Răfuiala ca mod de viaţă

Publicat în Dilema Veche nr. 587 din 14-20 mai 2015
Avanpremieră jpeg

Înainte de 1989, nu ne răfuiam prea zgomotos cu nimeni. Evident, puterea se răfuia cu cei care nu respectau strict disciplina ideologică şi politică, iar populaţia se răfuia (mai curînd tacit şi cu perna pe telefon) cu puterea mincinoasă şi abuzivă. Probabil că, după patru decenii de frustrare sau de răfuială abia scîncită, o recuperare (compensatorie) a dreptului la furie era de neevitat. Exerciţiul demolării „aproapelui“, plăcerea nestingherită de a da de pămînt cu preopinentul, „libertatea“ de a dănţui războinic pe scena publică au devenit modalităţile curente de a face politică, de a face carieră, de a atrage atenţia, de a face „rating“.

Bună-cuviinţă? Respect pentru adevăr şi pentru oameni? Reguli minimale de conduită? Grijă pentru limbaj? Să fim serioşi! Simplul fapt de a invoca asemenea criterii şi valori e taxat imediat drept „cenzură“, „atac la libertatea de exprimare“, „reflex securisto-comunist“ etc. Viaţa fără un pic de îmbrînceală, fără şuturi în ficat, fără capete în gură, fără cotonogeală, nu merită să fie trăită. Ce e mai frumos decît să te pozezi cu cizma pe gîtul opozantului? Ce e mai uşor decît să te distingi prin băşcălie sîngeroasă, prin zgîlţîirea „canonului“, prin gesticulaţia de paradă a băiatului deştept şi haios care n-are nimic sfînt? „Hai la lupta cea mare!“ – slogan al „Internaţionalei“ socialiste – e, din nou, la modă. E cheia succesului, secretul bunelor maniere, garanţia notorietăţii. După cîteva lovituri bine plasate vei putea cocheta cu gloria: „Eu sînt cel care i-am luat gîtul lu’ cutare! Aţi văzut cum l-am buşit pe cutărică? Credeaţi că e ceva de capul lui X? Uite că eu n-am probleme să-i trag un şut în fund, e bine? Gata cu fasoanele, gata cu morga elitistă, gata cu „intangibilii“! „Jos comunismul!“ 

Nu pledez pentru moţăiala generalizată a unui pacifism flasc. E normal ca partidele să polemizeze unele cu altele, e normal să existe concurenţă, diferenţe de opinie, diferenţe de gust. Dar muzica o face

.  Argumentele, eleganţa, stilul, evacuarea plăcerii de a răni ar trebui să prevaleze asupra surescitării ţîfnoase, asupra trivialităţii de caftangiu şmecher, asupra mîrlăniei fără complexe. Spun toate astea, cu gîndul la o dezbatere din revista 22, în jurul unor texte ale domnului Erwin Kessler. Cu mai mult timp în urmă, am amendat eu însumi judecăţile „definitive“ ale criticului cu privire, de pildă, la Horia Bernea, care, chipurile, nu se prea pricepea la culoare. Cînd un critic de artă spune aşa ceva, el e prompt diagnosticabil ca incompetent. Spuneam, la data cu pricina, şi că, în asemenea cazuri, incompetenţa e o specie de nesimţire, adică o inaptitudine nu doar tehnică, ci una organică: pură „insensibilitate“ profesională. De fapt – mai toate scrierile dlui Kessler o dovedesc – modul lui de a funcţiona e iconoclasmul, spargerea euforică a geamurilor.  Cea mai bună metodă de afirmare la care s-a oprit este nonconformismul (previzibil), epitetul febril (şi grosolan), decizia de a da de pereţi cu cei socotiţi îndeobşte buni, în numele unei „originalităţi“ juvenile care, de fapt, se are pe sine ca reper şi obsesie. Dl Kessler pare că vorbeşte despre Bernea, despre Mihai Oroveanu, despre Paul Neagu, despre Muzeul Naţional de Artă Contemporană, dar, în realitate, vorbeşte numai despre Kessler. Despre cît e el de deştept, de nedus la biserică, de „cool“, de şturlubatic. Îşi arată muşchii, scoate limba, dă cu tifla, rupe gura tîrgului. Nu întîmplător, cînd vrea să organizeze o serie de conferinţe despre arta contemporană, titlul pe care îl socoteşte potrivit e „Arte marţiale“, iar cînd adună felurite texte într-un volum, acesta se numeşte CeARTa (observaţi, desigur, ingeniozitatea rafinată a „jocului de cuvinte“…). Nu ştiu dacă agitaţia asta bătăioasă e un simplu exerciţiu de marketing (caz în care eşecul e garantat, întrucît cititorul ştie dinainte, plictisit, ce va citi), sau e expresia vreunui obscur complex, născut în jurul unei înţelegeri greşite a ideii de „virilitate“. Cînd îl vezi, dl Kessler nu arată prea periculos. Nu simţi în el gladiatorul, fiara neînfricată. E, mai curînd, un caz clasic de decompensare.  Şi e păcat. Nu vreau să-i neg orice înzestrare. Eroarea lui e, fundamentalmente, una strategică: alegerea bombănelii facile în locul construcţiei articulate, a nervozităţii capricioase în locul calmului evaluator, a „subiectivităţii“ necenzurate în locul discernămîntului matur, nepoluat de indispoziţii private. Sfatul meu ar fi: „Dragă domnule Kessler, meriţi mai mult decît o înregimentare harnică în secta – foarte rentabilă azi – a lătrătorilor «nostimi». Apucă-te şi matale de o treabă rotundă, nu ocoli, programatic, recursul la bunele maniere, nu te mai strîmba la lume, crezînd că asta te face simpatic şi vînjos. Şi nu te lua după comentatorii care te laudă că eşti «amuzant». Lasă-i să răsfoiască gazetele lui Vadim Tudor, sau să se uite la Un show păcătos, la WOWbiz etc. Dumneata poţi mai mult decît atît. Fă un test: verifică dacă, fără buşituri, vorbe grele şi zbateri contra curentului, scrierile dumitale rămîn la fel de interesante. Dacă da, merită să renunţi la ornamentica lor sulfuroasă. Dacă nu, atunci ai o problemă. Încă ceva: nu te grăbi să-mi răspunzi. Ştiu dinainte tot ce-o să-mi spui… Aştept un viitor în care – cine ştie – vei reuşi să mă iei prin surprindere.“   

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Farmacia din grădină. Rolul legumelor în prevenirea unor boli foarte grave, explicat de un renumit cercetător român
Legumele și verdețurile din grădină au efect terapeutic, cu atât mai puternic cu cât ele sunt produse în sistem tradiţional. O spun specialiştii în horticultură care s-au convins, în urma unor studii, că organismul uman preia din roadele pământului o gamă largă de substanţe care ne menţin sănătatea
image
Motivul incredibil pentru care au fost terorizați niște români în Mexic. „I-au adus pe unii agitați, cu arme”
Mexic e o destinație exotică la care visează numeroși români, dar fără să știe riscurile la care se expun. În primul rând, de multe ori vameșii mexicani le interzic accesul și îi expulzează imediat ce coboară din avion. Când totuși le este permis să viziteze țara, au parte de surprize neplăcute
image
Eroarea celor care plâng după industria comunistă. Economist: „Avem una dintre cele mai complexe economii din lume”
Contrar nostalgicilor care plâng după baza industrială moștenită din comunism, România astăzi una dintre cele mai complexe economii din lume, susține economistul Radu Nechita, citând un studiu de la Harvard. El explică de ce industria comunistă era una falimentară

HIstoria.ro

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.