Sorel

Publicat în Dilema Veche nr. 544 din 17-23 iulie 2014
Avanpremieră jpeg

Sorin Vieru a devenit, pentru mine, un personaj, înainte să-l întîlnesc faţă către faţă. Floriana Avramescu, o colegă de liceu care mi-a marcat adolescenţa şi prima tinereţe, mi-a vorbit cu entuziasm (atunci mi se păruse mai curînd exaltare) despre „Sorel“, ca despre un model al adevăratei masculinităţi: tandru, delicat, înţelept, fără puseuri macho, fidel şi plin de umor. Portretul se încheia, de obicei, cu formula: „Sorel… Sorel e o lumină!“ Aveam, de pe atunci, ochi rău şi gură rea (ascendent în Scorpion…) şi decisesem că Floriana, altfel o minte subtilă şi neconvenţională, căzuse în ponciful „eternului feminin“ despre partenerul ideal. Toate fetele – bombănea juvenil (încă) puberul din mine – cultivă acest vis paradoxal: vor simultan virilitate şi transparenţă, „bărbăţie“ şi paloare, vigoare protectoare şi gingăşie nubilă. Cu un asemenea vis, mai toate sfîrşesc, inevitabil, prin a fi nefericite, căci fiinţe hermafrodite de acest gen nu prea există. Azi, după o viaţă de confuzii şi tatonări, văd lucrurile mai nuanţat. Bărbatul nu trebuie să fie neapărat o bîtă prepotentă, iar naturile diafane nu trebuie neapărat să fie nişte zîne blege. Oricum, cînd l-am întîlnit nemijlocit pe Sorel, portretul Florianei a ieşit din zona utopiei, a unui idealism fraged, pentru a se instala în realitate.

Curios este însă că cel de-al doilea portret „anticipativ“ care mi-a parvenit despre Sorin Vieru nu semăna prea mult cu cel desenat de fosta mea colegă. I-am (re)auzit numele în conversaţiile dintre Constantin Noica şi Gabriel Liiceanu, pe la sfîrşitul anilor ’60. Se vorbea despre un excelent logician, bun cunoscător de greacă, interlocutor versat în orice dezbatere filosofică. Şi acest portret s-a dovedit exact, chiar dacă, la prima vedere, era la antipodul celui dintîi.

Cînd, în sfîrşit, ne-am întîlnit, aveam să constat că cele două „firi“ convieţuiesc, într-adevăr, într-o armonie sui-generis, străbătută, în plus, de o discreţie neostentativă, de o convivialitate caldă, mereu disponibilă, mereu proaspătă. Au urmat ani lungi de întîlniri harnice, de cenaclu marginal, fie la Păltiniş, fie într-un subsol al locuinţei mele, fie în apartamentul din strada Lucaci, al lui Gabriel Liiceanu, unde, într-un tîrziu, oficia Alexandru Dragomir şi unde ni s-a asociat Horia Patapievici. Sorel era, întotdeauna, ştiutor, receptiv, stimulator, o prezenţă liniştitoare, cordial ironică uneori, generos împăciuitoare adesea.

Continui şi astăzi să admir combinaţia insolită de rigoare analitică şi lansaj imaginativ, de teorie şi lirism, de raţiune strictă şi emotivitate necenzurată a unui profesionist care traduce Platon, dar şi Frege, care traduce Carnap, dar publică şi versuri, care ţine cursuri de logică, dar e împătimit de literatură, muzică şi prietenie. Pasiunea lecturii a ajuns, între amici, proverbială: aflasem că, dacă pe traseul domestic dintre baie şi dormitor, Sorel identifica, uitată pe vreo măsuţă, o carte, se oprea din drum şi se apuca, în picioare, s-o cerceteze, uitînd de sine şi de destinaţie. Din punctul meu de vedere, sinteza personalităţii soreliene se exprimă în modul său de a interveni în orice discuţie, spunînd, mai întîi, un „măi“ dubitativ, prelungit cu un „ăăă…“ pregătitor. Acest demaraj neofensiv, amînînd răspunsul pentru a amplifica locul reflecţiei, îmi amintea, mereu, de felul în care Părintele Benedict Ghiuş îşi începea orice afirmaţie: „Cred că…“ Aşadar, nimic agresiv, nici urmă de suficienţă dogmatică, nici urmă de refuz al dialogului. În cazul lui Sorel, acel „măi-ăăă“ inaugural plutea înţelept între interogativitate şi aproximarea răspunsului, între incertitudine şi opţiune. Am fost, în mai multe rînduri, martorul privilegiat al umorului lui Sorel: umor vechi, rafinat, pe un fond de relativism bine temperat, dar şi umorul implicit (involuntar) al modului său de manifestare. Într-o dimineaţă, după ce împărţisem cu el o cameră de hotel sibian, l-am urmărit printre gene, ca să nu-l tulbur, în plină evoluţie „sportivă“: făcea unele mişcări de înviorare, dar le făcea cu o lentoare onirică, filmat, s-ar fi zis, cu încetinitorul, aşa încît spectacolul părea mai degrabă o pregătire pentru somn, un exerciţiu de imponderabilitate. Altădată, intrînd în camera în care eram găzduiţi la Schitul din Păltiniş, l-am surprins cu ochii fixaţi pe un „happening“ greu sistematizabil: un şoarece îi mînca precarele provizii lăsate pe jos, într-un colţ al încăperii, iar el contempla spectacolul, perplex, cu un amestec de uimire, disperare tăcută, neputinţă şi „obiectivitate“. „Măi-ăăă, îmi mănîncă sandvişurile“, m-a informat Sorel cu glas scăzut, ca să nu deranjeze…

Sorel a împlinit, de curînd, 80 de ani! E înconjurat de o tăcere pe care nu o merită şi de neglijenţa prietenilor, care au, mai toţi, boala secolului: sînt ocupaţi. Dincolo de tot ce am spus mai sus, aş adăuga că virtutea lui dominantă este bunătatea inimii. Pentru întruparea acestei virtuţi îi sînt, înainte de orice, recunoscător. Îl asigur de amorul meu tenace şi îl îmbrăţişez frăţeşte. A reuşit să se identifice cu unul din versurile sale: „Zeu invizibil, supus doar timpului şi primăverii…“  

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.