În noiembrie 2014, cînd PSD pierduse alegerile, am publicat, pe blog-ul Adevărul, textul de mai jos. Îl reiau (cu mici prescurtări), într-un context în care ar putea fi util pesediștilor de bună-credință, care vor să-și împrospăteze, cît de cît, partidul. În 2014, sugestiile mele n-au ajutat. Probabil n-or să ajute nici acum. Și totuși…

  1. Renunțați la principiul „unității de monolit“ a partidului. Coeziunea internă nu trebuie să se bazeze pe idolatria șefilor și pe complicitatea de gașcă a membrilor de partid. Încercați să aveți personalitate și curaj, dincolo de obediența soldățească și de patosul triumfalist. Cultivați, măcar din cînd în cînd, îndoiala, introspecția sinceră și – vorba strămoșilor dvs. politici – „autocritica“.
  2. Încercați să nu mai promovați în forurile de conducere ale partidului personaje incerte, alese „la mica înțelegere“, pe principiul „aranjamentelor“ lucrative. Preferați credibilitatea în locul așa zisului „talent politic“ care, de regulă, e o viclenie de mîna a doua, fără consistență, fără autoritate reală. Feriți-vă de (potențiali) penali (chiar dacă sînt „solvabili“), de plagiatori jalnici, de nulități confortabile. Nu mai aduceți în guvernele voastre taclagii țanțoși, incapabili de o minimă performanță. Nu ezitați să verificați, discret, și cunoștințele de limba română ale candidaților sau pe cele privind bunele maniere. Cu purtători de cuvînt sau consilieri care vorbesc un dialect paralel cu limba noastră și se dau la om birjărește, ca niște satrapi de mahala care, pe deasupra, se cred polemiști de geniu (vezi cazul inimitabilului Palada), nu se poate comunica normal. Renunțați la „sprijinul“ contraproductiv al unor cuconițe nevricoase de prin Craiova sau Voluntari. Ieșirile lor belicoase vă fac de rîs. Oricît ar părea de nepotrivit, de „discriminatoriu“, priviți, cu coada ochiului, și portretele celor care vă reprezintă, în Capitală sau în provincie. Nu e vorba să fie frumoși (nici Socrate n-arăta prea bine), dar n-ar fi rău, dacă se poate, să aibă, măcar, o privire inteligentă…
  3. Dacă e ceva care nu se potrivește deloc cu stînga este aroganța, suficiența nătîngă. Nu mai puneți în priză „energici“ tineri necopți, pe care accesul prematur la funcții supreme îi buimăcește.
  4. Dacă tot sînteți de stînga nu mai adoptați, în campanii, mici americanisme: defilări televizate de mame tandre, copii drăgălași, neveste grijulii. Veleitarii să-și valorifice, prioritar, aptitudinile proprii, nu merite strămoșești sau o burgheză imagistică de familie.
  5. Renunțați la retorica patriotică a secolului al XIX-lea. De vreme ce vă purtați frecvent ca și cum partidul e mai important decît țara, nu mai hărțuiți numele și istoria României cu demagogia voastră interesată, menită să aducă doar voturi cu miros de sarmale, mititei și șpriț. Nu mai tratați țara ca pe o materie primă a bucătăriei voastre electorale. Nu mai riscați alianțe „utile“, cu formațiuni politice dezonorante și „lideri“ de iarmaroc.
  6. Patriotic cu adevărat ar fi să vă propuneți luminarea electoratului, încurajarea părții lui bune, raționale, nu a afectelor lui primare, a impulsivității și a „utilitarismului“ lui de primă instanță. Nu mai păcăliți lumea, nu mai cumpărați voturi cu bacșișuri ostentative, cu sloganuri de stadion, cu minciuni festive.
  7. Reflectați de ce vă votează mai curînd bătrînii decît tinerii, mai curînd oamenii neinstruiți decît cei cu studii universitare. Evident, dinaintea votului toți sîntem egali. Dar nu poți fi insensibil la refuzul unor categorii de votanți spre viitor.
  8. Luați cunoștință de faptul că nu sînteți eterni, că puterea nu se ia odată pentru totdeauna și renunțați, în consecință, la stilul prepotent, la tupeul care își permite orice, la disprețuirea trivială a adversarilor politici. Lăsați uși deschise pentru dialog și pentru construcție. Și respectați legea. Fiți mai cordiali (dar omenește, nu tovărășește), fiți mai modești, fiți mai inteligenți!
  9. Nu vă lăsați flatați de lauda mediocră a unor mercenari sau a unor propagandiști maniacali. Nu vă ajută cu nimic dacă vă laudă tot soiul de taclagii inepți.

Se vor găsi cititori care să observe că „sfaturile“ de mai sus s-ar potrivi și unor partide din opoziție. Cu atît mai bine! Nimeni nu e perfect…