Rezistenţa prin grădină

Publicat în Dilema Veche nr. 646 din 7-13 iulie 2016
Bacalaureatul părinţilor jpeg

De acolo este vizibil un balcon de la parter, prelungit în grădina din spatele blocului. Balconul e închis, are gratii, însă are o ușă care dă direct în spațiul verde de lîngă bloc, amenajat ca o grădină proprie. Vecinii își usucă hainele pe o frînghie legată de un copac, au un scaun și gazon, iar din cînd în cînd cîinele zburdă prin iarbă. /// Grădina din spatele apartamentului începe cu cîţiva trandafiri plantaţi de tatăl meu în faţa geamurilor de la dormitoare şi se termină cu un tei mare, a cărui origine a rămas încă neidentificată. Şi grădina din faţa blocului este compusă din copaci de liliac şi trandafiri plantaţi de tatăl meu, fiecare dintre acestea fiind susţinute de scărişoare din plastic improvizate. /// Soțul vecinei de la parter a tăiat cu un polidisc cele două bănci și măsuța de fier de la scară, care fuseseră puse de angajați ai primăriei în urmă cu cîțiva ani, considerînd că oamenii din bloc nu respectă „programul de liniște al băncii“ din fața grădinii sale. /// Vecinii de la parter aseamănă spațiile din jurul apartamentului lor cu cele din curtea de la „țară“ și refuză cu înverșunare să conștientizeze faptul că s-au mutat într-un spațiu privat, delimitat de ușa apartamentului lor. /// Mama mea s-a mutat în acest bloc deoarece l-a considerat îngrijit, cu grădinițe de flori de jur împrejur…   

„Fișele de observație“ despre locuirea la bloc, pe care le-au avut de realizat masteranzii în antropologie anul acesta, abundă de astfel de descrieri. De fapt, cine nu știe despre ce este vorba? Dar dincolo de această acaparare a spațiului public, legitimă pentru unii, enervantă pentru alții, se află mult mai mult: o întreagă așezare în spațiu a individului și a vieții sale intime. Căci grădinițele cu pricina nu sînt doar proprietatea (abuzivă) a unora, ci și identitatea (trăită) a lor, legitimată de faptul că ei sînt cei care au îngrijit acel spațiu. Adam Drazin, studiind cîțiva ani viața la blocuri în Suceava, a ajuns la concluzia că totul se joacă în jurul acestei „îngrijiri“: spațiul privat este ceea ce este îngrijit de mine, adică domesticit, al meu, și astfel parte a intimității mele definitorii, în timp ce spațiul public este ceea ce intră în grija altora. Chiar și politicul se configurează în bună parte după această partiție îngrijit/noi – neîngrijit/ei, fiind perceput ca neîngrijit, în grija lor și deci nedefinitoriu pentru mine.

Privite din această perspectivă, aceste spații îngrijite se extind în toate direcțiile, devin reticulare sau de-a dreptul ubicue. Ele încep în casă, pentru a o transforma în acasă: ­chez-soi, ar spune francezii, ceea ce noi am putea traduce prin la sau către sine – sau, de ce nu, întru sine. Un sine colectivist însă – sau, în orice caz, neangajat în triumful individualismului –, care își caută autenticitatea nu în oglindă, ci în ochii celorlalți asemenea lui.

De aici, spațiile îngrijite se extind asupra grădinilor domesticite din fața casei, se întind de-a lungul blocului și/sau vecinătății pentru a forma grupuri de prieteni, depășesc locul pentru a forma spații difuze de intimități elective, răspîndite la distanțe mai mici sau mai mari, dar care se reunesc emblematic la Capșa sau la cîrciuma din colț, la 2 Mai sau la un concert, la bibliotecă sau în apartamentul unuia dintre membri: topologii și nu topografii ale autenticității, spații în care ne simțim bine pentru că putem fi noi înșine, la adăpost de lumea neîngrijită a „celorlalți“ intolerabil de diferiți de noi.

Dincolo de anecdotica vieții cotidiene, putem identifica astfel în toate acestea un adevărat „pattern existențial“: rezistența prin spațiul îngrijit. Căci da, și despre „rezistență“ este vorba aici – ba chiar un soi de rezistență „politică“!

Antropologul britanic Evans-Pritchard a documentat de mult situații în care „regele conduce, dar nu guvernează“, fiind un fel de judecător de pace, lipsit de putere executivă. Mult mai tîrziu, antropologul francez Pierre Clastre a lansat sintagma „societatea împotriva statului“ pentru a descrie un soi de mecanism de apărare al „societăților“, care fac tot posibilul să țină puterea – în speță concentrarea puterii – la distanță de ele. Existau „șefi“ și în aceste cazuri, dar fără putere politică, rolul lor fiind mai mult simbolic și ritual: șefi „fără putere coercitivă“, a explicat Clastre. Comunitatea socială, oricare ar fi aceasta, încerca să-și asigure astfel un spațiu al ei în care să se simtă bine cu ea însăși. Obștea devălmașă de la noi a fost și ea un soi de „societate împotriva statului“, plătind dările către acesta sau reprezentanții săi, cu condiția să fie lăsată în pace să-și rezolve mai departe problemele interne.

Este ceea ce se întîmplă, în mic, și cu aceste „spații îngrijite“. La scară individuală, ele reprezintă așezarea în alt loc, la adăpost de spațiul Puterii, nu ieșirea de sub vremi și instaurarea altui timp al Istoriei. Îngrijirea unor astfel de spații ale autenticității personale nu răstoarnă sisteme, regimuri sau guverne, ci se plasează în afara bătăii de pușcă a acestora. „Rezistența“ este, în acest caz, un alt loc, la adăpost de Putere, nu un alt timp; un loc ferit, nu un timp al confruntării; nu un „loc al memoriei“ noastre, ca acelea descrise de Pierre Nora, ci un loc al uitării celuilalt; nu anul I al revoluției, ci kilometrul zero al intimității.

Este vorba deci despre o rezistență pasivă? Nu m-aș grăbi cu o astfel de concluzie, căci aceste spații îngrijite presupun o anumită îngrijorare și multă grijă – adică trudă – pentru a fi cu adevărat îngrijite. Nu este nici un fel de fugă de realitate, de boicot al istoriei sau de fatalism mioritic în toate acestea, ci mai degrabă o „așezare“ alternativă în istorie. Nu una care se hrănește din idealurile evoluției, civilizării, modernizării și/sau ale dezvoltării, ce-i drept, dar totuși una care își are rostul ei: îngrijirea vieții aici și acum, bănuind cu prudență că la vie est ailleurs, în spațiul proxim al intimității noastre și nu neapărat – sau în primul rînd – în durata lungă a istoriei, percepută mai degrabă anistoric, prin prisma proverbului care spune că apa trece, pietrele rămîn – căci pietrele rezistă, acolo, la locul lor.

Ajungem astfel și la faimoasa „re­zis­tență prin cultură“. Din această perspectivă, chiar a fost o re­zis­tență, străduindu-se să facă din cultură grădina îngrijită a oamenilor de cultură. Exagerarea vine doar atunci cînd „rezistența prin cultură“ ajunge să fie proclamată ca singura formă de rezistență „adevărată“ a noastră în perioada comunistă, delegitimînd rezistența prin agricultură și alte grădini îngrijite ale sufletului.

Nu știu dacă e bine sau cît e de bine, dar asta e!…

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.