Riposino, Max Weber şi Europa cu două direcţii

Publicat în Dilema Veche nr. 695 din 15-21 iunie 2017
Cum poate fi Bucureştiul capitală europeană a culturii? jpeg

● Sîntem în Munții Sette Fratelli și ne întoarcem de la Tomba dei Giganti, un exemplar impresionant dintre cele peste șapte mii de nuraghes sarde, construcții megalitice de acum peste trei mii de ani. Peisajul este la fel de impresionant, cu golful Cagliari la picioarele muntelui acoperit de florile Mediteranei. În rest, pustiu. Cîteva case temporare de păstori și, mai jos, cîteva agro-pensiuni și vile ascunse printre copaci de plută. Ne e foame, dar nu există nici o locantă de acest gen pe aici. Mai aproape de poalele muntelui, dăm totuși peste o trattoria și ne repezim în ea. Este un local familial cu opt mese, toate pline. Ar mai încăpea vreo zece, dar proprietarilor nici nu le trece prin cap să mărească oferta: atît le este de ajuns.

– Aici spiritul capitalismului nu a pătruns încă… – îmi zîmbește Marco.

● Prietenul nostru Filippo ne-a dat în­tîlnire pe plaja Poetto din Cagliari, una dintre bijuteriile Sardiniei, lungă de vreo 12 kilometri și lată ca plaja din Mamaia în vremurile ei bune. Terasele se înșiruie cît vezi cu ochii. La ora asta, toate sînt aproape pline. Eu îl aștept însă pe Filippo în dreptul singurei terase goale. M aș cam duce la o sută de metri mai departe, unde e lume la mese și voie bună, dar amicul nostru a fost ferm: mergem la Gigi!

Gigi e patronul. De cele mai multe ori, nu are chef de turiști: îl enervează. Stă pe șezlong și admiră marea. Cu Filippo este însă prieten, așa că sîntem serviți cu niște cafele și Campari-Spritz. Mai vin cîțiva obișnuiți de-ai casei. Gigi s-a așezat din nou pe șezlong și o lasă pe fata angajată cu ziua să-i servească pe cei abia veniți. Și stăm la taclale cu toții. E într-adevăr al naibii de bine, departe de agitația de la celelalte terase.

● În seara trecută, am luat masa la o trattoria din vecinătate. Nu o văzusem niciodată deschisă pînă atunci. E tot un local familial, în care băiatul și fata servesc la mese, soțul se ocupă de primirea clienților, iar soția gătește. Pe noi ne-a văzut că sîntem străini – adică papagali –, așa că a venit la masa noastră, mi-a pus nu știu ce brînză atît cît trebuie în mîncare, a mai adăugat niște ierburi, explicîndu-mi într-un ritm alert cum se mănîncă felul acela.

– Hai capito? – se rățoiește mami la mine, autoritar și tandru în același timp.

– Am capito, cum să nu – îi zîmbesc eu.

E clar, ne înțelegem de minune. De fapt, nici un italian nu-ți va spune vreo­dată că nu vorbești bine limba lor, indiferent ce-ai bîigui tu acolo încercînd să zici grazie!

A doua zi, pe la șase, ieșim să ne bem cafeaua de după-masă. Trecem pe lîngă aceeași trattoria și, în amintirea serii trecute, ne așezăm la o masă. Fata care ne a servit ieri mai aduce niște mese. Trece de vreo patru-cinci ori pe lîngă noi, dar nu ne aruncă nici măcar o privire. E deschis, dar cît de tîmpiți pot fi turiștii ăștia ca să se așeze la ora șase după-amiaza la o masă de restaurant? Sîntem clienți, avem drepturi! – îmi trece mie prin minte. Apoi mă enervez: ce negustori sînt ăștia care refuză să ne ia banii? În ochii fetei se citește un soi de indiferență suverană: n-am chef acum de banii voștri!…

● Stăm de vorbă cu Filippo și Julia, soția sa, despre… perdele. Julia este nemțoaică. Au avut o discuție aprinsă pe tema asta, Julia neînțelegînd la ce folosesc perdelele.

– La italieni – ne explică Filippo – există o totală impudoare auditivă: auzi tot ce se spune în casă, pe stradă, peste tot. Dar există, în schimb, un soi de pudoare vizuală: anumite lucruri pur și simplu nu se arată. De aceea e nevoie de perdele, de pildă.

– Eu asta nu înțeleg! – intervine Julia. La noi, totul e la vedere, nu avem nimic de ascuns, nu? Dimpotrivă, nu pot să înțeleg cum poți să strigi în gura mare ce ți-a făcut bărbatul ieri, sau copiii, sau ce-a zis șeful, să folosești mobilul în mijloacele de transport. La noi, așa ceva nu se face!

Nu m-am gîndit niciodată la diferența nord-sud în termeni de intimitate auditivă versus vizuală. În spatele ei este, cert, ceva mult mai profund! Dar ce? Știu doar că totdeauna am fost șocat de casele „nordice“, fără gard și cu ferestre cît tot peretele, prin care puteai vedea tot ce se întîmplă în casă. Ce rușine!…

● Riposino… Cuvînt duios și sacrosanct. Nici în română – îmi dau eu seama acum – nu sună rău: un pui de somn. Ce tandru! Ce ademenitor! Ce uman! Riposino ar fi însă mai degrabă un puișor de odihneală. Cine nu înțelege sensul existențial al lui riposino – sau al grecescului teferici (sigur nu se spune așa, dar cu asta am rămas eu după șapte ani de școli de vară în Munții Pindului, cu acel riposino la umbra unui platano – nu poate înțelege sudul și, în consecință, nici Europa.

● Europa cu două viteze, credem noi, privește doar Estul – și, în primul rînd, pe noi! Desigur, este și asta. Dar dincolo de conjunctura prezentă, care impune (sau nu) această dihotomie, rămîne o diferență mai importantă și mult mai veche: Europa cu două direcții. Max Weber a încercat să o explice prin protestantism (nordic) versus contrareformă și revenirea catolicismului (în sud). Într-un interviu, Jean-Michel Schmitt mergea puțin mai departe, arătînd că, în timp ce protestantismul a instalat în nord un capitalism rațional, „Europa de Sud s-a plasat într-un capitalism de lux și plăceri“ – capitalismo con un po’ di riposino… Astfel, nu este de mirare că aceste țări „nu au reușit niciodată să realizeze o relație de adeziune a Poporului la Stat“, pe care l-au eludat sistematic prin evaziune și clientelism: statul este totdeauna anti-riposino!

Nu-mi spuneți că nu e așa de simplu, căci știu și eu. Spun doar că, poate, nu totul se reduce la cît de repede mergi, ci contează și încotro te duci. Există un preț în ambele cazuri, desigur. Dar s-ar putea ca prețul plătit de „nord“ să fie unul irecuperabil: constatarea că la vie est ailleurs, vorba lui Kundera… 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, pro­­fe­sor la Școala Națională de Științe Po­litice și Administrative. Cea mai recentă carte publicată: De ce este România astfel? (coord.), Editura Polirom, București, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.