Roşia Montană este un subiect destul de vechi, trecut prin mai multe guverne, care au jucat şi continuă să joace, cu rîndul, rolurile poliţistului bun şi pe cel al poliţistului rău. Actualul Guvern este considerat de poliţistul cel bun nu doar incompetent şi corupt, ci şi laş; nu criminal pentru că promovează o asemenea lege, ci laş pentru că nu o face suficient de ferm şi rapid – şi se mai dă şi mironosiţă într-un mod, într-adevăr, cam penibil. Dar tout est bien qui finit bien: ambii poliţişti sînt de acord să lase poporul să decidă prin referendum şi atît Martorii lui Traian, cît şi cei de la U2 duc mai departe cu fervoare buna vestire. Jurnaliştii convertiţi la secta In Gold we trust amplifică, la rîndul lor, vocea poporului, pe care o aud noaptea în somn. 

Şi uite-aşa ajungem şi la „voinţa poporului“. Aici, bătaia de joc ia însă proporţii pentru care greaţa lui Sartre este doar un preludiu. 

În primul rînd, nici nu este nevoie să aşteptăm referendumul, căci zeii au anunţat deja rezultatul, prin gura profetului Palada*: „Românii susţin Proiectul «Roşia Montană» şi exploatarea gazelor de şist.“ E clar, e ştiinţific, era previzibil. Ca sociolog necredincios, nu pot decît să-mi fac cruce: pe bune, Mirele, chiar asta vrea prostimea? Tot chestionarul e o făcătură pe care o ştii prea bine. Chiar crezi însă că, brusc, toată breasla sociologilor din ţară, cîtă e şi aşa cum e, a fost lovită de albeaţă sau aşteaptă s-o angajezi tu la Guvern? Chiar crezi că nu te va întreba nici unul despre care „proiect“ e vorba (cînd şi actualul ministru al Justiţiei şi-a exprimat îndoiala că legea poate să treacă aşa cum este), că nu se va mira nimeni ce înseamnă că subiecţii „au auzit“ despre acest proiect (chiar după datele tale, 13% nici măcar n-au auzit vreodată de existenţa lui, iar după datele de bun-simţ ale oricărui om, majoritatea românilor nu ştiu cu adevărat despre ce este vorba!) sau că nu va observa nimeni că una e să întrebi ce crede omu’ că va face Guvernul şi alta să te intereseze ce crede el însuşi? Ştiu, nu de-aia ai făcut chestionarul, ci ca poliţiştii buni şi cei răi să poată da un semnal clar ce vor – şi trebuie să vrea – românii. Totuşi, pînă unde poate să meargă cinismul? 

Pe de altă parte, dacă asta vor „românii“, atunci ce-i cu ăia din stradă care zic că nu vor? Presa, jignită de faptul că protestatarii au ajuns să aibă încredere în jurnalişti cam tot atît cît au în politicieni, se face că se interesează de situaţie: „Se poate spune că au obosit românii să protesteze? Militantismul care duce la polarizarea excesivă poate duce la ceva?“ Şi pentru final: „Parlamentarii pot fi influenţaţi de campaniile astea mici şi eşuate?“ Întrebări cu răspuns plătit, ca şi cele din chestionar, care duc la o singură concluzie: românii au obosit să protesteze, cei care protestează provoacă o polarizare excesivă în societatea noastră strîns unită în jurul partidului, dar toate aceste agitaţii mici şi eşuate nu-i vor influenţa pe parlamentarii responsabili. Profetul Palada explică: „Sînt puţini şi constanţi. Îi ştim... toate grupurile acestea de ecologişti, stîngişti, anticapitalişti, antimondialişti, de mult sînt împotriva acestui proiect. E o mînă de oameni...“  Dispreţul.

Dispreţul acesta explicit, voluptuos, picurat ca cianura din colţul buzelor, asta mă exasperează cel mai mult, un dispreţ care, în nestăvilirea lui, provoacă adevărata polarizare în societate, măcar pentru faptul că nimănui nu-i place să fie dispreţuit şi se va revolta fără nici un alt motiv suplimentar. Vin apoi obtuzitatea, miopismul politic dublat sau nu de interes sau răutate. Ca şi în cazul protestelor din ianuarie 2012, protestatarii din zilele acestea sînt percepuţi, uneori sincer, ca o adunătură bezmetică de stîngişti caviar şi pensionari nostalgici, anticapitalişti din plictiseală sau din modă. Dar, doamnelor şi domnilor, pur şi simplu nu aşa stau lucrurile! Mulţime pestriţă? Da, desigur, orice revoltă de stradă este pestriţă, altfel ar fi revoluţie. Nici nu ştiu ce vor – acuză unii. Se poate, dar ştiu ce nu mai vor! Se duc mai mult ca să se distreze – afirmă alţii. Cei tineri o recunosc deschis: m-am simţit bine! Dar asta pentru că pretutindeni, în rest, au început să se simtă al naibii de rău! Nu au un program – constată cei mai pretenţioşi. Dar există vreun proiect de ţară în România? Spre vîrful acestei piramide de revoltaţi, ceea ce se conturează nu este însă stîngism de paradă, nu este nici măcar anticapitalism, în sensul radical al cuvîntului, ci o poziţie tot mai fermă de antiprivatizare, de refuz al privatizărilor cinice şi ilegale ale statului, de la spaţiul urban lăsat aproape explicit pe mîna firmelor imobiliare şi pînă la cedarea implicită a terenurilor pentru gunoaiele Europei, toate la fel de ilegale după chiar legile statului. Iar acum, privatizarea explicită a statului, care emite legi ale unei corporaţii. Nu doar licitaţii trucate, nu doar corupţie, ci o lege pe faţă, care consfinţeşte interesele unei corporaţii – interese care, pentru că veni vorba, par să fie ceva mai mari decît cele cîteva vagoane de aur invocate şi despre care nu ştim, de fapt, nimic! Resurse care, pentru a fi exploatate, presupun în plus un geocid, pe lîngă revendicările punctuale (şi legitime!) ale ecologiştilor anticianură sau ale patrimonialiştilor procultură. Scuze, acesta nu este capitalism, este hold up! Iar protestatarii conştienţi sînt, în primul rînd, anticorporatişti, nu neapărat „anticapitalişti“. Şi poate chiar (horribile dictu...) patrioţi...

Revolta actuală este animată astfel şi de o întrebare mult mai gravă: Cine conduce, de fapt, această ţară? Şi, visceral, eu al cui sînt? Aici, Palada are însă dreptate: toate acestea frămîntă doar „o mînă de oameni“, care „fac şi ei ce pot“. Un referendum naţional nu va face decît să consfinţească acea „voinţă a poporului“ legiferată de cei care dispreţuiesc „prostimea“... 

* Sociologul Mirel Palada, director Sociopol, a prezentat zilele trecute rezultatele unui sondaj referitor la Proiectul „Roşia Montană“. La întrebarea „Ce credeţi că ar trebui să facă autorităţile în cazul proiectului de la Roşia Montană?“, 68% dintre cei care au auzit de acest proiect au răspuns că el ar trebui să fie promovat de către autorităţi. La întrebarea „Ce credeţi că vor face autorităţile în cazul proiectului de la Roşia Montană?“, 73% au răspuns că vor promova acest proiect. Aceleaşi întrebări au fost puse referitor la exploatarea gazelor de şist. A doua zi, domnul Palada a fost numit consilier de stat pentru probleme de strategii guvernamentale.

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Scutecele naţiunii şi hainele împăratului. Note de antropologie publică, Polirom, 2013.