Printre atîtea scandaluri se pare că unul, poate chiar două au trecut neobservate. De fapt, poate tocmai ăsta e scandalul: tăcerea, nepăsarea.

De curînd, Guvernul PSD-ALDE l-a propus pentru funcția de ministru al Cercetării și Inovării (funcție rămasă vacantă) pe decanul Facultății de Inginerie Chimică de la Universitatea „Gh. Asachi“ din Iași, Nicolae Hurduc. Cîteva zile mai tîrziu, președintele Iohannis semnează decretul de numire, fără să fi avut vreo obiecție. Și ar fi trebuit să aibă? Desigur, și tocmai lipsa sa de reacție e un prim scandal.

Dl Hurduc, propunerea pentru Ministerul Cercetării, declarase într-un interviu că nu crede în descendența omului din „maimuță“: „Există evoluţie, desigur, există capacitate de adaptare, dar eu nu cred că omul a apărut prin modificarea anumitor specii“. În schimb, dl Hurduc crede în scenarii SF susținînd că, după părerea domniei-sale – om de știință, chipurile – „este o teorie a lumilor paralele, care spune că noi am veni din viitor. Mie îmi sună mai interesant această idee, că noi venim dintr-o lume paralelă din viitor.“ Presupun, cu slabele cunoștințe pe care le am în domeniu, că „omul de știință“ Hurduc se referă la una dintre teoriile pseudo-științifice care susțin că omul nu-i rezultatul evoluției vieții terestre, ci a fost „plantat“ pe Pămînt de niște extratereștri („raelieni“ „elohimi“) superdezvoltați care urmează să revină într-o zi. (Michel Houellebecq a scris un roman distopic care are în centru o sectă cu asemenea credințe.) Mai tîrziu, dl Hurduc insistă: „Mulți susțin ideea de progres, fără a băga de seamă că se învîrt în cerc de zeci de ani buni. Domnilor colegi, teoria evoluționistă nu poate fi nemuritoare! Evident că va veni un moment (a și venit, de fapt) în care va fi înlocuită de altceva, pentru că, în principiu, cunoașterea cîștigă teren.“

Și care e scandalul? Că un pseudo-om de știință, decan al unei facultăți științifice, dă interviuri confuze, unde macină laolaltă într-un mojar de vorbe teorii bizare SF, gnoze răsuflate, platitudini, gen „cunoașterea cîștigă teren“ și desconsiderarea unei teorii științifice universal acceptate de toți oamenii de știință serioși, teorie desigur imperfectă, dar unica de luat în seamă în acest moment? Am văzut atîtea încît abia mai tresărim. Că ignoranța pompoasă, care dă lecții de stupiditate studenților, elevilor și, în general, opiniei publice, este promovată prin propunerea respectivă de guvernul analfabetei funcțional Viorica Dăncilă? Nu ne mai mirăm. Și nu ne vom mira nici dacă, în curînd, vreo versiune a creaționismului își va găsi locul în manualele școlare. Ba poate chiar una funda­mentalist-„carpatină“, binecuvîntată de culte. Căci, vorba noului ministru din același interviu, nu există „un conflict real între religie și știință“. Nu ne este clar ce înțelege dl Hurduc prin acești doi termeni, dar, oricum, nu neo-gnozele intră în domeniul cercetării pe care domnia-sa îl va avea de condus. Sau intră?

Și atunci, unde-i scandalul? Mai întîi, nu mă așteptam ca președintele să-l accepte pe acest „raelian“ rătăcit „din viitor“; speram ca șeful statului să argumenteze că respectivul post ministerial nu se potrivește cu „crezul“ aspirantului. Mai ales că președintele este profesor de fizică „la bază“. Dar a accepta fără obiecții impostura științifică, derapajul vădit de la cerințele elementare ale postului, ba chiar și obscurantismul și aroganța ignoranței afișate ostentativ nu se potrivește în general cu un președinte care își ia în serios responsabilitățile politice. Căci respectul pentru adevăr e un imperativ nu numai științific, dar și politic. Iar a se asigura că potențialul ministru corespunde obiectiv postului e chiar o datorie a președintelui. Se pare însă că domnul Iohannis nu-i prea atent la asemenea „detalii“. Poate, veți zice, în așteptarea „marii bătălii“ din jurul revocării procurorului-șef, își menajează forțele. Tactică greșită. Mă tem că președintele, tot menajîndu-și forțele, va sfîrși prin a nu va mai avea forțe deloc.

Dar mai e un scandal aici, poate mai mare: lipsa unei reacții din partea cercetătorilor, a universitarilor, a profesorilor, a „societății civile“. N-am văzut, ca altădată, liste de semnături, petiții adresate președintelui să nu emită decretul de numire, ori pur și simplu proteste. Aproape tăcere, cîteva ironii pe forumuri și cam atît. Ce-i cu noi? Ne-am convertit la mascaradele pseudo-științifice ale inginerului Hurduc? Am ajuns atît de căzuți „din viitor“ încît ignorăm prezentul? Sau mai curînd sîntem obosiți și, deveniți abulici, ne-am convins pe noi înșine că, în general, „nu-i nimic de făcut cu ăștia“? Spiritul lui #rezist s-a evaporat într-atît, încît nici măcar nu mai facem scandal cînd obtuzitatea și suficiența prostească sînt chemate să dispună? Dacă-i așa, să ne fie rușine!