎ.
„Decenţǎ” cînd a fost depǎşitǎ în textele mele ?!?
Formulǎri „murdare” ?!? Ofensatoare ?!? Vǎzînd subiectele, temele, aluziile, şi chair anumite idei şi cuvinte, din anumite articole aş putea spune cǎ sînt un bǎiat cuminte.
Am sǎ vǎ rog sǎ citiţi singurul comentariu pe care l-a avut articolul „Lecţia de educaţie.... fizicǎ”,pe care atunci nu l-am înţeles, DAR AZI, mi s-a luminat mintea, Avea dreptate Domnul Acela, FRICA şi Limba de Lemn Doctrinarǎ şi Subtil Mlǎduitoare Manipulatoare sînt sensurile care vǎ conduc.
Şi dacǎ nu faceţi faţǎ „grafomaniei” mele poate ar trebui sǎ lǎsaţi pe altcineva.
Alţii înţeleg, de cîte ori cititorii au subliniat calitatea textelor- comentarii, aveţi chiar acum un bun exemplu. N-am sǎ scriu în stilul care vǎ place dumneavoastrǎ, sau care mi-l propuneţi.
Scriu cum simt chiar dacǎ vǎ place sau nu, dacǎ pricepeţi sau nu.
Dacǎ n-aţi priceput mare lucru DE CE l-aţi Publicat, dacǎ n-aţi priceput DE CE l-aţi Scos ?!? V-au şoptit cumva „tovarǎşii” de la „cenzurǎ” ce este Bine şi ce este Rǎu ?!?
Am trǎit ASTA în România Comunistǎ pînǎ în 1989, nu vǎ mai ascundeţi dupǎ plop şi încercaţi sǎ depǎşiţi stadiul de a trata oamenii de naivi şi sǎ tot încercaţi sǎ-i duceţi cu „fofîrlica”.
Cît despre Limbajul la propriu şi la Figurat, multe din Temele, Subiectele, ca şi acest articol „Un Caz” sînt de o trivialitate abominabilǎ, inimaginabilǎ, şi dez”gustǎtoare la nivelul pretenţilor pe care le tot puneţi în vitrinǎ.
Comentariile mele sînt la Nivelul Ideiilor şi Aberaţiilor articolelor pe care le publicaţi.
Nu sînt singurul care remarcǎ acest lucru absolut incredibile aici, la acest nivel, la Valoare pe care doriţi s-o afişaţi.
P.S. UN DETALIU : Articolul „Lecţia de educaţie .....fizicǎ” ( nr 380) ar trebui sǎ nu fie sub cheie.
L-aţi publicat, mulţumesc, liber, pe gratis, trebuie sǎ rǎmînǎ GRATUIT.Asta-i pǎrerea mea, vǎ deranjeazǎ sau trebuie sǎ TAC pentru cǎ mi se spune de la Centru Cǎ o voi Pǎţi.
DEZAMǍGIRI TRISTEŢI şi cred cǎ PAUL GOMA are DREPTATE( chiar dacǎ exagereazǎ şi mai sare peste cal, altfel nici nu s-ar putea în ROMǍNIA de azi , ca şi aia de ieri )

Cu un gust de acru de urît şi de „déja-vu” pînǎ în 1990, vǎ mulţumesc cǎ m-aţi ajutat sǎ mǎ lǎmuresc,
Petre GRIGORESCU

O singura intrebare

In cazul abonamentului, in cat timp imi ajunge varianta tiparita acasa prin posta la Brasov? Revista apare joia. Eu cand o s-o pot citi in varianta tiparita (la care nu am de gand sa renunt in ruptul capului, deh,conservator de-al domnului Cosasu)?
Cu stima
bvla2000

Joi dimineata

Abonamentele ajung, de regula, joi dimineata. Va reamintim insa ca in cazul in care optati pentru abonamentul editiei printate primiti gratuit si accesul la varianta online, astfel ca in cazul in care in care, din cine stie ce motive, posta intirzie, puteti deja accesa site-ul. Varianta online va fi integral accesibila de joi dimineata, nu va mai exista nici un delay.

Succes!

M-am abonat in 2 minute prin sms, a fost neasteptat de usor (comparativ cu incercarea esuata cumpara ebookuri pe platforme romanesti: ooof!).
Cred că dacă poate vreo publicatie să spere, pe piaţa noastră, că va merge online-ul contra cost, aceea e Dilema. Sper sa va iasa si sa dovediti ca se poate, devenind pionieri ai domeniului.

Undeva, pe drum, s-a ratacit esentialul

Draga redactie,

Intre o dilemaveche.ro gratuita si una pe bani exista o diferenta planetara, fara nicio legatura cu plata unei sume oarecari de bani. Ridicand acest gard pecuniar in jurul revistei va faceti singuri un mare rau, crezand ca aflati o portita de scapare. Nu e greu de vazut ca, in curand, nu veti mai putea scoate editia tiparita nici daca intreaga redactie munceste pro bono; pur si simplu, va trebui sa aduca fiecare bani de acasa pentru a plati cheltuielile de functionare si furnizorii. Printre voi, unii cred ca poate plata la online o sa aduca o suma suficienta pentru aceste costuri si - la urma urmei - ce mai aveti de pierdut daca incercati?

Multe. Mai intai, renuntati la spiritul liber si nesilit de nimeni al prezentei pe internet. Aici, online, nu vindeti o revista, ci participati la libera circulatie a ideilor, intrati in rezonanta cu reviste, bloguri, siteuri, tweeturi, likeuri si dislikeuri emise de altii, si fecundati la randul vostru gandirea altora, carora internetul le arunca pe plaja, dimineata, bogatia adancurilor sale.

Punand un lacat in fata usii - poate nu inconstient ati ales pictograma pentru articolele cu plata - ati devenit, din spatiul public primitor unde imi placea sa flanez alene in tovarasia altori minti asemenea, un spatiu privat, poate chiar privativ.

Dragi dilematici, eu unul nu imi doresc un club inchis unde sa-mi amagesc plictisul, un soi de biblioteca pe bani unde platesti, iei o carte, citesti, o pui la loc si pleci. Imi doresc Agora, schimb de opinii, fie ele si bizare, nervoase ori complet pe langa subiect. Imi doresc un loc unde vin multi, multi oameni vii, nu cateva sute de minunati nostalgici.

Imi doresc ca dilemaveche sa ramana libera! Free as in "thought".

Iar voi, dragii mei scriitori, redactori si oameni ai dilemei, voi chiar scrieti aici pentru bani? Cu iertare sa-mi fie, tind sa cred ca nu. Dilema a fost si este o pasiune necesara, sa nu o confundam cu un butic. Voi faceti Dilema pentru ca asta va place, pentru ca va aduce o bucurie importanta in viata, va este mijloc de expresie si poarta larg deschisa de comunicare; despre idei, despre lumea vie in care traim. Inteleg ca ati luat o hotarare dureroasa, insa teama mi-e ca aceasta durere, in fapt, nu va servi la nimic.

Draga Dilema, voua nu va trebuie o schema de incasari prin publicitate sau abonamente, va trebuie un mecena. Unul real, nu copiile palide de pe la noi, sub ale caror croieli Savile Row inca musteste un iz de seu si branza. Poate un mecena institutional, care sa nu fie la cheremul testosteronului propriu. Poate. Insa trebuie sa-l gasiti.

Iar gandurile, bata-le vina, ele vor sa fie citite; iata de ce scriu oamenii. Tine numai de voi ca fiecare sa le poata citi in continuare liber, aici, la dilemaveche. Altminteri, ele vor rasari prin alte colturi neatinse de ingradiri si oprelisti, la fel cum, fara gradinar, cele mai frumoase flori spuzesc nemarginirea campului salbatic.

Şi dvs. aveţi dreptate.

Şi dvs. aveţi dreptate. Dilema (veche) apare de vreo 19 ani. Dacă ştiţi vreun Mecena dispus să-şi piardă banii cu noi în următorii 19 ani, vă rugăm frumos să ni-l spuneţi. Noi n-am găsit.
Ar mai fi de spus ceva în legătură cu diferenţa dintre "Internet liber" şi "conţinut plătit". Dar despre asta va fi vorba în dosarul care apare în Dilema veche de joia viitoare.

Toate bune,
Mircea Vasilescu

asta este

ce sa facem daca cultura a devenit un lux! aia care nu-si permit luxul de a lua de la gura copiilor ca sa-si faca abonament electronic n-au decat sa astepe vremuri mai bune. nu-i cazul meu, din fericire, dar situatia creeaza o ocazie buna ca sa spun si eu, ca filosoful antic, "ce multe sunt lucrurile de care n-am nevoie". sper ca macar "romania culturala" sa ramana gratuita. in rest, las negutatorilor ce e al negutatorilor.

Nu totul va fi pe bani

Va reamintim ca in fiecare saptamina un numar de 12 articole vor putea fi citite gratuit, la fel si rubricile, toate rubricile ce poarta sigla "exclusiv online".

abonament

Bună seara.
M-a întristat puțin faptul că nu mai pot citi revista gratuit, dar nu mi-am pus problema să nu o mai citesc.Asta ca răspuns celor care au spus că nu va merge pentru că nu conține domnițe mai putin îmbrăcate.Cel mai probabil am să cumpăr varianta printată (oricum vroiam să fac asta, dar fiind gratis amânam momentul).
În altă ordine de idei, sunt studentă și cu sau fara gratuitate am să mai citesc revista.

Abonament

Reamintim tuturor ca facind orice tip de abonament pentru print primesc gratuit accesul la varianta online si la tot ce ofera aceasta in plus. Puteti face abomanetul pe adresa parintilor sau a prietenilor (daca stati la camin si nu aveti siguranta livrarii), iar codul de acces online il folositi dvs.

Abonament

Doar atat am de adaugat: Ultimul lucru de care avea Romania nevoie acum era ca singura ei revista culturala sa fie accesibila numai cu abonament... Iar accesul la OTV, Canal D si ale posturi unde prostia domneste sa fie gratuit...

Nici o consecinta

Prostia, in general, e gratuita.
Permiteti-ne sa ne indoim insa ca cititorii online ai Dilemei vechi, care nu-si vor permite abonamentul, vor deveni, peste noapte, telespectatorii OTV-ului pentru a-si ostoi acolo setea de cultura.

Pt Dilema pe bani!

Deja suntem o comunitate a celor care citim & iubim Dilema. La mine e o dragoste veche decand cu Al Leo Serban, Zigu Ornea, Tita Chiper, Magdalena Boiangiu, George Pruteanu, Augustin Buzura (stiu ca e nu e mort dar....lasa-l si pe el in lista...). In timpul cat am fost in strainatate Dilema era cel mai bun barometru; ma simteam informat inteligent si nepartinitor. Radu Cosasu, Vasilescu, Chivu, Istodor si toata "trupa" imi delectau vinerea seara. (printam de la scoala articolele si le citeam in camin), Articolele lui Andrei Plesu mi se par manufactura de cea mai buna calitate. Un soi de artizanat cu aur, un fel de cescute chinezesti manufacturat de pe vremea dinastiei Ming in care forma, greutatea, culoarea, ornamentica te coplesesc.
Pentru toate astea platesc bucuros. Nu mai stau sa iau in calcul cat de bogati vor fi prietenii mei de la Dilema. Ii stiu de mult timp si nu sunt hapsani, am incredere in ei.

Multumim

dlor. Georgescu, Balan, Stoleru, Balogh, Dragomir, Ionescu si Dumitras, doamnelor Cugler, Zamfir, Ion si Nitulescu si tuturor celorlalti cititori, cu nume reale sau pseudonime, care inteleg corect necesitatea acestui demers (pe care l-am aminat cit s-a putut de mult), care ne sustin continuitatea cu aceeasi fidelitate ca si pina acum si care, mai ales, avind incredere in noi, nu ne suspecteaza de lacomie. E foarte frustrant sa fii banuit de asemenea intentii de propriii cititori.

optimism

Articolul acopera suficient de bine plaja obiectiilor care se pot formula vis-a-vis de initiativa abonamentului digital.
Vazand, insa, comentariile, am avut, pe langa placerea de a-l citi pe dl. Mircea Vasilescu exprimandu-se pe un ton lipsit oarecum de formalitatea editorialului dar nu mai putin stilat sau civilizat, am avut, ziceam, si o oarecare stupefactie vazand cu cata adversitate e privita de unii o notiune care ar trebui sa tina de bunul simt; aceea de a plati pentru un lucru de valoare, pentru ceva de calitate.E o notiune care, dupa parerea mea, ar trebui sa faca parte dintr-un bagaj elementar de civilizatie. Daca nu se gaseste acolo, atunci aceasta spune ceva despre consistenta bagajului respectiv.
De aceea consider ca trebuie salutate curajul si optimismul Dilemei Vechi: de a introduce pe o piata agitata (sa spunem doar atat) ca a noastra, o practica insuficient testata chiar pe pietele civilizate. In paranteza fie spus, ma mir ca nu a remarcat nimeni pana acum ca aceasta initiativa ar putea fi privita si ca inca un pas de-al nostru spre civilizatie; mai mult, ne putem considera chiar in avangarda, de vreme ce nu sunt chiar atat multi cei care si-au insusit-o.
Pe de alta parte, cred ca optimismul si curajul revistei nu sunt hazardate; se bazeaza, cred, pe niste constatari de bun-simt: o revista de cultura, o revista de calitate precum Dilema Veche se adreseaza unei public pe masura; un public educat, cu un anumit nivel de cultura, si, nu in ultimul rand, un public civilizat. Adica un public dornic de un continut de calitate si receptiv la ideea de a contribui la intretinerea lui. Cu atat mai mult cu cat celalalt continut, cel lipsit de valoare, copleseste prin abundenta si ubicuitate.
Voi contracta un abonament. Si o voi face din doua motive: in primul rand, desigur, pentru a beneficia de continutul revistei; in al doilea rand, ca pe un gest de angajament: consider ca este felul meu de a contribui la existenta unui lucru de valoare, a unui lucru de calitate cu impact public.
Consider ca este una din investitiile pe care le pot face pentru spori calitatea spatiului public al societatii in care traiesc.

Un pas firesc

Eu m-am bucurat sincer cînd am auzit de abonamentul digital plătit, deşi-s încă student şi nu dispun de cine ştie ce fonduri. Este o evoluţie (da, evoluţie) firească a acestei publicaţii. Poate cu timpul se vor mai schimba şi la noi obiceiurile de consum şi lumea va înţelege că abonamentul la Internet nu plăteşte şi munca oamenilor dintr-o redacţie, muncă ce, bineînţeles, trebuie remunerată (mai ales la calitatea pe care o propune şi oferă revista de care vorbim).

Este un pas greu, dar care trebuie făcut. Peste tot în lume tirajele presei tipărite scad şi banii veniţi din publicitate sînt doar o mică parte din ce i-ar trebui unei redacţii pentru a supravieţui.

Pînă la urmă, nu cred că cineva cu cît de cît bun simţi şi discernămînt (chiar dacă se abonează sau nu) poate contesta faptul că articolele, sau varianta online a revistei "Dilema veche" ca produs, merită aceşti bani.

Salut această iniţiativă şi vă urez la cît mai mulţi cititori (de oriunde or veni)!

un prieten de la "Opinia veche" (fostă "studenţească").

publicitate

Mozilla are o extensie pe nume "Adblock plus" care blocheaza orice publicitate. De cind l-am instalat, in fine, traiul pe net a devenit linistit, fara agasantele reclame care incetinesc calculatorul si iti ascund lucrul care te intereseaza. (Daca nici nu ies atitia bani din ele, de ce le mai pun?)

Drept pentru care m-am abonat la Dilema. Si din alte motive:
-am acces la arhiva;
-ziarul pe hirtie ajunge la mama (la chiosc, in Rm Vilcea, nu e de gasit);
-doresc ca Dilema sa continue sa existe.

Subscriu ca comentariul stimabilului petreg referitor la abonamente: cîţi din România, cîţi din afarǎ (haios ar fi şi pe ţǎri) ?

abonament

buna ziua, as dori sa imi fac abonamentul pe cabinet, atat pt varianta digitala cat si cea scrisa. dar am nevoie de factura pentru a putea utiliza acel card, sau pot plati prin op.
va rog sa imi comunicati o modalitate de a rezolva chestiunea unicei posibilitati de plata prin card.
cu stima.

Se poate cu op. Veţi primi

Se poate cu op. Veţi primi prin e-mail toate detaliile de la Departamentul Abonamente (abonamente@adevarulholding.ro), luni dimineaţa.
Weekend plăcut.
Mircea Vasilescu

Pe puncte

1. Daca sunteti 50 de oameni si reclamele duceau bani pentru maxim 2 salarii, n-ar fi fost mai fain sa fiti 48-49 si sa aveti un site frumos, curat, fara reclame?

2. Chiar credeti ca introducerea abonamentului va fi o afacere profitabila? Vorbim pe termen lung, nu pe primul weekend, cand tot poporul care va citea online a intrat si a vazut ca nu mai merge. Dar chiar credeti?

3. Va profita editia tiparita. Eu nu voi plati abonamentul pentru editia online dar poate voi mai lua revista de la chiosc cateodata. Mi se pare singura justificare pentru abonametnul digital, dar n-am gasit-o. Sau mi-a scapat mie. Desigur, e mai greu de scos camasa cu ea, pentru ca nu da bine sa zici ca ceri bani pentru editia online ca sa fie mai multi clienti pentru cea tiparita.

4. Mai se poate sa fiti naivi (ceea ce nu cred) sau sa ma insel eu, cat si mai toti cei care stiu despre ce e vorba si v-au spus-o (ceea ce iarasi nu cred). Oricum ar fi va doresc mult succes, chiar daca ne despartim.

1. Aritmetic vorbind, e

1. Aritmetic vorbind, e "viţăvercea": dacă am fi 50 şi am avea bani doar pentru 2 salarii, ar trebui să dăm afară 48 de oameni, nu? Dar nu sîntem 50. Scrie în caseta redacţională din pagina 2 a revistei tipărite cine şi cîţi sîntem.
2. Da. Cred că da. Avem oarecari argumente - unele vor apărea pe site peste cîteva săptămîni.
3. Dacă va profita ediţia tipărită, iarăşi nu-i rău. Pot să vă spun (că tot sîntem între noi) că pînă acum s-au făcut multe abonamente combinate, ediţie tipărită & acces gratuit online.
4. Se poate şi să fim naivi (puteţi crede). Ne asumăm asta. Contribuim cu plăcere la păstrarea în limite constante şi rezonabile a indicelui de naivitate al populaţiei globale.
Toate bune şi vă mulţumim,
Mircea Vasilescu

Il asteptam de ceva vreme

Eu sunt plecata din tara de cativa ani si citeam Dilema preponderent online si imi parea rau ca nu pot plati cumva, asa cum in Romania plateam publicatia tiparita in fiecare saptamana (si mi-era lene sa trec prin formalitatie pentru un abonament obisnuit pentru strainatate). Si eu sunt unul dintre cei 200 de abonati si imi pare bine ca pot sa imi manifest si in felul asta respectul pentru calitatea continutului editorial. Toate cele bune din Luxemburg!

Succes cu abonamentul

Buna ziua,
Locuiesc de ani buni in Germania. Treptat, atasamentul meu fata de Romania s-a mai domolit, ca sa fiu sincer. Ma mai tin doua fire legat de tara : articolul saptamanal al Dlui Plesu, si cel al Dlui Cartarescu in Evenimentul Zilei. Domnul Plesu avea un articol si in Adevarul, dar s-a retras de acolo, stim de ce. Erau trei fire asadar, ca o funie care ma priponea solid de glie: aflam ce trebuia sa aflu din satucul de departe, si era suficient.
Cu rusine marturisesc, nu mai citeam altceva in Dilema in afara de rubrica Dlui Plesu. Nu am nici timp, si nici energie. Fara indoiala ca ati avea dreptate zicand ca pentru un articol al Dlui Plesu s-ar merita totusi sa fac abonament. Asta e sigur. As da orice sa am mereu de citit ce scriu astfel de oameni, figuri la care daca te gandesti iti spui ca Romania mai are o sansa, ca totul nu e pierdut acolo.
Trebuie insa sa dramuiesc banii, si nu pot din pacate sa ma abonez. Stiu, nu ma credeti, ca roman plecat de multisor in Germania, cum sa nu am destui bani? Trebuie insa sa-mi intretin o bunica, ramasa pe frontul romanesc, si pe mama, care sta cu mine aici, trebuie sa si mananc din cand in cand.
Acum o sa raman cu articolul lui Cartarescu, pana cand la Evenimentul va aparea abonamentul.
Dupa aceea, tara mea o sa devina pentru mine o destinatie din ce in ce mai indepartata, unde voi trimite din cand in cand sume pentru bunica. Daca pleaca si bunica, tara mea o sa devina un punct de plecare abstract. O amintire vaga. O sa ne ramana Parisul.
Acest abonament o sa va dea Dvs o sansa, si poate e bine. Mie o sa-mi taie madlena a carei savoare, nu stiu de ce, as fi vrut s-o mai pastrez.
Mult noroc,
F.Robinson

Dar reclamele? :(

Acum ca tot am intrat in legalitate si sunt client platitor, nu numai cititor fidel...Cred ca ar fi foarte decent din partea voastra sa eliminati reclamele pentru clientii abonati...

Una este sa fii agast de un banner care pur si simplu nu dispare si nu poate fi mutat, sau de multiple redirectionari la fiecare click pe un site gratuit, si alta este sa fii agresat de aceleasi lucruri pe un site platit.

Si abonament si reclame e a bit of a double whammy :)

Se va rezolva

Asa cum am raspuns si altor cititori, se va rezolva si chestiunea reclamelor.

abonament

Desigur ca tot ceea ce presupune mai multi bani, in Romania in mod special, isca discutii. De tot felul. Intrucat, desi nu au un exercitiu indelungat, romanii, au invatat-o repede pe asta: "sa ni se dea" (vezi cati gospodari nu si-au curatat zapada din dreptul gardului - si nu ma refer aici la Bucuresti, unde e extrem de usor sa diluezi raspunderea ci la satele noastre de gospodari; sa nu-mi spuneti ca sunt locuite numai de batrani bolnavi ca nu va cred). Suma propusa astazi nu e mare, in general. Exista desigur, din pacate, categorii importante de oameni pentru care un abonament suplimentar e greu de digerat (si ridica o canadianca mai inainte problema pensionarilor dar punea imediat in balanta si pe "nu" pentru ca "asa vreau eu" - in loc sa ia in calcul alternativa sa achite domnia sa abonamentul parintilor cu posibilitati restranse; asa cadou de 1 Martie, in loc de chocolat ca oricum dulciurile nu fac bine. Chestiunea e ca ar trebui sa va propuneti totusi cateva criterii de oameni seriosi:
- sa nu cresteti pretul acestui abonament asa cum creste, de ex, pretul benzinei; The Times costa la fel de cand a introdus acest "paywall";
- sa va ridicati si mai mult calitatea (ati citat cateva publicatii celebre: repet ce v-am mai intrebat: ati citit articolele acestor pubilcatii?...si daca da sunteti de acord cu mine ca pana acolo mai e?...chiar si la Dilema Veche?...
- atunci cand vom plati abonamente ar trebui sa aveti in vedere calitatea noua de "clienti" a cititorilor si sa incercati a nu ne mai agasa cu reclamele; chiar daca se mentin unele poate le mai sortati putin si, pe cele sortate poate nu le mai lasati sa clipeasca peste texte sau in dreapta sau mai stiu eu pe unde...
In rest numai de bine si sa nu faceti niciodata ceea ce a facut trustul dvs. cu postul de radio City fm...Ca ar fi pacat...

Abonament.

Domnule Vasilescu,

Sunt unul dintre cei 200. Am platit imediat si fara ezitare abonamentul pentru 1 an, convins ca sunt poate, banii cel mai bine cheltuiti!
Cred insa, din ratiuni care tin de o anumita "educatie publica", ca ar fi util ca DV sa ofere un numar de abonamente fara plata persoanelor care intr-adevar nu isi permit din pacate sa plateasca pentru acest continut. Distinct de discutia comerciala - corecta si actuala - cred ca DV ar trebui sa fie accesibila cat mai multor persoane (in fond este un bine pe care ni-l facem).
Poate o colaborare in acest sens cu Fundatia DP ar fi utila, in fond si un abonament la DV poate fi privit ca o "bursa".

Cu stima,
HC

Ne-am gindit

Am luat deja in calcul posibilitatea oferirii unor abonamente gratuite. E insa foarte greu de stabilit criteriile dupa care alegi persoanele care nu-si permit plata abonamentului. Mai simplu ar fi sa oferim niste abonamente studentilor. O sa anuntam pe site cind vom pune la punct asemenea detalii. (Din pacate, Fundatia DP nu mai activeaza.)

Dilemele unui fost abonat

Stimate domnule redactor şef Mircea Vasilescu,
Decizia revistei dumneavoastră privind accesul limitat de un abonament la conţinutul on-line al revistei mi-a declanşat o serie de aprehensiuni privind posibilitatea trecerii integrale on-line a revistei augmentată şi de un anunţ de prin România Literară.
Am o experienţă de ani buni de abonat la reviste. Ani de-a rândul am fost abonat la revista 22, privind mefient la Dilema, care, vezi Doamne! era cam vândută. Am renunţat la abonament atunci când prin 2004 revista a alunecat spre un anume tip de admiraţie politică deranjantă, concomitentă cu plecarea doamnei Adameşteanu de la direcţia revistei. Dar nu numai acest lucru a contat. Eram de asemenea abonat la România Literară. Se părea că aveam siguranţa primirii acestora. Poşta Română era însă de altă părere, cu manierele ei rezidual securiste, fusese şi această instituţie un instrument obedient al supravegherii oamenilor. Aşa că primeam revista ori cu întârziere, ori n-o primeam.
Am început să citesc săptămânal Dilema veche şi mă bucuram că puteam s-o găsesc la chioşc. Am reuşit s-o conving pe chioşcăriţă să comande şi un exemplar de Românie Literară, într-o vreme complet dispărută de pe la distribuţia de presă. Prefer să le iau calde şi să le citesc pe loc. Aşa că joi am Dilema veche şi vineri România literară. Le prefer pe hârtie, cumpăr zilnic un cotidian local, singurul cu pagini de informaţii, celelalte sunt de format tabloid şi nu-mi stârnesc interesul. Dar nimeni nu-i perfect, vineri iau şi Click sau Libertatea pentru programul tv! N-ar fi o problemă informaţiile îmi vin pe internet, am renunţat la cotidienele pe hârtie, se repetă unul cu altul la tipul de politici de o anumită nuanţă. Nu mai există niciunul de informaţii generale sau politice echidistante. Mă enervez citindu-le pe internet, dar acolo să postezi o opinie neconvenabilă puterii şi imediat eşti împroşcat cu noroi şi flegme. Cu durere văd asemenea reacţii la singurul editorial de opinie echilibrat săptămânal din România Liberă al doamnei Alina Mungiu Pippidi. Am constat că editorialul echidistant asemănător al colegului dumneavoastră Cristian Ghinea a dispărut!
Nimic nu-i mai plăcut decât să citesc Dilema veche întins pe canapea, pe fond de România Muzical sau Yahoo Big Band & Swing! Şi în plus să pot dărui revista unui prieten să o citească şi el. Aşa că n-o să renunţ la această modalitate: de la chioşc, pe hârtie! Pentru revistele The Economist sau The New York Review of Books, n-am ce face, folosesc internetul, care în plus mă ajută pentru cuvintele rare cu dicţionare on-line.
Dacă abonarea o să implice şi lipsa accesului la forumul articolelor, atunci n-o să mai am plăcerea unor comentarii în răspăr!
Deci rămâne cum am stabilit: pe hârtie, de la chioşc!

Nici pe hîrtie, la chioşc nu

Nici pe hîrtie, la chioşc nu e rău! Mulţumim. E adevărat, abonarea e o chestiune complicată în România. În alte ţări, vînzările ziarelor şi revistelor se repartizează astfel: 70-80% abonaţi, restul vînzări la chioşcuri. La noi, expedierea cu un curier (care e sigură) costă foarte mult, iar despre Poşta Română mai bine să nu vorbim...
Mircea Vasilescu

abonamnet

Interesant e ca nu prea am avut timp, sau poate n-am avut dispozitie de lectura in ultima vreme.Citeam vreo 2-3 articole pe net ale DV, mai cumparam editia tiparita si o uitam pe undeva.....Acum la gindul ca putem participa prin "coplata" m-am inviorat si am inceput sa fiu mai responsabil cu cititul si bineinteles mi-am activat un abonament.Sa nu uit: visul urit a fost ce ne-am face fara DV in peisajul jurnalisit actual.Asadar e o win-win situation.

reusita

Cred ca daca era vreo revista susceptibila de a reusi cu un paywall, aceasta este Dilema Veche. Are un public consolidat, fidel si cam lipsit de alternative. Si calitatea nu a scazut niciodata. Am platit cu bucurie abonamentul pe 1 an de zile. As avea insa doua comentarii:
1. cititorii pe web sunt obisnuiti cu un alt tip de rasfat si alta maniera de prezentare a continutului. Meritam un "upgrade" al site-ului care sa puna un accent mai mare pe interactiune si dialog si sa fie mai... frumos.
2. sa renuntati de tot la reclame, inclusiv la cele pentru Adevarul. Publicul dumneavoastra iubeste Dilema in ciuda faptului ca aceasta se afla in trustul Adevarul. Nu avem nevoie sa ne fie amintit de fiecare data ca revista noastra favorita este "in grija" trusului lui Patriciu.

Ceva ce probabil nu s-a spus...

...Iar daca s-a spus nu strica sa fie evidentiat o data in plus. Deci nu e vorba de a fi levent si-a achita un abonament ci despre "normalitatea" faptului de a intra in relatii oficiale cu Dilema. E ca si cum la taraba n-as putea cumpara Dilema decat pe baza de buletin. Eu cand imi cumpar Dilema de la taraba o iau cu bani de la nenea Iancu (bogasierul) n-o iau moca, dar s-o iau pe baza de buletin si cu bacsis din simbria mea nu crez sa mai tie mult gerul acesta. Si ca mine trebuie sa zica toti. Nu ca trebuie dar o sa zica. Dilema isi castiga banii on line prin reclame. Bani platiti pe un lant al slabiciunilor tot de nefericitul navigator gura-casca (pentru cine pricepe economia de piata). Aceste venituri vor scadea mult mai semnificativ in raport cu intrarile din bacsisul cerut azi de dl.Vasilescu. Ceea ce eu (sincer) nu va doresc. Intrucat pot naviga cu usurinta la alte publicatii de acelasi calibru care nu-mi cer contract de fidelitate si bacsis. Da? Daca nu, nu. Nu.

Şi cam cît credeţi, onorabile

Şi cam cît credeţi, onorabile d. Goe, că ar cîştiga Dilema din reclama online? Încercaţi o cifră (că la vorbe sînteţi mare meşter...). Dacă nu, nu.
Mircea Vasilescu

PS: Dacă ghiciţi cifra, o să vă daţi seama şi ce se poate face cu banii aceia... Dacă nu, vă spun eu.

încerc o cifră

Mă hazardez eu.

Să incep c-o limită superioară:

Articolul dvs are, la momentul cînd răspund, 865 de vizualizări. Să aproximăm cu 1000. Presupunînd că sînt 50-60 de articole online și presupunînd că toate au aproximativ 1000 de vizualizări => 60 de mii de vizualizări de pagini pe săptămînă. La să spunem 4 reclame pe pagină => 240 de mii de vizualizări de reclame pe săptămînă => 960 de mii pe lună. Hai un milion. La să spunem 4-5 euro mia de vizualizări => cam 4-5000 de euro pe lună. Adică 60 de mii pe an. Adică 2000 de abonamente.

Hai să dau și-o limită inferioară. Majoritatea articolelor nu au atît de multe vizualizări. Articolul dlui Pleșu are peste 3400 însă alte articole au 50. Să punem 300 de vizualizări de articol in medie. Ori 60 de articole = 18 mii pe săptămînă, 72 de mii pe lună. Ori 4 reclame pe pagină = 288 de mii de vizualizări de reclame pe lună. Hai să zicem un cost de 1 euro la mia de vizualizări (deși îmi pare puțin) => 288 de euro pe lună. 3456 pe an. 115 abonamente.

Știu că limitele sînt largi. Poate mai aproape de realitate ar fi jumătate din limita superioară? 2000-2500 de euro pe lună? 24-30 de mii pe an? Echivalentul a 800-1000 de abonamente?

4-5 euro pe mia de

4-5 euro pe mia de afisari?!!!! cand vreodata... am fi cu totii miliardari. Cam care crezi ca'i rata de conversie la mia de afisari? In clickuri(nu vorbim ca de la click la a obtine un profit e cale al naibii de lunga).

nu scoti atat nici pe mia de clickuri... plus ca, de exemplu, eu habar n'aveam ca exista reclame pt. ca, sigur, sunt blocated in browser... E greu sa nu iubesti oamenii care'ti numara miliardele... avusei si eu parte de aceasta specie.

Mulţumesc pentru calculele

Mulţumesc pentru calculele riguroase. Pe luna ianuarie - conform www.trafic.ro - am avut fix 664.869 de vizualizări. Cum îi spuneam şi d-lui Goe, din banii încasaţi pe reclame într-o lună, putem plăti un salariu (mic) de redactor, maximum două. Nu pot să vă dau cifre, că sînt confidenţiale.
Dar ce-aţi alege între un site cu multe reclame (ieftine) şi un site cu 1000 sau 2000 de abonamente, dar fără reclame?
Toate bune,
Mircea Vasilescu

De onorabil n-am incotro...

...dar de ce vreau sa va stric cassa? Aceasta presupun ca era intrebarea. Desigur ca as putea avansa "o cifra" dar asta n-ar prea folosi nici daca as ghici pretul corect nici daca nu. Dupa felul in care v-ati enervat presupun ca este o suma lunara mai mica deca rezultatul aproximativ al inmultirii cu 3 EU a numarului de vizitatori unicii ai Dilemei. Pe Luna. Eu incercam sa spun ca ce veti lua pe pere veti da pe mere si ca solutia la dilema d-voastra nu este intre reclama online vs. abonament online ci intre trafic mic (bani putini din reclama) si trafic generos (reclama scumpa). Cum s-ar putea trece de la trafic mic la trafic mare... Mester mare la vorbe cum ma aflu v-as reaminti o discutie mai veche cand, intr-o disputa (e mult spus) despre moderare, lentoare, libertate, domnia voastra a tinut sa precizeze, in cunostinta de cauza, ca revistele de prestigiu din lume prcedeaza intocmai si la timp ca Dilema Veche. Parerea mea este ca in privinta unui trafic bun secretul se afla tot acolo, la revistele de prestigiu dn lume care reusesc sa atraga multi cititori on line fara sa pretinza abonament. Cum fac? Am unele banuieli dar n-as vrea sa va plictisesc sau, mai rau, sa va enervez. Mai ales ca e asa de simplu (solutia voi sa zic, e simpla). Dar sunt in dilema. Sa v-o ofer pe gratis sau sa va pretinz taxa pentru consultanta?

P.S. Pai ce sa se poata face cu banii aceia? Alta decat sa se plateasca onorariile celor care scriu articole la gazeta. Ce alta?

Păi tocmai asta e. 1) nu m-am

Păi tocmai asta e. 1) nu m-am enervat deloc, ci am surîs, pentru că 2) am bănuit că la cifre nu sînteţi la fel de meşter. "Reclamă scumpă", ziceţi? Iar surîd. Aşa ceva nu există - nici măcar la "revistele de prestigiu din lume", căci de-aia au introdus şi ele abonamentele online. Reclama online, onorabile, e ieftină rău. Bunăoară, de-un paregzamplu, din banii pe reclama online într-o lună, Dilema abia dacă reuşeşte să plătească un salariu (mic) de redactor, maximum două. Aşa că, dacă aveţi soluţia aceea simplă şi minunată, vă luăm consultant. Ce poate fi mai armonios pentru o gazetă decît să aibă un motto din Caragiale şi pe dl Goe drept consultant?...
Toate bune,
Mircea Vasilescu

Asta da dilema!

Ar fi desigur spre succes consultanta acordata de catre dl.Goe unei reviste patronate spiritual de catre Nenea. Intrucat nu-l pot face pe deplin de rusine pe viteazul d.Goe intr-un raspuns in doi peri, vizavi de "Unele solutii de ameliorare a traficului online aducator de reclama scumpa la la scuma Dilema Veche", aci in beciul din subsolul articolului domniei voastre voi aprofunda tema intr-un articol depozitat pe (b)Arca lui Goe. Va dau de stire de indata ce-i (de) gata. Cu drag al dv. dl.Goe.

Mi se pare absolut lipsit de

Mi se pare absolut lipsit de bun-simt sa spuneti "Adică să ajungă să-şi poată permite un abonament la o revistă". In primul rand, din respect pt o populatie saracita care, desi avida de cultura, conform teoriei lui Maslow, trebuie mai intai sa-si intampine nevoile primare inainte de cele culturale. Ma gandesc la parintii nostri care, desi poate ar citi si ei revista, se gandesc mai intai ce altceva ar putea cumpara cu aia "doi lei jumate".
In al doilea rand, ma simt personal ofensata de aceasta atitudine a articolelor dumneavoastra referitoare la abonamentul digital, care la urma urmei e una condescendenta. Locuiesc de ceva vreme in Canada dar chiar daca imi "permit" astia 3 euro, nu o sa-i dau, si n-o sa-i dau din principiu.
Ramane sa castige Revista 22 cativa cititori in plus, si-asa vad ca nu este decat foarte putin in urma Dilemei la numarul de cititori (asta in luma curenta, sa vedem cum vor sta lucrurile luna viitoare, cand se gata darnicia voastra de incercare "gratuita".
Bye-bye!

Îmi pare rău, aţi interpretat

Îmi pare rău, aţi interpretat greşit o afirmaţie neutră. "Să ajungă să-şi poată permite un abonament" nu are nimic peiorativ, negativ, ofensator. Da, cred sincer că oamenii trebuie să ajungă la un nivel de trai decent, care să le permită să-şi cumpere nu doar cele necesare traiului, dar şi reviste, cărţi şi altele. Mă tem că atribuiţi verbului "a-şi permite" alte sensuri sau nuanţe, pe care în fraza mea nu le are. Eu, de pildă, aş vrea să ajung să-mi permit o vacanţă în Canada. Deocamdată, nu-mi permit. Ceea ce nu mă face să mă simt deloc ofensat.
Mircea Vasilescu

Plata online

Plata online este - si acest aspect, dupa cum se vede, nu preocupa si nu da de gindit, din pacate, multora dintre dvs, desi este esential - ceva ce ne-am dorit, ci o solutie care doar garanteaza calitatea si existentza revistei: o facem ca sa continuam! Nu sintem nici primii si nici ultimii! Credem, totusi, ca acest pret este onest (nu e vorba de condescendenta, ci de decenta: 1 euro pentru munca de-o saptamana a peste 50 de oameni, deopotriva redactori, rubricanzi si colaboratori), dar sintem constienti si de faptul ca o parte dintre cititori nu si-l vor permite. Pentru ei vor exista, din fericire, atit cit va mai fi posibil, alte reviste, el putin la fel de bune, asa cum este revista 22.

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

Biblioteca Publică din New York

Te poți plimba în voie prin clădirea uriașă pentru a te convinge că Paradisul chiar e o bibliotecă. Mai mult decît atît, e un loc unde poți lucra sau studia, chiar dacă nu ai abonament. Te legitimezi, intri și poți petrece cîteva ore bune în compania cărților sau, pur și simplu, scriind în liniște. 

citiţi

Cu ochii-n 3,14

● Nu departe de blocul meu, un băiat uşor zdrenţăros mi-a cerut bani în felul următor: „Daţi-mi şi mie ceva, că de două ore caut în gunoaie şi nu găsesc nimic“ (I. P.)

● Am primit un e-mail de la „Teneși Sport“ cu titlul „Elimină mirosurile neplăcute din frigider cu 1 leu“. Cine și-o fi ținînd „teneșii“ în frigider?! (C. Ș.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI